348 matches
-
s-ar putea să fie, ca orice ideal, numai un miraj. Cu un frumos orgoliu, D.C.-E. spune și ceea ce de obicei nu se dă pe față: consecința atitudinii lui, așa cum și-o dorește - să nu fie „un învingător dement, exultând în vârtejul distrugerii”, ci unul „înțelept, care va guverna peste popoarele supuse”. Voință de putere, deci. Nu insist asupra faptului evident că-mi lipsește, dar îi adaug încă o condiție acelui jucător improbabil: să poată avea putere și să renunțe
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
Mai sunt însă și cei care găsesc fără să caute ceva anume ori cei care sunt nemulțumiți fără să găsească oarece. Compozitorii români, de pildă, poftesc la cărțile scriitorilor, vizitează simezele plasticienilor, se îndoapă cu produsele arhitecților, coregrafilor ori regizorilor, exultă la performanțele actorilor, în timp ce scriitorii, plasticienii, arhitecții, coregrafii, regizorii sau actorii sunt nepăsători și reci la zbaterile verilor compozitori. Veri vitregi, cum s-ar spune sau, cu alte cuvinte, rude sărace nedorite la împărțirea bucatelor. Și nu din gelozie ori
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
șansă! La meciul de marți, Pițurcă va alege primul 11 din cei 50.000 de români care și-au luat bilet de meci; - Dacă premierul Ponta s-a declarat dezamăgit de faptul că grecii au bătut cu 3-1, deputatul Ponta exultă: "I-am bătut pe greci cu 3-0, returul de la București va fi o simplă formalitate"; - FMI ne poate duce la Mondial! Grecilor încă nu li s-a aprobat împrumutul de care au nevoie ca să-și ia bilete de avion pentru
Bancul Zilei: Cele mai bune glume pe seama returului România - Grecia by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63033_a_64358]
-
o comunitate imaginară pur masculină, care-i cuprindea atât pe scriitori și cititori, cât și pe protagoniștii eminamente masculini ai acestei literaturi” (Smith, 2000: 32) Ar merita scrisă istoria confruntării, în perioada anilor ’30 și ’40, dintre literatura pulp, care exulta machismul, și cea slick, tipărită pe hârtie de calitate mult mai bună și adresată publicului feminin. Războiul dintre cele două formule nu era doar cultural, ci și comercial-ideologic. Erin A. Smith citează un articol din „Vanity Fair” care pornise, încă
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
idee care n-o să aibă prea mult de-a face cu elefantul real. Pe cînd dacă arăți elefantul, toată lumea va înțelege imediat despre ce e vorba. Cinema-ul face chiar asta: arată - oferă informația cea mai completă. El învinge ignoranța!" exulta tata, cu ochii strălucind de entuziasm. "Descoperirile științifice din secolul nostru sînt capitale, așa cum a fost descoperirea focului în epoca primitivă. Multă lume crede că omul e motivat doar de două impulsuri, frica și dorința. Eu le adaug și cunoașterea
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
mai mulți fotbaliști au renunțat la serviciilor acestor îmbogățiți din sudoarea (la propriu!) altora, ar trebui să fii măcar prudent, dacă nu de-a dreptul speriat că destinul tău de fotbalist e jucat la ruleta lăcomiei. Poate că presa dâmbovițeană exultă la afirmațiile de genul "A juca la Real Madrid e șansa vieții pentru orice fotbalist". Realitatea e cu totul alta: fotbaliștii din ziua de azi merg acolo unde sunt plătiți mai bine. A cere unor mercenari să fie sentimentali e
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu le-am resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să pot mistifica pe ceilalți pînă acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector". Sau: "Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
și iubire, poetul se află deseori pe această cale indirectă a măreției cosmice care e cultura detaliului, abordarea universului mic, "al boabei și al fărâmei", misterios străbătut de curenții divini ai totalității. în opoziție cu poza romantic demonică a bardului exultînd de propria-i sumbră strălucire sub chipul inadaptării, al rupturii cu lumea, există un lirism al "nivelării cu lumea", cum se exprimă un eseist francez, al legăturii cu toate cele ce sînt pe un principiu similar cu principiul vaselor comunicante
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
