279 matches
-
dar tata - când ea nu-l putea auzi - dezmințea toate astea, și-i spunea că fusese doar o fantezie de-a ei, o dorință pe care nu și-o Împlinise niciodată. Era doar o coristă, ca toate cele care se fâțâie pe scenă, aproape dezbrăcate. Pe cele trei-patru discuri imprimate se auzea doar vocea ei suspinând ah, oh, ah. Luminoasa ei carieră se limita la asta. Mă rog, mama ta era drăguță la vedere, dar n-avea nici o valoare, concluziona tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
elefant, preferatul meu. Și mi-am pus mîna pe piatra caldă a dolmenului. Contactul m-a Înghețat. Noaptea viitoare luna va fi În creștere. SÎngele va curge. N-ar fi bine să zăbovească cineva atunci În landă... *** - Nu te mai fîțÎi atîta! N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică-sa care, Îngenuncheată la picioarele ei, tocmai trăsese brusc de tivul rochiei ca s-o Îndemne să se potolească odată. Cu părul ei scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără să bată la ușă În biroul lui Lucas. Spune că o formă umană stă culcată pe dolmen și urlă... Poate că e un sacrificiu. - Oamenii dumitale păzesc situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lissy, nu m-ai indus În nici o eroare ! — Ba da. Pare de-a dreptul bulversată. Mă simt Înfiorător. N-am știut niciodată că ai... asemenea sentimente vizavi de mine. — Dar nu am ! — Acum Îmi dau seama foarte bine ! M-am fîțÎit pe aici prin fața ta, pe jumătate dezbrăcată, așa că nu-i de mirare că te-ai simțit frustrată ! — Nu m-am simțit deloc frustrată ! zic iute. Lissy, nu sînt lesbiană. — Bisexuală, atunci. Sau „poli-orientată“. Spune-i cum vrei. Nu sînt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În minte, astfel Încât să-i lase baltă pe ceilalți, dar de unde aș mai fi știut atunci că Siloa vine la mine doar pentru Krog și nu pentru că-i e, de fapt, teamă? Așa că, n-am făcut altceva decât să mă fâțâi prin fața ei, sperând să mă bage În seamă. Pe vremea aceea doar simțeam ceea ce e scris mai sus pentru că, recunosc, nu erau atâtea cuvinte, deși gândurile erau aceleași. De fapt, nici după ce m-am Întors din călătorie nu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar el nu mă ia niciodată În seamă. Are o barbă rară, un nas ca un burete de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
PARASCHIV: Spălăm scaunele, mesele... Spălăm totul și punem totul la uscat. Lustruim sârmele, aruncăm gunoiul, spălăm gamelele... MACABEUS: N-avem apă! (Fericit.) N-avem atâta apă... PARASCHIV: Aduc eu. Sunt gata s-aduc eu toată apa. MACABEUS: Nu ne putem fâțâi mereu pe gaura aia. Or să ne prindă că furăm apă. PARASCHIV: Curățăm fără apă. Știu eu cum trebuie făcut. Spălăm totul cu foarte puțină apă. Cu o picătură de apă se poate spăla uite așa o bucată de mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
magazine. Conștiinciozitatea le descumpănise: terminaseră referatele și acum nu mai aveau nimic de făcut. Într-o vineri, se întâlniră întâmplător pe stradă cu Erika și Liviu. El avea niște ochelari de soare care nu-l prindeau deloc, iar ea se fâțâia într-o fustă mini la minus două grade. Se țineau de șold și se tot lipeau unul de altul, pupându-se și mângâindu-se în cel mai ridicol și nesuferit fel. Imaginea acestui cuplu putea într-adevăr cauza o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea că acea semi-mizerie era reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse în vârtejul curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe care o făcea ca un obsedat compulsiv, săpând podeaua cu mișcări scurte, de om care înjunghie pe cineva. Eram din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal ca pe o insultă personală. Philip Cantley, traversând scena, se opri să-i spună ceva lui Steve și observai că până și directorul artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
foarte drăguț din partea ta. — Cred că și Fisher a ghicit. E un tip deștept. Și știe cât de mult ții la Violet. Sophie își lăsă capul între umeri, jenată. —Pur și simplu nu m-am putut abține, înțelegi? Tabitha se fâțâia de colo-acolo și făcea atâta caz de zgârietura pe care Vi i-o făcuse lui Hazel - și n-a fost decât un accident! Voiam s-o fac să plătească pentru că s-a purtat ca o scorpie. A fost pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum coborau de pe podul principal ce ducea la spital, cum poliția trecu la treabă și-i Întrebă pe oamenii care stăteau acolo ce se Întâmplă. De obicei, se opreau, uitându-se de la uniformele Închise la culoare care Încă se mai fâțâiau pe lângă șalupa de poliție ce tresălta pe-o parte a canalului. Apoi, nevăzând absolut nimic ieșit din comun dincolo de asta, Își vedeau mai departe de treburi. Bătrânul, văzu el, stătea Încă sprijinit de balustradă. Chiar și după atâția ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
