10,854 matches
-
-ndrăgostesc!// (Geamantanul cu vise). Candelă a unei biografii de legendă, versurile din poezia “Noapte de vară la munte” sunt dovada unui continuu potențial creator. // Timpul curge lin într-un straniu balet,/Înserarea acoperă amurgurile roz violet./ Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,/un greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche./ În schitul de lemn de la marginea zării/ Niște călugări deapănă rugăciunile serii.// Dorina Stoica transmite prin poezia sa o stare sufletească discret gradată pe scara sensibilității umane. Nevoia de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
au marcat cu atâta putere tinerețea, viața, încât nu le poate uita și le așterne, cu nostalgie, pe coala imaculată de hârtie, cu inocența unei adolescente îndrăgostite. Fără tine sunt un copac fără frunze,/o zi mohorâtă de decembrie,/o fântână fără apă,/un fluture fără aripă,/un înger fără Dumnezeu,/o privighetoare răgușită,/un pește ce se zbate/ pe nisipul fierbinte.// (Ce iubire e asta). Sunt poeme născute din sentimente curate, ce se pare că nu au părăsit-o și
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-agață de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Citește mai mult Prin timp ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
întâlnim toate trăirile pe care le poate atinge un cuplu: dragoste, afectivitate, inocență, ardoare, indiferență, singurătate, înstrăinare, dor, patimă, căutare, chemări, tăceri, minciuni... “Eram înflorire, eram răsărit,/ Și taină, și muguri, și vechi nestemate,/ Sculptură în sare, nadir și zenit, /Fântâni de esențe, cu sete vânate” (O floare de măr) Întreaga sfera afectivă a poetei se concentrează liric în versuri dominate de sensibilitate și candoare în care poți desluși o fire retrasă, învăluită în pudoare, cu o timiditate parcă ascunsă sub
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
afară” Cum ne-au lăsat doar puștile de lemn Și pălării de paie-n loc de scut Ne ploconim străinilor solemn Și-am renunțat la glie și trecut Ne-au exportat capele de bocit Ne-au otrăvit și apa din fântâni Popoare din IMPERIU IPOCRIT La noi în ȚARA se pretind stăpâni Ne închinăm la moaște și la sfinți Când clopotul la schit a amuțit Ne-au văduvit de ape și de munți ... Citește mai mult LamentăriPoetului Mihail JantoLa ce bun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Ați dat cu pietre Ați dat cu pietre și cu vorbe grele De-ați zguduit infernul din țâțâni Ați tulburat și apele din stele Și-ați otrăvit izvoare de fântâni Vă închinați, o ce nesăbuință La venetici și trădători de țară V-ați depărtat de glie și știință Și-ați pângărit speranța milenară Omagiați filozofii nebune Amanetând schelete din morminte Nesocotiți perceptele străbune Nepăsători la port și jurăminte - Zadarnic invocați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
în patimi pe drumul meu timid câtre apus. Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră, un trist cuvânt pe care nu l-am spus, un boț de lut să-mi fie mâine trupul, un suflet mai secat ca o fântână, o mare-mbrățișând la țărm nisipul ... Citește mai mult De la un timp mă risipesc în gânduri,arzându-mă ca o făclie vieși-ascunsă-n mine, într-o albă noapte,croiesc cu sârg un fel de schelăriepe care urc un munte în surpare;alături
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
risipit în patimipe drumul meu timid câtre apus.Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră,un trist cuvânt pe care nu l-am spus,un boț de lut să-mi fie mâine trupul,un suflet mai secat ca o fântână,o mare-mbrățișând la țărm nisipul... X. LUCEAFĂR PENTRU NEMURIRE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. La mijloc de Ianuar, sub clar de lună, când bucium alb răsună-n Ipotești, din noaptea veșniciei se arată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mână-mi iar turma de vise spre șesuri. Cât muze din mine sorb ultimul ceai Să caut cuvântului noi înțelesuri. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Și strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o dai Din firul ei magic să țes veșnicie. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Să nu simt cum toamna în mine coboară. Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai; Nu știu de n-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
și naiși mână-mi iar turma de vise spre șesuri.Cât muze din mine sorb ultimul ceaiSă caut cuvântului noi înțelesuri.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiși strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o daiDin firul ei magic să țes veșnicie.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiSă nu simt cum toamna în mine coboară.Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai;Nu știu de n-o fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
și rece, În timpul fluviu, care curge, trece Și-ajunge uneori și în cascade. Iar unda monotonă ne petrece, Tristețea lângă masa noastră șade, Lumina zilei tremură și scade Și clipa se grăbește ca să plece. E sufletul cel trist, în piept, fântână, În care soarele nu se răsfrânge, Doar noaptea ce se lasă e stăpână Și liliacul, în grădini, se frânge. Iar îngerul ne ia pe toți de mână, E singur în tăcerea care plânge. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
