424 matches
-
Asemenea înjghebări sau improvizări de trupe arată din două lucruri unul, sau puțin respect pentru public, sau ignorarea deplină a exigențelor unui oraș mare cum sunt Bucureștii.” (M. Eminescu, Despre cultură, 197) sau poate fi impusă și orientată de realitatea extralingvistică, interpretată lingvistic prin enunțul sintactic. În acest al doilea caz, între termeni se dezvoltă un raport de excludere reciprocă, fie din perspectiva planului lor semantic, constituit lexical (prin antonimie, incompatibilitate sau numai prin diferențiere semantică în interiorul unei clase lexicale relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu coordonarea disjunctivă; coordonarea opozitivă este expresia excluderii unuia dintre termenii situați doar într-o perspectivă opțională, în coordonarea disjunctivă. Când componentele logică și ontologică, interdependente în „substratul” planului semantic al textului, sunt dominate de componenta lingvistică, o anumită realitate extralingvistică se poate exprima sintactic, fie printr-o relație de coordonare, fie printr-o relație de subordonare. Din această perspectivă, coordonarea adversativă corespunde relației de dependență care generează funcția de circumstanțial concesiv: Citește mult dar nu reține nimic./ Deși citește mult
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin proba comutării acestora cu Ø sau a schimbării ordinii lor în interiorul sintagmei 56. Relația de apoziție este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multe perspective semantice din care este interpretată la un moment dat o aceeași realitate extralingvistică. Între termenii relației de apoziție se instituie un raport de echivalență 57 gramaticală 58, raport care anulează dezvoltarea unei ierarhizări sintactice (specifică relației de dependență), asocierea, de pe poziții sintactice identice într-o aceeași unitate funcțional-sintactică (specifică relației de coordonare) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență). Echivalența este lingvistică, atunci când se situează doar în plan lingvistic, la nivelul conținutului lexical, când termenii relației de apoziție sunt sinonimi 59: „Crudă, adică necoaptă, primește cadouri de la răscopți bogați...” (I.L.Caragiale,III, 177) sau contextuală, când implică planul extralingvistic, termenii relației întâlnindu-se semantic prin comunitatea referentului, interpretat în mod diferit, eventual în mod metaforic: „O toamnă care întârzie / Pe-un istovit și trist izvor De-asupra-i frunzele pustie - / A mele visuri care mor.” (M. Eminescu, I, 212) Cu excepția unor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
totală, relațiile de apoziție absolută/ânchisă, relațiile de apoziție în care cei doi termeni își corespund unul altuia în limitele dezvoltării fiecăruia, prin caracterul coreferențial al planului lor semantic, dincolo de deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei ticăloșie, spargerea ușii, cu furtul banilor și documentelor, n-a cutremurat-o pe Andra. Se caracterizează prin echivalență parțială, relațiile de apoziție relativă/deschisă, relații de apoziție în care corespondența semantică se stabilește între primul termen în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în piept.” (G. Călinescu, U.P., 122), „Soldatul nu prea avea gust să iasă cu capul spart. El era soldat, adică om plătit să exercite meseria războiului.” (G.Călinescu, C.O., 59), pe numirea, prin termenul secund, a unei realități extralingvistice, descrisă de termenul-bază: „Așa ne duceam băieții și fetele unii la alții cu lucru, ca să ne luăm de urât, ceea ce la țară se cheamă șăzătoare...” (I. Creangă, 41), sau pe decodificarea termenului-bază, nume pentru o realitate extralingvistică, descrisă de termenul-secund
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unei realități extralingvistice, descrisă de termenul-bază: „Așa ne duceam băieții și fetele unii la alții cu lucru, ca să ne luăm de urât, ceea ce la țară se cheamă șăzătoare...” (I. Creangă, 41), sau pe decodificarea termenului-bază, nume pentru o realitate extralingvistică, descrisă de termenul-secund: „E un chivot, adică o cutie de argint aurit, în care se păstrează sfântul mir, moaște sau alte obiecte sfințite...” (Al. Odobescu, 134) Apoziția descriptivtc "Apozi]ia descriptiv\" În apoziția descriptivă, termenul secund realizează o descriere a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
avea și termenul-bază: „În definitiv, pasărea asta albă și mică: sufletul, nu-i cu nimic vinovată.” (G.M. Zamfirescu, 223) Apoziția de identificaretc "Apozi]ia de identificare" Prin conținutul semantic „finit” al termenului-secund, apoziția de identificare fixează (sau relevă) identitatea realității extralingvistice exprimată prin termenul-bază, al cărui conținut semantic este cel mai adesea nedeterminat. Sub aspect lexico-gramatical, termenul-bază în apoziția de identificare este mai ales un pronume (foarte frecvent, demonstrativ sau nehotărât, întrebuințat și adjectival) sau un substantiv abstract (sau întrebuințat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională sau frastică, prin pronumele relativ compus ceea ce sau pronumele demonstrativ asta (aceasta) (ambele întrebuințate cu sens neutru), termenul secund al relației de apoziție, cu funcție de subiect într-un nucleu predicațional prin care se interpretează dintr-o anumită perspectivă realitatea extralingvistică exprimată de termenul-bază: „Putem foarte bine afirma în numele lui Karl Marx că arta e „autonomă”, ceea ce nu are nimic de-a face cu așa-zisa puritate a artei și segregarea ei de viață.” (G. Călinescu, C.O., 234), „M-am
