787 matches
-
surpriza” din partea restaurantului). Mă uit cu coadă ochiului la taică-miu, care vorbește și râde tare, că să nu se simtă că e verde pentru că... i-a luat unul fata. Mă îngrijorez când un văr de-al treilea devine din ce în ce mai exuberant și începe să flirteze cu prietena fratelui meu. Negociez discret cu ospătarii un nou transport de gheață, să ne mai răcorim. Printre toate astea, e de ajuns o privire întâmplătoare și îl văd pe el, în partea cealaltă a sălii
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
le par mai slabe decât sunt... 7. Per ansamblu, show-ul arată foarte românește, în sensul prost al cuvântului. E anost, ponosit, trist, gri. 8. Nu în ultimul rând, nu am crezut că există ceva mai rău decât Mihai Morar exuberant. Ei bine, se pare că există: Mihai Morar serios, acru, ciufut. La Vocea României lucrurile stau exact invers: 1. E plin de viață, de poveste și de emoție. 2. Juriul e foarte simpatic (până și Moga reușește asta și, sincer
De ce îmi place Vocea României, iar la X Factor am adormit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19275_a_20600]
-
Păunescu) „Pe nesimțite, în liceu m-am trezit că sunt anumite taine pe care le înțelegeam. Înțelegeam de ce fluturele de pădure are aripile de culoarea scoarței de copac, de ce ariciul este prevăzut cu țepi, de ce bărbătușii atâtor păsări sunt mai exuberant împodobiți decât femelele. Natura>> făcuse toate acestea ca să-i camufleze, să-i apere... Existau, deci, anumite legi pe care le puteai descifra - și atunci toate lucrurile căpătau înțeles și noimă. Lumea nu se mai arăta ca o aglomerare de vietăți
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
la Viena. Sperau că acolo, printre atâtea prințese elegante din înalta societate, vreo fiică de conte îi va răpi inima. Într-una din zile, la Constanța, Margareta se adresă bucuroasă părinților: - Mami și tati, am cunoscut un grup de cavaleri exuberanți și distractivi și domnișoare elegante care săptămâna viitoare vor merge cu caleștile la București. Mă lăsați să-i însoțesc? Soții se priviră surprinși de extravaganța fiicei, apoi făcându-și semne subtile, se prefăcură că se lasă convinși. În realitate, erau
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
tovarășu’! și oferindu-i ce avea mai proaspăt, un braț de flori de câmp întârziate în vara pe sfârșite. Doamne, cum se potrivesc toate! gândi Mira. Dar de unde le-o fi adus zănatica?! Nu era nebună Rupița, nu! Era doar exuberantă și la patruzeci, cum fusese și copil. Și Mira condensă într-o pastilă-remember istoria Rupiței. O știa de când era de opt-nouă ani. Îi întocmise profilul psihologic la Cabinet. Era o țigăncușă de toată frumusețea! Avea înfățișarea unei florărese autentice în
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
numite pui bătrânești, la extremitatea inferioară a mânecilor și la gât. Cămășile femeilor sunt dominate de culoarea neagră, dar sunt decorate în culori diverse, echilibrate: nuanțe de maro, galben, verde, violet. În schimb, la cămășile fetelor, se regăsesc culorile vii, exuberante, cu motive dispuse în râuri, oblic, pe jumătatea inferioară a mânecilor, astfel că sunt adevărate opere de artă tradițională. Încălțămintea tradițională țărănească era opinca din piele sau vițel, cunoscută în majoritatea regiunilor țării. Opinca era „vopsită în culori vegetale, obținută
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
copiii care au înțes foarte bine ce-i așteaptă când nu spun adevărul), lăudându-se că el a răpus Dragonul înfiorător) și nostima sa iubită Papagena (soprana Oana Șerban), o pereche minunată care au cântat, dansat foare frumos, au fost exuberanți. În finalul spectacolului, prin geniala idee a regizorului prof.univ.dr. Cristian Mihăilescu, scena este inundată de zece „papaghenuți” cu un prâslea care aduce la rampă colivia cu păsărele, dovadă că așchia nu sare departe, iar urmașul vestitului păsărar Papageno (care o
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
Regizorul/ pag. 29) Poeta surprinde lucrurile, limbajul, într-o continuă metamorfoză, atribuind adesea alte sensuri: chiar și aici/ amiaza are trup de cruce/nici rug măcar/ poate un gând..., rătăcește prin templul subfebril/ ce-n nopțile curând brumate/va rugini exuberant/inutil. (Rug/ pag.41) Dacina Dan folosește tehnica ingambamentului care dă o notă mai personală poemelor. indicibilă e sâmânța cuvântul un copac în care atârnă strâmb două inimi albastre în timp ce una bate cealaltă-nmugurește sărbătorind tăcerea dintre noi cu frunze
