324 matches
-
auzi răsunând coșul pieptului. Atunci Veterinara se-nălță de la locul ei și făcu ceva nemaipomenit: îl prinse de gât și îl sărută pe-un obraz și apoi pe celălalt, și pe urmă în vârful capului, repetând: „Bravo, bravo!“. Omar se fâstâcise de tot, ar fi vrut să dispară sub masă. O ura tot pe-atât cât o așteptase și pe cât își dorise să afle rostul ei. Începură o cascadă de glume despre ei doi. Despre cum el nu mai avusese o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Lupu. Florence interveni răgușită. Glasul venea ca după plâns. ― Iei un taxi! Spectacolul ăsta merită toți banii. Melania o măsură curioasă și doamna Miga încercă să-i distragă atenția. Se întoarse spre Dragu: ― Tu ce-ai amuțit așa? Profesorul se fâstâci. Își pipăi buzunarele zâmbind nesigur. ― Am impresia... În sfârșit, n-are nici o importanță... ― Vorbește! Ce e? ― Cred... Cred că am pierdut porte-feuilles-ul. ― Extraordinar! exclamă Șerbănică, brusc înviorat. Cum se poate? Se dădea în vânt după senzațional, în măsura în care îl putea contempla
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe cap, avea o slăbiciune pentru câini care inspira teamă și respect. Râdeam când întindea mâna vreunui câine și spunea " Dă laba", iar acesta se executa docil, dar dacă ne auzea și întorcea capul ne îngheța râsul pe buze. Ne fâstâceam imediat și plecam de-acolo sau îi zâmbeam, prietenește, ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-o carte că vidanjorii seamănă cu zeii. Siminel suferea de angină pectorală. Nu ieșea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcîndu-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod normal n-aveam ce căuta. Laura nu apărea deloc și simțeam un gol din ce în ce mai înăbușitor în stomac și în plămâni. Când, în sfârșit, a apărut, m-am fâstâcit. De data aceasta a zâmbit ea, amuzată, oprindu-se interogativ. "Ce doriți?" am întrebat-o și în clipa aceea m-am gândit că nu puteam spune ceva mai caraghios. Ea izbucni în râs. "Eu, nimic". Și din nou m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
persoanei mele. Când măreția și originalitatea concepției mele despre lume deveniră explicite în urma conversației, obrăznicătura de Minkoff începu să mă atace la toate nivelurile, dând chiar zdravăn cu piciorul în mine pe sub masă. O fascinam și în același timp o fâstâceam; pe scurt, eram prea mult pentru ea. Parohialismul ghetourilor din Gotham nu o pregătise pentru originalitatea Tânărului vostru Muncitor. Vedeți, Myrna, credea că toate ființele omenești care trăiau la sud și la vest de Hudson River erau cowboy analfabeți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe cap, avea o slăbiciune pentru câini care inspira teamă și respect. Râdeam când întindea mâna vreunui câine și spunea „Dă laba”, iar acesta se executa docil, dar dacă ne auzea și întorcea capul ne îngheța râsul pe buze. Ne fâstâceam imediat și plecam de-acolo sau îi zâmbeam, prietenește, ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-o carte că vidanjorii seamănă cu zeii. Siminel suferea de angină pectorală. Nu ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcându-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod normal n-aveam ce căuta. Laura nu apărea deloc și simțeam un gol din ce în ce mai înăbușitor în stomac și în plămâni. Când, în sfârșit, a apărut, m-am fâstâcit. De data aceasta a zâmbit ea, amuzată, oprindu-se interogativ. „Ce doriți?” am întrebat-o și în clipa aceea m-am gândit că nu puteam spune ceva mai caraghios. Ea izbucni în râs. „Eu, nimic”. Și din nou m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așa se procedează - Fran simți că îi sare inima din piept auzindu-l -, dar nu am mult timp de pierdut cu viața socială. Nu-ți cer un angajament ferm, știu că asta ar fi stupid, dar ai fi ă - se