populară improprie, sau eliminaseră (forțat) referirile la ierarhia socială, a cărei abolire fusese decretată? Oricum, în textele literare din prima jumătate a secolului al XX-lea se poate constata folosirea corectă și nuanțată a termenilor în cauză: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo încât să se poarte cu tine condescendent și protector" (G. Ibrăileanu, Adela); "Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
desfrunzirea peisaj fantomatic vara răsfoită de vânt o zi, o lună, apoi orga plopului împăcat sub clătinările iernii... nimeni nu întreabă nimeni nu așteaptă răspuns De mirări căutat De mirări căutat Ca de-un blestem ocult Jumătate mă zbat Jumătate exult Nici nu știu ce mai sânt Căutând împrejur Câteodată pământ Câteodată azur Să te bucuri! îmi spun Și încerc și aștept Jumătate nebun Jumătate-nțelept Doamne, Tu m-ai adus Din cerescul Tău har Câteodată Iisus Câteodată tâlhar! Viața-mi rămâne Viața
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
nopții orașului gândește orașul e om sub acoperire cifruri limbaje și chiar și filozofări de doi lei conspirația și panda Fără pansamente fără iod cu acizi cu incizii adânc distilate graffiti povestesc alchimiile întunericului lumină putrefactă din tomberoane din care exulta alcoolul îngerilor Sau crimă Sau obielele frumoasei adormite când scriam prin latrine Îmi place de tine Maria și aș vrea să te pierd Pentru că în unii se naște slugă și-n alții răsare stăpânul cărările sunt controlate de câinii electrici
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
nu mă mai despart de ea, orice aș fi fost silit să întreprind pentru asta... Evident, a doua zi am cerut în mod expres superiorilor mei să duc eu până la capăt cercetările. Ceea ce s-a și întâmplat. În sinea mea, exultam pentru că făcusem acest prim pas triumfător: de acum, practic, Clara îmi aparținea, eu îi decideam soarta, era complet la dispoziția mea, sub steaua mea, în mâinile mele, mai mult chiar decât în mâinile lui Dumnezeu, în care ea credea și
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
Rămâi cu mine îngere, și-ascultă La vraful de minuni în tălmăcire Ivite parcă mai presus de fire Cu o credință încă mult mai multă, Din patimă, durere și iubire, De care doar făptura ei ocultă Câtă-n tăcere, singură, exultă E-n stare, peste toate, să ne mire. Si ca-n icoană să-i rămâi alături Când eu voi fi doar gând și amintire, S-o însoțești la scris și la citire Si foaie după foaie să-i despături, Cum
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Rusia... Nordul a făcut dragoste cu Sudul în parohia Asachi. Obștea Valahă a Liricilor - Ludică vizitatoare a urbei lui Paul Celan - Eminescianiză Serafic în spațiul Catedralei. (Contemporană cu Lepturariul lui Aron Pumnul, Urnă a norilor orbi, răsturnată precum clepsidra) Este, exultă, există gardul copilăriei lui Fundoianu! Vânare de vânt? Vânzoleală de vorbe? Vanitas vanitatum? Închid orizontul confuz, minat de seisme... La început a fost, totuși, Cuvântul Celui inițiat. Est modus in rebus... Aleluia Nocturnei noastre în ceața AKROSTICHON! Ianuarie 2011, Herța
Ceață livrescă la Cernăuți by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/5781_a_7106]
-
literare, sunt sprijiniți de colega lor pe cât de consistent, pe atât de eficient. Cu un bun activism al (propagării) valorilor estetice, Adriana Bittel scrie despre ei și îi recomandă călduros în dreapta și-n stânga, îi susține în competiția premiilor și exultă la succesele lor. Nici un fel de calcul nu alterează compoziția gesturilor și atitudinii sale: ea nu așteaptă, ca alții, reciprocități avantajoase și nici nu-și cultivă o pepinieră de critici tineri din care să crească, viguroase, laudele viitoare. Îl evocă
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
morții... aici tu vii ca un salpetru copt - gonacii au rupt țărușii timpului zvâcnind în hăul fricii goale în aracii bătrânei vii cu mladele în Pind aici țărâna-i arsă și e seacă tu du-te-n rodul lumii să exulți aici fântâna încă mai e sacră și văd bondarii iernii-n șir desculți... fătul mi se părea mi se părea că nasc preludiile-n cântec dar am rămas doar om și stea cu fătul timpului în pântec ritual în zori
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