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primar: De pe aceste realități vedem noi arta (îi plăcea să spună noi și nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile a ceea ce are turbure omul...” (M. Preda, Viața..., 166), • descrierea unei manifestări extralingvistice: „Of! crăișorule, crede-mă, că să aibi tu puterea mea, ai vântura țările și mările, pământul l-ai da de-a dura, lumea ceasta ai purta-o, uite așa, pe degete și toate ar fi după gândul tău.” (I. Creangă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
duce în spinare.” (I. Creangă, 214) „Harap Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: - Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jelit, sărmanul!” (I. Creangă) NOTE II. SINTAXAtc "II. SINTAXA" CATEGORII SINTACTICEtc "Categorii SINTACTICE" 1. „Realitatea extralingvistică” nu se confundă cu realitatea obiectelor naturale. Ea este o „realitate” abstractă, rezultând dintr-un raport, variabil, între realitatea obiectivă și reflectarea ei în planul gândirii. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două raporturi imanente cunoașterii: realitate obiectivă-gândire și gândire-limbă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
SINTAXAtc "II. SINTAXA" CATEGORII SINTACTICEtc "Categorii SINTACTICE" 1. „Realitatea extralingvistică” nu se confundă cu realitatea obiectelor naturale. Ea este o „realitate” abstractă, rezultând dintr-un raport, variabil, între realitatea obiectivă și reflectarea ei în planul gândirii. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două raporturi imanente cunoașterii: realitate obiectivă-gândire și gândire-limbă, precum și dezvoltarea unui raport subiectiv, între lumea obiectelor și planul perceperii ei afective. 2. Cf. definiția concisă dată enunțului de către V. Guțu-Romalo (Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, București, Ed. Didactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nr. 5 și Propoziția subiectivă, București, Editura Științifică, 1972, pp. 93-101. 10. Prin faptul că într-un enunț precum „L-am văzut pe Mircea la meci”, doi termeni (aici pronumele l și substantivul Mircea) trimit spre același obiect din realitatea extralingvistică, V.Guțu-Romalo (lucr. cit., p. 45) consideră „dubla exprimare a unei funcții sintactice un caz special al relației de echivalență (= relației de apoziție). Între unele cazuri de „dublă realizare” a unei funcții sintactice și relația de apoziție există similitudini, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
11. Autonomia acestor enunțuri are caracter relativ și trebuie înțeleasă dintr-o perspectivă strict sintactică. Altfel, d.p.d.v. semantic, unii constituenți pot cere, pentru înțelegerea exactă și completă a mesajului, raportarea enunțului la alte enunțuri din același text sau la contextul extralingvistic. Așa, de exemplu, sub aspect sintactic, enunțul „A doua zi era acolo.” este autonom. Sensul său informațional concret, însă, implică punerea lui în legătură cu un alt enunț prin care să se fixeze conținutul semantic concret al termenilor reprezentativi - el și acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Luând forma unei interogații retorice, expresia idiomatica oferă un dialog implicit între candidatul Alianței D.A. și votanți, ultimii având o aparentă libertate de alegere. L2 A doua legătură motivaționala A2 ("a da țeapă")-L2-B ("a înșela") se bazează pe realitatea extralingvistica redata de candidatul Alianței D.A. și de care este responsabil PSD, fiind astfel continuarea firească a expresiei idiomatice "a fi dus cu zăhărelul". Dacă imaginea convențională a zăhărelului, care semnifică ceva plăcut, constituie prima legătură convențională, imaginea convențională a tepei
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
credință oricum nu contează. In dicționarul citat se afirmă că moldovenii, ca oricare altă comunitate, . Apare aici o aglomerare ciudată de termeni, un amalgam cu care se operează În planul politic, nu În cel științific. În conștiința lingvistică, un criteriu extralingvistic de delimitare a limbii de dialect, se actualizează voința și dorința colectivității respective de a vorbi o anumită limbă. Dar conștiința În general este rezultatul unei educații, iar pe parcursul cîtorva generații autoritățile din Basarabia au Întreținut ideea că În spațiul
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
