3,289 matches
-
știa pe unde calcă. Ina rămase prăbușită în perne continuându-și plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui Alex că situația este deosebit de dificilă, e un fel de a căuta un ac într-un car cu fân. De regulă, căldărarii nu au o evidență clară a componenților șatrei; sunt cazuri când nu-și înregistrează nou născuții și nici pe cei care mor. Dar vom face tot ce e posibil, îl asigură colonelul pe Alex : Vom anunța toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
alb negru și din negru alb, așa că ajungerea la final se vădi a fi tergiversată în mod voit. Intra și acest proces sub imperiului obișnuitelor practici. Acul, despre care se făcuse atâta tevatură, presupus a fi într-un car cu fân, era vizibil chiar și atunci când îl acoperea cortina nopții. * Era ziua în care un nou termen îi chema în sala de judecată pe rromi și pe cei care compuneau familia Georgescu. După toate aparențele însă, termenul curent era susceptibil de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mele de poveste. Bunăoară, căderile de la înălțime, în ciuda faptului că aveam rău de litera „H”, m-au urmărit care de care mai originale și mai periculoase, fără urmări grave. Obișnuiam să ne jucăm „de-a ascunsul” prin podul grajdului cu fân, plăcut mirositor, mai ales dacă era proaspăt, după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
podul grajdului cu fân, plăcut mirositor, mai ales dacă era proaspăt, după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete. O slugă care era prin preajmă, cred că Bulbacul, m-a recuperat din iesle mai mult
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fum. Partea cea mai supărătoare a fost că am făcut Paștele cu pălăria cea veche. În căzăturile „profesioniste” aș putea să-mi dau un doctorat, căci au urmat și altele, precum cea de pe șura din spatele grajdului, cea de pe claia cu fân încărcată de Hilip în căruță, cea de pe bara fixă la care făceam exerciții de gimnastică zilnice, plus cele două „căzături” după examenul de admitere de la Facultatea de Medicină din Iași, care vor fi deliciul celei de-a doua „cantice”, Purgatoriul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în posesia mult doritei găini, au stabilit să incendieze mașina.Cum? Simplu. Seara, după ce în postul de poliție și în casele de prin vecini se vor stinge luminile, ei, sărind gardul postului, să dea foc, mașinii, aprinzând un șmoc de fân, pregătit cu multe zile în urmă. Așa au și procedat. După ce au întins fânul pe sub motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în postul de poliție și în casele de prin vecini se vor stinge luminile, ei, sărind gardul postului, să dea foc, mașinii, aprinzând un șmoc de fân, pregătit cu multe zile în urmă. Așa au și procedat. După ce au întins fânul pe sub motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut mare zarvă, dar, până să fie stinsă, mașina aproape că a ars de tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe multiple căi. A căzut noaptea și Fulgerel Pustnicu a rămas nedescoperit. Au trecut câteva zile și nopți de căutări febrile. Polițiștii, jandarmii, alte persoane căutau de zor. La o săptămână, pe terenul din marginea orașului, înțesat cu căpițe de fân, tâlharul a fost surprins de căutători, dormind, ținând în brațe, ca pe o iubită, sacoșa cu aur. N-a mai avut vreme, măcar, să facă o mișcare. Câinele-lup a și sărit asupra sa, imobilizându-l. Ce tâlhar de duzină, nătăfleț
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Nu vezi? Au vrut să ne fure banii nunții. Cine? De unde vrei să știu, mintosule?! Urcă în mașina care o aștepta, cu portiera deschisă, și plecă acasă. Polițaii urcă în mașina lor, și dispar, în căutarea acului din carul cu fân, al hoților, cărora, banii acelei nunți, le-au scăpat printre degete, ca o mână de cenușă, spulberată de un viscol. Săriți, mă omoară! Se revărsau zorile. Dimineața se vestea a fi reconfortantă. Potrivit de răcăroasă, revigorantă, pentru pâlcurile de oameni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
M-am dus să-i ascult dorința. M-a primit cu un nechezat murmurat, prietenos: „Bine ai venit, prietene!” - părea să spună armăsarul. Dintr-o privire, mi-am dat seama că îi este foame și am coborât un braț de fân din podul grajdului. Înainte de a începe să ronțăie, m-a privit ca și cum ar fi vrut să-mi spună „Mulțămesc, vere!” Măi, d-a deștept armăsar aveai, Pâcule! - l-a luat din nou în primire moș Dumitru. Păi uite-te la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