în casa în care mă las presat ca o tăietură de ziar toxică în anticamere nu găsesc nimic intim îmi aștern propriile murdării fieste unde prietenii lipsesc. cu ei petrec pe un cer în piele roșie cu ei stau lungit exult prin pupile masculine în sepia mă hrănesc îmi umplu iubitul mă baricadez avem vedere direct în ochiul celuilalt în insectarul morții Plug in nu aștept nimic lucrurile mi se dăruiesc în fiecare clipă în care vreau suntem isterici. tot ce
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
națiilor în lume și critică patriotismul, al cărui spirit de înșurubare în rădăcini etnice nu concordă cu iubirea universală în numele crucii. Chiar și față de propriul neam este fluctuant în aprecieri: cînd e amărît de spiritul de turmă al rușilor, cînd exultă pe seama virtuților lor native. Are repulsie de darwinism, pe care îl consideră o găselniță a dogmatismului științific, și respinge în genere științele exacte, ca ipostaze ale unui tip de gîndire care nu se împacă cu dulceața tainelor hristice. Scriitorul crede
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
acum este, poate, în acest loc un dublu comandament: preotul trebuie să posede și elocință, un alt fel de elocință, dar nu mai puțin eficace (pragmatică), după cum are a practica și asprimea. Lui Deogratias îi atrage Augustin atenția să-și exulte interesul față de caracterul misterios al Stripturii (și Augustin e alexandrin, nu antiohian; exegeza ad litteram este o exegeză a credinței, una căreia i se supune în mod conștient, deși nu cu multă plăcere)<footnote Ibidem, 397. footnote>. Sensul literal este
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și a noastră), situată dincolo de bine și de rău. Sarcasmul lui, atât cât e, e străin de ideologii. Mușina nu pozează nici în anti-, nici în pro-consumerist. Uneori dă senzația că doar luciditatea (amețitor de exactă) îl împiedică să nu exulte. Artificialul, știm de la Baudelaire, e fascinant pentru omul modern. Viața veșnică (pe care, știm de la apologeții literaturii cyberpunk, tehnologia ne-o promite) e o aspirație a omului dintotdeauna. Nu e nimic reprobabil, așadar, când personaje ca acesta comit în serie
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii piperniciți/ monologam ținînd în întinata palmă/ înțelepciunea unui șoricel alb..." (Hamlet ÎI). Derizoriul (figurație firească a deziluziilor) tinde
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
î”) și de paginare, mai multe poeme compacte în 1981 fiind „sparte” acum într-o nouă dispunere strofică. Singura noutate veritabilă o reprezintă eliminarea unui paragraf onomatopeic din poemul Veciniada. Fragmentul „Se rostogolește/ cucuvaia din pom:/ BUF ! BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea de-a doua. Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens (el admițând trimiteri barbiene), dispariția lui nu
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
f. sunt mut în limba mea/ natală// g. alt Petre Eremitul/ își mână turma spre Alep// h. clopot/ pe care nu îl trage nimeni” (pp. 36-37). Foarte simplu spus: Lucian Vasiliu a căzut victimă criticii literare „de poezie”, gata să exulte în fața discursului filozoficoid și să gloseze în termeni și ei filozoficoizi pe marginea lui. Or, traseul său poematic e, în mod natural, unul care întâi își edifică un inventar conceptual (mergând de la jocuri de limbaj până la raccourci-uri intertextuale) pentru ca abia
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
orașului transilvan respingea organic romantismul. Și nu e întâmplător, arată editorul, că, atunci când acesta s-a manifestat, a făcut-o subreptice, sub protecția anonimatului. Era deci pe undeva firesc ca Alexandru Grama, mandatar al acestui curent de opinie, să nu exulte la poezia lui Eminescu. Nu e, desigur, o scuză și de altminteri nici n-o folosesc ca atare. Dar mi se pare problematic ca această mefiență, întinsă pe aproape două sute de pagini (în ediția de față) să fie redusă de
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
să le prezinte ca atare, deși totul confirmă acest lucru. E limpede însă că, treptat, semnătura sa capătă tot mai multă greutate. Am descoperit-o în Taras Bulba de Gogol, unde scena nu contenea să creeze mișcări de grup, să "exulte", grație "teatrului naturii" care, uneori, îl evoca pe Tarkovski și relația, tipic rusească, cu "duhul pământului". Au urmat Hamlet, la Kiev, Othello, la Sibiu, iar limbajul lui Zholdak s-a îmbogățit continuu, surprinzându-ne prin forța de necontrolat a acestui
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]