înteți. Dacă-i bal, atunci bal să fie, murmură... Îi făcu semn să intre, urmărind distrat urmele de pantofi rămase pe parchet. Strânse din ochi. Ah, Lucia, de-abia aștept să văd cum vei curăța podeaua, stând în genunchi și fâțâind în stânga și în dreapta fundulețul tău bombat... Individul lăsă să cadă impermeabilul pe un fotoliu, apoi se așeză pe canapea, cu mâinile pe genunchi. I se citea groaza pe chip. Ăsta își joacă bine rolul, bombăni... Și-așa devenise ziua monotonă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cum așa, Stricăciune mică ? spuse GĂlățanu uitându-se la mine ca la o vulpe fărĂ coadă. — Nu-mi găsesc locul. la mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătĂrie, Însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — o, biata Stricăciune, mă compătimi GĂlățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă Ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Cum așa, Stricăciune mică ? spuse Gălățanu uitându-se la mine ca la o vulpe fără coadă. — Nu-mi găsesc locul. La mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătărie, însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — O, biata Stricăciune, mă compătimi Gălățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase din nou îngropați, fiindcă, bughindu-i cum se fâțâiau cu coșciugele pe ei, îi luaseră drept niște căcăcioase de stafii care încurca circulația... - Bruță... Hep!... Dar nu putea să le taie? - Ce, moșule?... - Să le taie direct. Rafturile, rumegușul... Hârști, pânza de bomfaier. Harști, fierăstrăul!... Sau vărsa gaz de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din codrul Cernica, putrezește și se lustruiesc oasele minorului Miluță Cioroslan, trei ani, călcat cu mașina, îngropat în taină de către aceeași călăuză a ta. Care, eliberată după viol... se reangajează, prin mită, la coloana auto "Cățelu", primește ecusonul 853, se fâțâie prin București precum cel mai trufaș taximetrist... Nu pui la suflet antecedentele lui... Un desăvârșit cunoscător al mediilor prin care te va purta... Cu fiecare învîrtitură de roată, te pune mai aproape de cele 99 de înțelesuri ascunse ale poeziei perfecte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o puștoaică, pe care o supuneam la încercări, o forfecam prin probe, o interogam și-o trimiteam acasă. Ce-i mai ciudat, că nici cei ce le aduceau nu erau ferm convinși că te-au găsit chiar pe tine. Le fâțâiau, așa, mai mult pentru activitate. Unul, un mucos de vreo opt ani, a venit chiar într-o seară și m-a anunțat: - Șefule, mâine îți aduc și eu o blondină, care știe și ea că nu-i ea. Dar îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șobolani sau gândaci au călcat prin pivnița cutare în ultimii zece ani. Degeaba. Singurul fapt îmbucurător: se accelerează perfecționarea organizării poliției. Operativ, ia ființă primul serviciu est-european de deghizări. Pe căldurile cele mari, detectivii cei mari, grimați și împopoțonați, se fâțâie, ascunzând sub bluzițele vaporoase umflături ce se dovedesc a fi nu mamelare, ci răspânditoare de gloanțe. 176 DANIEL BĂNULESCU Graba cu care hainele și ceasul lui Ulpiu găsesc drumul Muntelui de Pietate poate fi asemuită mulțumitor doar cu suavele, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiindcă, tocmai în a patra zi de școală, îți trîntisei în fund, cu un pumn bine țintit, un coleg de generală, îl apucasei de o gheată și-l târai, într-un adevărat extaz, prin pulberea trotuarului din fața școlii. Milițianul se fâțâia pe acolo și, când a văzut ce bine te simți, nu s-a mai putut înfrîna și s-a gândit să te urecheze. - Eu?... Să mă urecheze pe mine? - Da, și-n ziua aceea nu dădeai semne c-ai să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și tratamentului meu. L-am supraalimentat. L-am înzdrăvenit. Am făcut din el un sac de calorii. Îmi continuam deci binefacerile. Și, dinspre partea aceasta, așadar, totul era bine... Până azi după-amiază, când Răposatul îmi răsare, din nou, înainte. Se fâțâie iritat pe terasă. Și mormăie și plescăie și mi se adresează ininteligibil, de nu am putut să mă înțeleg în nici o limbă omenească cu el. Iată deci de ce v-am chemat! Să cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și la cei din jur, însă lui Stani i-a întărit ideea că Fiana n-avea ce face acasă și tocea în loc să piardă timpul cu ei băieții! Și celelalte colege își puneau defectele în valoare. Una îl supăra când își fâțâia porumbeii care-și luau zborul în fața lor, alta că își alinia o mișcare perfectă ondulatorie a șoldurilor plinuțe când ieșea la tabla plină de învățături, una că-și trăgea în jos fustița prea scurtă și avea discuții interminabile cu unele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sublimități. A treia este muza omului „buclucaș”, cum l-a numit Iorga, muză „mult pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nimic". Din start, sunt scoase din povestea mea, cohortele de blonde contemporane, blonde natur, sau contrafăcute, care nu întind mâna, ci se întind ele cât sunt de lungi, doar când sunt suficient de goale, clipind moale și diafan din gene, fâțâind insinuant din șolduri. Ele au cu totul altă filosofie, care nu necesită o poveste, ci altceva, care nu constituie obiectul scrierii noastre de azi. De asemenea, voi trece repede și peste amărâții, sau amărâtele care sună la ușa apartamentelor de la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
breaz decât Julius. Iar acum... Julius suferea cumplit. Într-o frumoasă zi de primăvară, când natura s-a trezit din somn, pomii din curtea primitoare au înfrunzit, iar păsărelele ciripeau, Julius Zimberlan a avut marea revelație: "Păi, până să se fâțâie Remus B. Papadopol cu automobilul său, am fost foarte mulțumit cu vechea sa mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe care o iubesc ca pe o rudă apropiată. Păi, până n-a apărut vecinul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]