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]
-
primele rânduri ale romanului. La 14 ani, Calliope Stephanides descoperă că are o mutație recesivă rară care o face să fie pseudo-hermafrodit. Considerând că are un creier de bărbat, face schimb de gen și devine Cal. Într-un limbaj adesea exuberant, Eugenides așterne întrebări despre credință și liberul arbitru în povestea inițiatică a lui Cal și istoria creșterii antreprenoriale a părinților săi, Desdemona și Lefty. (Și ei au propriul lor secret genetic.) În cele din urmă condiția lui Cal îi oferă
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
vârstei de optzeci de ani, Elena Buică face cinste pseudonimului bonom „Buni“, demonstrând că vârsta nu are importanță atunci când intrevine pasiune pentru ceea ce întreprindem. Vârstei onorante a autoarei prietene din Toronto i se alătură la cealaltă extremă - cea a tinereții exuberante - dotata poetă Ana Maria Gîbu (născută la 19 iulie 1997). Plamaresul ei este mai bogat decât cel al multora dintre truditorii trecuți de prima tinerețe. Pe bună dreptate, zic eu, căci nu m-am putut abține să nu reproduc aici
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
din afara Capitalei ca dialogurile despre personalități ilustre ale istoriei ori ale culturii naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem Întotdeauna În belșugul lor de vorbe aprinse dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ataraxtic și la un pic de mulțumire interioară din parte-I, doar săptămâna creației se Încheiase cu rezultate bune și foarte bune, nu? Sau nu erau chiar atât de bune cât crezuse El Într-o primă instanță, atunci când le acordase exuberant calificativul maxim? Adică, se Înșelase În aprecieri? Sau certificatul de garanție al lucrării avea termen limitat? Un Dumnezeu atât de nesigur și de oscilant ne face să ridicăm oleacă sprânceana a mirare. Niște oameni care reacționează astfel Însă - despre Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Era ca și cum aș fi trecut printr-un portal magic care te transportă cât ai clipi dintr-o lume în alta. Galeria fusese rece și sterilă precum o cameră de așteptare a unei clinici suedeze foarte scumpe. în schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cosea în timp ce Dirk cânta o muzică de care nu mă îndoiesc că depășea puterea ei de înțelegere. Cânta cu mult gust, dar cu mai mult sentiment decât era justificat și turna în muzica lui tot sufletul său cinstit, sentimental și exuberant. În felul ei, viața lor era o idilă și izbutea să dobândească o frumusețe singulară. Absurditatea care atingea tot ceea ce era legat de Dirk Stroeve îi dădea o notă curioasă ca un dezacord nerezolvat în muzică, dar o făcea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
numită Rosalind se ridica Întotdeauna Între ei ca să-i despartă. Amory era supărat din cauza asta - ar fi regretat să-l piardă pe Alec. - Domnule Blaine, faceți cunoștință cu domnișoara Waterson, domnișoara Wayne și domnul Tully. - Încântat. - Amory, a continuat Alec exuberant, dacă sari În mașină, te ducem Într-un locșor ferit și-ți dăm un gât de Bourbon. Amory a chibzuit. - Nu-i o idee rea. - Urcă! Jill, fă-i loc și Amory Îți va zâmbi dulce. Amory se așeză, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Șah perpetuu Eu sunt numai un jucător obișnuit de șah, Nu sunt fachir și nici un mare maharadjah, Nici un grandoman, nu mă învălui în mister, Exuberant uneori, alteori auster. Manevrez piesele albe și pe cele negre - Deliberări imparțiale, profund integre. Alternez la comanda ambelor trupe - E șah perpetuu, nimic nu-l întreupe. Sunt un mare comandant...puțin cam bizar, Fără stagiul obligatoriu militar. Ar părea de
ŞAH PERPETUU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361342_a_362671]
-
cuvinte frumoase” un adevărat covor de frumuseți, adunând în covorul oltenesc ușor sprințar, molcomitatea culorilor din zona Bucovinei. Aproape nimic din ce este frumos, și sunt asemenea locuri cu prisosință, nu lasă să-i scape, le descrie cu entuziasm, uneori exuberant, alteori potolit, chiar așa cum este însăși viața din zonă. Fie că este vorba de muzeul de artă a lemnului, muzeul ouălor încondeiate, de salba de mănăstiri din Bucovina sau de muzeul satului al lui Ioan Grămadă și popasul la păstrăvăria
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