asemenea surprinzător că pînă acum naratologia abia dacă a sesizat acest fenomen; la urma urmei, acest obicei este o trăsătură a narațiunii ficționale, de neconceput într-un text non-ficțional (sau cel puțin de neconceput fără ajutorul unui tip de indiciu extralingvistic care ar furniza pronumelor antecedentul necesar). Naratologia poate aborda acest fenomen prin intermediul unei distincții între un personaj-narator și un personaj-reflector și prin diferența între modul de transmitere pe care această opoziție îl reprezintă. În cazul unei narațiuni care începe cu
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
începuturile narative pronominale precum cele studiate în secțiunea anterioară. Acești termeni au fost utilizați prima dată de către Kenneth L. Pike388 în analogie cu termenii "fonetic" și "fonemic". Potrivit lui Harweg, "începuturile etice" sînt cele "care de abia dacă sînt determinate "extern", extralingvistic, și nu structural. Pe de altă parte, "începuturile emice" sînt acelea care sînt determinate intern și structural"389. Harweg citează începutul operei Das Gesetz de Thomas Mann ca exemplu de început narativ etic: "Nașterea lui a fost dezordonată". Potrivit lui Harweg
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reia entitățile introduse anterior; acordul lui al cu antecedentul se face în gen și în număr. Din cauză că al poate avea două valori semantice, apar și ambiguități de interpretare, care se pot rezolva prin contextul mai larg sau pe baza cunoștințelor extralingvistice: (97) Sindicaliștii au pichetat clădirea Guvernului, a Parlamentului și a Ministerului Educației. (Știri, TVR 1, 2007) Din exemplul (97), nu este clar dacă cele trei instituții au sediul în aceeași clădire sau nu. Pe baza cunoștințelor noastre extralingvistice, știm că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
baza cunoștințelor extralingvistice: (97) Sindicaliștii au pichetat clădirea Guvernului, a Parlamentului și a Ministerului Educației. (Știri, TVR 1, 2007) Din exemplul (97), nu este clar dacă cele trei instituții au sediul în aceeași clădire sau nu. Pe baza cunoștințelor noastre extralingvistice, știm că sunt trei clădiri diferite pentru cele trei instituții, deci al reia doar conceptul antecedentului. În general, lucrările normative precizează că al trebuie utilizat atunci când sunt mai mulți referenți, nu unul singur, al având astfel rolul de a introduce
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbe la o formă verbală nepersonală este controlat de un nominal anterior (subiect sau complement): (15) a. Ion începe / poate să meargă. b. Ion are de scris. c. Ion se apucă de repetat lecția. (ii) subiectul este recuperat din contextul extralingvistic (deictic): (16) Când a venit? (enunț însoțit de un gest care indică persoana) (iii) subiectul este inclus în forma verbului, prin desinențele de persoana I și a II-a, singular și plural: (17) a. Am citit. b. Mai stai? (iv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ea este prezentată ca o posibilitate. Diferența exclusiv vs inclusiv este reflectată în acord: la singular pentru disjuncția exclusivă, la plural pentru disjuncția inclusivă. Prezentarea unei coordonări disjunctive drept exclusivă sau inclusivă depinde de alegerea locutorului, dar și de contextul extralingvistic: în (119) nu s-ar putea aplica disjuncția inclusivă (cu acord la plural), deoarece în poziția predicatului (a complementului predicativ) este un substantiv care desemnează o funcție unică: (119) a. *Ion sau Dan vor fi aleși ca președinte al României
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
net). 3.5.2. Adjectivele coordonate Unele construcții prezintă un acord de tip cumulativ: (225) a. limbile română și franceză b. președinții român și francez În cele două exemple de mai sus, interpretarea [+plural] a nominalului este non-distributivă (din motive extralingvistice): o limbă nu poate fi și română, și franceză, în același timp; un președinte nu poate fi și român, și francez (președinte al celor două state, simultan). Pluralul substantivului este unul de tip cumulativ, el nu se distribuie fiecărui adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pluralul substantivului este unul de tip cumulativ, el nu se distribuie fiecărui adjectiv coordonat. Prin urmare, trăsătura formală de număr a substantivului nu coincide cu cea a adjectivelor. Se pot testa și alte structuri, a căror interpretare nu este constrânsă extralingvistic: (226) a. rochiile albă și neagră b. rochiile albe și negre c. *rochiile albă și negre d. *rochiile albe și neagră În (226)a, singura lectură posibilă este că sunt două rochii, dintre care una e albă și una e
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de substantivul la plural. În cazul lecturii (ii), adjectivul are același efect semantic ca la (i): fiecărui adjectiv la plural trebuie să îi corespundă cel puțin două entități în setul denotat de substantivul la plural, diferența față de (i) fiind obținută extralingvistic: cele două entități care corespund fiecăruia dintre adjectivele la plural coincid (lectura ii) sau nu (lectura i). Dacă în loc de culori, de exemplu, am avea calități care nu se pot combina la aceeași entitate, ar fi posibilă doar lectura (i): (227
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]