muncă până l-am văzut aprins. Mai mai să rămânem fără chibrituri!...Și apoi, până am ajuns!... Săniile nu-s ici-colea, îs hăt încolo... Hai să-l ridicăm din omăt, dar mai întâi să-i facem un culcuș bun în fân. Văd că ați adus mai mult fân și chiar un țol și bine ați chibzuit. După ce toate treburile au fost făcute ca la carte, Mitruță a propus ca unul din ei să urce la capul lui Hliboceanu. Am să urc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai să rămânem fără chibrituri!...Și apoi, până am ajuns!... Săniile nu-s ici-colea, îs hăt încolo... Hai să-l ridicăm din omăt, dar mai întâi să-i facem un culcuș bun în fân. Văd că ați adus mai mult fân și chiar un țol și bine ați chibzuit. După ce toate treburile au fost făcute ca la carte, Mitruță a propus ca unul din ei să urce la capul lui Hliboceanu. Am să urc eu - a sărit Cotman Capul lui Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
auzea câte un geamăt, semn că se trezea la viață. În cele din urmă, au ajuns la sănii, care abia se mai vedeau din troiene, iar boii tremurau... Eu cred că trebuie să frecăm boii pe spate cu șomoioage de fân, că au rebegit de tot, săracii - a propus Mitruță. Au trecut cu toții la treabă. Când totul a fost gata, Cotman și-a spus gândurile: -De aici înainte greul va fi și mai greu. Pe lângă faptul că trebuie să ne rânduim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
concurență, primarul suflă în goarnă în timp ce sîngele îi năvălește pe gură, iar trupul său se rostogolește neverosimil de mult pe zăpadă, mișcare căruia îi răspunde în ecou rostogolirea îndrăgostiților pe zăpadă care se oprește numai cînd dărîmă un stog de fîn. Căpitanul Aleksic calmează pornirile belicoase ale lui Luka, atenționîn-- du-l că moartea nu face rău, doar cei rămași în viață suferă. Regizorul deturnează orice posibil scenariu resentimentar, orice încercare de politizare a conflictului, care, de altfel, apare deformat în
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
și Îl Împingea de la spate. Urcară astfel pînă Într-o sală cu bolta Înaltă, În pereții căreia se deschideau gurile Întunecate ale cîtorva galerii, de unde, pătrunzînd pe una dintre ele, ajunseră Într-un găvan ceva mai uscat, cu paie sau fîn pe jos, un fel de culcuș. Într-un ungher Îndepărtat al acestuia, pîlpîiau anemic flăcările unui foc pe cale de a se stinge. LÎngă foc ședea, direct pe pămînt și Învelit cu o pătură, un bătrînel cu un fes tricotat pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arate într-un asemenea hal? — Toate! exclamă Georgie râzând. Și eu fac parte dintre ele, iubitule! Oricum, e o persoană cu multă forță, fără îndoială. — Și tu ești o persoană cu multă forță și nu arăți ca o căpiță de fân. — Eu? spuse Georgie. Nu mă includ în aceeași categorie. Nu posed nici jumătate din artileria aia grea. — Ai spus că pe mine m-a cucerit fratele dar, după câte se pare, pe tine te-a cucerit sora. — Ah, mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
grăbită, pregătită de plecare. Trebuie să treacă mașina cu lapte înapoi, mi-a promis că mă ia pîn' la tîrg. Săru' mîna! Femeia iese în fugă pe poarta deschisă larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul mai bine, uitîndu-se mereu în sus. Hai, femeie, hai! Să vezi ce-o să ningă! Ia geamantanele pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în fugă pe poarta deschisă larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul mai bine, uitîndu-se mereu în sus. Hai, femeie, hai! Să vezi ce-o să ningă! Ia geamantanele pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vine Mihai la autogara să le ia. Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în treaba asta, habar n-am, mai ales că omul era sensibil, îl văzusem cu ochii mei la Muzeul Național de Artă când ne duseseră cu clasa, printr-a cincea, privea nemișcat un peisaj cu căpițe, parcă-l amețise mirosul fânului și adormise în picioare ca un cal). Vorbesc (scriu) la timpul trecut nu pentru că înainte țineam cu Dinamo și acum n-aș mai ține, ei bine, țin!, ar fi și culmea să nu mai țin cu cățeii lu’ tata, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai afla pe pajiște, ci În spatele casei, pe un cîmp unde păștea iarbă măgarul pe care obișnuiau să-l trimită, În fiecare luni, cu rufele la o spălătoreasă din celălalt capăt al orășelului. Se vedea jucîndu-se lîngă o căpiță de fîn cu fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu acest străin. Băiatul acesta avea un cîine care răspundea la numele de Spot; cîinele prinsese un șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poate un gest afectat, dar cine izbutește să fie tot timpul firesc?) De ce mă Întrebați de Regal Court? — Așa, la Întîmplare... Avem atît de puțin timp la dispoziție! — Timp? Pentru ce anume? — Pentru a găsi un ac În carul cu fîn. 3 Nu s-ar fi zis că domnul Prentice era În stare de un efort susținut: nu era făcut pentru vînătoare. Din casă pînă la desiș și din desiș pînă la locul de tragere, cam atît putea să umble Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]