fericiți, pentru că într-adevăr ne iubeam unul pe celălalt. Cu timpul acest entuziasm s-a mai estompat, dar asta nu înseamnă că nu ne iubeam la fel de mult. Poate că iubirea noastră s-a mai maturizat, nu mai era atât de exuberantă ca la început, însă era una matură, de durată și iată cum dintr-o dată totul se năruie. - Ei, poate vei găsi tu tăria să treci și peste acest hop. Poate a fost ceva accidental, nu o practică obișnuită. - Nu știu ce să
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
limbaj, caută exprimarea frumoasă până o găsește. Se dedă la surprinzătoare jocuri de limbaj. Se joacă cu stilurile. Cu frazele și cu cuvintele. Se joacă și cu dualul ficțiune-realitate. Stilul lui Roni Căciularu e generos și elegant. Uneori somptuos. Alteori exuberant. Bogat fără a fi planturos. Citindu-l, ne reamintim că stilul este omul în sensul că îi oglindește modul propriu de a simți, chipul original, inimitabil, de a gândi și de a-și exprima gândul. Cât ți-e stilul de
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
mai aproape unii de ceilalți. - Te rog să ne prezinți diferențele dintre Statele Unite și Nouă Zeelandă. Prin ce se deosebesc cele două țări? - Nouă Zeelandă este o țară foarte frumoasă, cu plaje aurii, munți cu crestele acoperite de zăpadă, păduri exuberante și ape limpezi. Populația nu depășește patru milioane de locuitori și cred că unul din cele mai bune lucruri care ne caracterizează, ca zeelandezi, este acela că suntem relaxați și avem un simț al umorului unic. Nu suntem atât de
DIN NOUA ZEELANDA IN ARIZONA. INTERVIU CU ELSA EASTON DESPRE COMPATIBILITATI SI DIFERENTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361194_a_362523]
-
vârstei de optzeci de ani, Elena Buică face cinste pseudonimului bonom „Buni“, demonstrând că vârsta nu are importanță atunci când intrevine pasiune pentru ceea ce întreprindem. Vârstei onorante a autoarei prietene din Toronto i se alătură la cealaltă extremă - cea a tinereții exuberante - dotata poetă Ana Maria Gîbu (născută la 19 iulie 1997). Plamaresul ei este mai bogat decât cel al multora dintre truditorii trecuți de prima tinerețe. Pe bună dreptate, zic eu, căci nu m-am putut abține să nu reproduc aici
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
Neaga, profesorul madrilen Diego Vadillo Lopez ‒ politolog, prozator și critic ‒ reținea, din perspectiva textelor traduse în limba lui Federico Garcia Lorca, înclinația autoarei spre un peisaj ușor de parcurs în aparență, alteori complet dificil, datorită terenului discursiv, anevoios și datorită exuberantei compoziții metaforice a textului, de unde se vede încă o dată cât prețuiește un bun traducător, pentru că între limba spaniolă, în care sunt asimilați confortabil mulți poeți români, și limba în care ei au gândit și au simțit nu sunt mai deloc
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
frumusețe, așa cum în perioada interbelică a avut și Bucureștiul nostru, Micul Paris, cum era numit în acel timp. Frumusețile Vienei mi-au amintit imagini ale orașelor Oradea și Cluj în care mi-am petrecut 22 de ani de viață, perioada exuberantelor tinereți, cu aripi largi ale imaginației. Oradea încă păstra prin anii ‘50 parfumul vienez care a determinat o oarecare întârziere a instalării normelor de comportament venite odată cu “lumina” de la răsărit. Pe atunci, în perioada elanului tinereții celor 20 de ani
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
ar fi aceea că este la latitudinea fiecăruia dintre noi ce stare de spirit ne cade bine când „rumegăm” câte un episod de viață. Fals, căci mai trebuie să ne lase și ceilalți! Putem fi veseli sau îngândurați, triști sau exuberanți, fără a fi neapărat și nefericiți. O mamă îndură la naștere suferințe de neimaginat, dar trăiește în același moment un sentiment de fericire incredibil de intens. De ce atunci suntem priviți drept „cazuri problemă” când ne opunem curentului general al optimismului
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
inclusiv și un excelent eseist. Asta, pe de o parte. Pe de alta - Liviu Lăzărescu, „profesor emeritus” la Institutul Nicolae Grigorescu din București, este un pictor rarisim, de o teribil de mare forță creatoare, un pictor esențial, subtil, dramatic și exuberant, însumând tonalități, uneori, de o altitudine apropiată vibrației beethoveniene. A scrie un amplu eseu despre un astfel de pictor, așa cum face Zoltan Terner în recentul album monografic, intitulat „O aventură picturală”, dezvăluindu-l și supunându-l atenției întregului mapamond (așa cum
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]