fâstâci puțin și Fran se simți înduioșată - asta în cazul în care descoperim că ne potrivim, interesată de o relație serioasă? Asemenea cuvinte ar fi putut părea stupide sau chiar bizare, având în vedere că se cunoșteau de atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în redacție, atunci n-o să te deranjeze că e acolo cu Keith Wilson, discutând rezultatele de la crichet. Fran simți că roșește ca o școlăriță fără minte. Mai ales când Jack sări de pe scaun văzându-le. — Îmi pare rău, Jack, se fâstâci Fran, neștiind ce să spună, nu pot să te invit în biroul meu, pentru că nu mai am unul. Jack rânji. — Atunci noroc că am venit s-o văd pe Stevie. Vreau să-i fac o propunere. Fran rămase locului, năucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl întrebă prietenul lui, Iijima, care stătea lângă el. Iijima se strădui să vadă ce scrisese. — Nu fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot, în timp ce-și băga în buzunar carnețelul. Nu era în firea lui să se fâstâcească astfel. — Am impresia că socotiți cât ne datorați, Higaki-san, spuse chelnerița ironic, în timp ce-i punea dinainte farfuria plină cu oden. Takamori zâmbi stânjenit și privi afară, prin fereastra crăpată. Se lăsase noaptea. Probabil va fi vreme bună și mâine. Puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un moment dat, s-a auzit o bătaie în ușă și, în prag, a apărut un drumeț pe mantaua căruia șiroia apa. Când am ridicat felinarul, mi-am dat seama că era el, după ochii duși în fundul capului. M-am fâstâcit, am zis: "Nu sunt eu morarul, mă duc să-l chem", dar el se grăbea. Și-a scuturat mantaua, și-a tras gluga pe cap și a ieșit. ― A murit la cincizeci și doi de ani. Crezi că a făcut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
așa tremura de frica lui, se simțea amenințat și încolțit, iar oamenii în care intra deveneau brusc intimidați de el, chiar și unii țanțoși, pe care îi văzuse adeseori bătându-se pe burtă cu Achile, își pierdeau siguranța și se fâstâceau imediat după ce Zogru se adăpostea în sângele lor. Ajunsese să treacă și noaptea prin fața casei lui, indignat de groaza care îl cuprindea în preajma acestei ființe. O dată stătuse până aproape de miezul nopții. Se plimba pe trotuarul de vizavi, lăfăindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu sămânța-n dinți: Hai fă, nu fi proastă! Mai bine te măriți cu mine și plecăm în Olanda. Și ce să facem acolo? Vedem noi: învârtim afaceri, mai ne plimbăm, mai facem copii. Discuția aceasta o emoționase și se fâstâcise pe neașteptate. Topul ei negru, pe care scria cu auriu Firenze, palpita în ritmul inimii. Pentru ea a fost o propunere serioasă și definitivă. Vara lui 2000 și-a petrecut-o cu Cristi, nici măcar în Italia n-a mai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe Bobo ca pe-un peisaj frumos, își dăduse seama că are corpul complet depilat, ca un ou fiert și decojit, și că făcea sală regulat. O sărutase programat, mai întâi pe sâni, apoi sub moțul împodobit, fără să se fâstâcească, era evident că intrase într-un fel de rutină, apoi se oprise brusc și-și rulase Durexul din două mișcări. Prima lor noapte de iubire a fost, pentru Zogru, ca o rostogolire în văi pufoase și parfumate. Bobo a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spital În ajun ca să fiu pregătită să efectuez un set de analize a doua zi, la prima oră, repetase ea. Am profitat că să-i dau binețe Mariei Kermeur. Cardiologul confirmase. În ciuda unui interogatoriu sever, mama lui Gwen nu se fîstîcise deloc. - O scorpie, o catalogă Franck Caradec. Nimic nu pare s-o atingă. Totuși, oricît de scurt ar fi fost, frisonul care o străbătu atunci cînd Lucas Îi puse În față articolul În chenar consacrat necunoscutei din Molène nu scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spun