de care mai arătoase și cu acoperișurile în unghiuri dintre cele mai năstrușnice. Îmi vin în minte pagini din Alecsandri ca replică la ceea ce, surprins, vedeam! (...) Forma bizară a acelor locuințe, printre care se înalță o mulțime de cumpene de fântâni, ca niște gâturi de cocoare uriașe; urletul câinilor ce alergau pe sub garduri; ciocănitul berzelor care-și dau capul pe spate la razele lunii și, într-un cuvânt, amestecul acela de umbră și de lumină, care dă lucrurilor o privire fantastică
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
uscat. Cu seceta asta... și, știți, le ud dimineața, în zori, când pământul este ceva mai rece. Seara, de le-aș uda, s-ar opări!. Crdeți că ar fi arătat așa, dacă nu le udam? Apă am, am în curte fântână. Săpată de mine și adâncă de nu seacă peste vară așa cum se mai întâmplă la unii dintre vecini. Se reazemă de ghizdurile fântânii simțind că îi face bine răcoarea apei din adâncuri. De fapt vrea să ne atragă atenția asupra
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
ar opări!. Crdeți că ar fi arătat așa, dacă nu le udam? Apă am, am în curte fântână. Săpată de mine și adâncă de nu seacă peste vară așa cum se mai întâmplă la unii dintre vecini. Se reazemă de ghizdurile fântânii simțind că îi face bine răcoarea apei din adâncuri. De fapt vrea să ne atragă atenția asupra unui amănunt: - Vedeți ciutura asta? Am adus-o din Oltenia. Am comandat-o special. La noi, pe-aici, nu am găsit unde să
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
pămînt - este de-a dreptul maiestuoasă pentru America provincială și are un aer pe cît de istoricizant, pe atît de imprecis. Clădirile sînt în stil neoclasic sau baroc, dar, odată intrați, descoperim repede pivnițe și galerii unde întîlnim roți de fîntînă și scări de lemn, dar în care funcționează, din cînd în cînd, și lifturi. Nu lipsesc sunetele de sirenă, care nu anunță bombardamente, ci treceri de la o lume inundată de o lumină ireal de albă la una cufundată într-un
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
a unor yankei mereu pe fază și puși serios pe rescrierea unor fraze din istoria muzicii europene. Altminteri, Fontainbleau mi-a părut a fi un castel cât un oraș, o catedrală cât un castel, un popor de creneluri, statui și fântâni cât niște catedrale. Totul scăldat de aleile parcului englezesc sau ale celui franțuzesc, ale grădinei Dianei și de luciul lacului ori al canalului gestionate cu generozitate de mulțimea pestriță a rațelor, pescărușilor și porumbeilor. Dar nu a porumbeilor neapărat albi
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
salcâmii primăvara - mai ales când o bate bruma-n toamnă n-o să aibă de cules fetele ce-au dat În pârguri vin de printre vii - mirese cine a iubit salcâmii le culege pe alese fetișcanele mai crude fac descântece-n fântână primăvara să le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o lovitură... „ “Dacă vă referiți la fiul meu cel mare, da, el a fost otrăvit În 1990. Asta ca să mă stăvilească pe mine. Dar În familie suntem obișnuiți cu astfel de situații. De fapt, În toată Bucovina și Basarabia. La Fântâna Albă, În '41, În aprilie, au fost uciși mii de oameni, erau și femei cu copii În brațe, pentru că voiau să fugă În România. Să scape de comunism. Un uncheș de-al meu, Visarion Puiu, fratele mai mare al mamei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
găsi cineva să ți-o zică - într-o prăvălioară cochetă, cum e, chiar forfotind de studenții dedulciți la chilipiruri (cîteodată, dacă ești "pe fază", chiar neprețuite, credeți-mă...), anticariatul din strada Doamnei, spune ce-i, ce-a fost, cu Ora fîntînilor. Un volum de poezii, din 1964, pe care autorul lui a apucat să-l vadă, cu cerneala abia uscată, pe patul de moarte. De ce așa, într-o regie ŕ la Macedonski, parcă, s-ar putea să n-aibă rost să
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
aprind o lumânare pentru sufletele tinerilor ale căror aripi deschise spre libertate au fost retezate cu brutalitate. Mă reîntorceam mereu să caut atmosferă electrizanta a acelor momente ale căror reverberații dăinuiau peste timp. Mă așezăm pe treptele de piatră ale fântânei arteziene din fața Institutului de Arhitectură, retrăind scenele de coșmar în care oameni sfâșiați de ură îi aruncau pe studenții stâlciți în bătaie, mai mult morți decât vii. Priveam balconul Universității prin care se perindaseră o mulțime de personalități de seamă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
așa am ramas și astăzi. Divorțul nostru nu a fost însoțit de resentimente ci de înțelegere reciprocă, lucru rar astăzi. Așa se face că recent i-am scris Elenei o scrisoare întrebând-o dacă, basarabeanca fiind, cunoștea cazul masacrului de la Fântână Albă. Răspunsul ei, care m-a răscolit profund, si este prea dramatic și informativ ca să nu-l redau: «Recunosc și mi-e rușine că nu am aflat deabea după 1989 despre acest masacru. Am aflat de altfel și despre alte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ani De când nu mai plătiși simbrie Nici la boieri, nici sorții bani. Voi așteptați-mă la poarta Cu calul alb ce-a-mbătrânit. Mă-ntorc din patru vânturi, iată: Îmi este greu și-am obosit. Tocmiți mulți lăutari din sat Și la fântână de din vale Să-mi cânte până pe-nserat Cu voi de doruri, si de jale. Și nu fiți triști că-i vară arsă De griji, de ploi, de dorul meu Ca-n toamnă care stă netoarsa Vom băsmui cu Dumnezeu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului de fum gata să-l cuprindă că un râu ridicat în văzduh și care venea spre el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]