încet, fără să deschid ochii. Și dulce... și... aproape ca de fruct ? De... cireșe ? Deschid ochii, ușor dezorientată. Iris mă fixează intens. În spatele ei îl observ acum și pe Nathaniel, care mă urmărește și el. La vederea lui, mă fâstâcesc ușor. Să guști sosul cu ochii închiși e o treabă destul de intimă, tocmai am aflat. Și nu sunt prea sigură că vreau să mă privească cineva când fac asta. Iris pare să înțeleagă imediat. — Nathaniel, zice pe un ton energic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat pe vrăjmași aici? - l-am Întrebat pe Barra deodată. Se fâstâci. I-ar fi plăcut să le arate tuturor ce fel de Vindecător era. Cum i-ar mai fi făcut el una cu pământul pe urmăritorii lui Krog. Cât de drept era el, Barra, cu moștenirea Tatălui. Dar nu-mi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și ne scremeam și tot am scăpat. Las’ că scăpăm și de astă dată, ascultă-mă pe mine. Mormăi, ca un urs bătrân și obosit, care nu se mai Împacă nici măcar cu vechiul lui bârlog. O vreme, tăcu. Apoi, se fâstâci. - Păi, Începu el și se cam uită Într-o parte, dar nici eu nu eram mai breaz. Atunci... Cred că... N-am mai zis nimic și ne luarăm rămas bun. Prea puțini dintre cei ce mă urmaseră rămaseră cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cunoștință. - Sssssilviu, am rostit mecanic, întinzând mâna și mijind ochii. - Bogdan, mi-a răspuns un tip corpolent apărut din spatele ei, cu cămașă neagră cu guler răsfrânt, păr geluit și haină de piele. Ce faci? - Păi, ce să fac... m-am fâstâcit eu luptând cu niște sentimente amestecate care-mi urcau pe esofag, adică de ce însoțită, și de ce mă întreabă el ce fac, se vede limpede ce fac, aștept, dar și ea m-a întrebat, dar la ea a fost de complezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
v-am sunat pe dumneavoastră, domnule, fiindcă știu că lucrați În schimbul de zi. Care, Își reaminti Brunetti, Începea În două ore jumătate. Nu spuse nimic. — Mai sunteți la telefon, domnule? — Da, aici sunt. Și e cinci jumate. — Știu, domnule, se fâstâci tânărul. Dar n-am putut găsi pe altcineva. — Bine. Bine. O să merg acolo să arunc o privire. Trimite-mi o șalupă. Acum. Aducându-și aminte ce oră era și faptul că schimbul de noapte ieșise deja din serviciu, Întrebă: Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ar fi putut să spună. Jessamy a măsurat-o din cap până-n picioare. Era limpede c-o suspecta pe Alice că-și bate joc de ea. —Și tu ce faci? a întrebat-o ea. Pentru o clipă, Alice s-a fâstâcit. Era pentru prima dată, de când demisionase din postul ei cel cu greutate de la Intercorp, când i se punea întrebarea asta într-o conversație. Și ce dacă? Slujba ei de acum era de un milion de ori mai importantă. Sunt mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
juvelnic”, încheie Alexandru. Din când în când, acesta o lăsă pe Frusina să arunce undița și să vadă dacă a priceput meștesugul! Și, ca un paradox, ea a prins un crap măricel, de aproape un kilogram. Se emoționă și se fâstâci ; nu reușea să mai țină undița în mâini; îi tremurau mâinile și picioarele. Chiar începuse să bată din picioare ca un copil. - Ajutoooor! Este un pește mare, îl simt, este prea greu pentru mine! Alexandru începu să râdă în hohote
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nr. inv. 2517; cană cu burlui - nr. inv. 2514). Bibliografie: Teodor 1965, p. 329, nota 26; Teodor 1970a, p. 114-115 (fig. 7/2); Coman 1980c, p. 125, 361 (fig. 151/8), 369 (fig.159/7); Teodor 1997c, p. 85. 54. Fâstâci (comuna Cozmești), județul Vaslui a) Biserica Veche: în jurul bisericii vechi a satului, în apropierea pârâului local, s-au găsit fragmente ceramice specifice veacurilor VIII-IX și X-XI. Cercetare Gh. Coman, 1964. Materialul se găsește la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]