227 matches
-
sunt antice, deși nu datează chiar din epoca preistorică, iar altele, cea mai mare parte, sunt mult mai recente și reflectă un context clar postexilic. d) În momentul (datat în general la câteva decenii după exod) stabilirii în Canaan (țara făgăduită de Dumnezeul lui Israel patriarhilor), eveniment descris ca o cucerire manu militari, chiar dacă întotdeauna cu ajutor divin (după cum povestește Cartea lui Iosue), intră în joc un element perturbator: contactul cu populațiile politeiste ale țării (după cum vom vedea în Cap. 2
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
reînnoire a alianței de la o generație la alta (28,69, în unele traduceri 29,1). Prin urmare, a doua alianță este încheiată tot prin intermediul lui Moise în țara Moabului cu puțin înainte de trecerea Iordanului și de intrarea propriu-zisă în țara făgăduită, după patruzeci de ani petrecuți în pustiu (echivalentul unei generații); textul accentuează că este vorba de o altă stipulare, diferită de cea de pe Sinai/Horeb. Motivul îl constituie realitatea că fiecare generație încalcă în felul său angajamentele luate (cf. Ex
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
preistorice. Stătea în puterea sa să se folosească de elementele naturii (plăgile din Egipt, trecerea mării, miracolele din pustiu, recoltele din țara promisă) și totodată de propria putere fără rivali („nimicitorul” care „trece peste” casele poporului lui Dumnezeu, darul țării făgăduite); în fine, tot el avea autoritate asupra cosmosului, înfrângând o dată pentru totdeauna haosul prin creație și prin eliberare. 11 Sărbători și solemnități: Sărbătoarea săptămânilor 11.1. Originea sărbătorii „Sărbătoarea săptămânilor” se numește astfel pentru că era celebrată, după cum am notat mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul unui nou Băteau ivre venit că campeze "sous Voeil niais des falots"? 25 Idem, pp. 178-179: "Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taină ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm dublă trivialitate a unor rurali fără mister și a unui modernism ce reușise să-și asimileze, din toată sforțarea occidentală, doar formele galante
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cea de a doua cerere, mintea care a dobândit cel mai înalt grad de curăție se roagă să vină cât mai curând împărăția Tatălui, înțelegând prin aceasta că Hristos împărățește neîncetat întru sfinți, și acea împărăție va veni la vremea făgăduită și vom deveni fii ai lui Dumnezeu. Numai fiul cel bun, se cade să rostească aceste cuvinte, după Sf. Ioan Gură de Aur. Adică poate cere să vină împărăția lui Dumnezeu creștinul care nu se leagă de lucrurile văzute și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și tot Într-o retrospectivă. Este vorba de acea parte din poem care rememorează „pustiul cel mare”: spațiul În care avusese loc, În timpurile fericite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ahab, dar Ahab își poate făuri din această bucățică de oțel un ac în stare să arate direcția adevărată, la fel ca oricare ac de busolă. Auzind cuvintele bătrînului, marinarii schimbară între ei priviri uimite și slugarnice, în așteptarea miracolului făgăduit; ochii lor păreau fascinați. Numai Starbuck se uita în altă parte. Cu o izbitură a maiului, Ahab reteză vîrful de oțel al lancei, apoi, întinzîndu-i secundului lunga bară metalică rămasă, îi ceru s-o țină bine, fără să atingă puntea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fost studiată de Creția (1956). Autorul înregistrează situații diferite de apariție a complementului intern: (a) pe lângă verbe tranzitive cu valoare generală, care au nevoie de un complement intern exprimând rezultatul acțiunii, complement care este calificat sau individualizat: a cântat cântecul făgăduit a cântat Internaționala/Marsilieza (apud Creția 1956: 116); în aceeași categorie intră și verbele care exprimă prin ele însele ideea de a produce un anumit lucru și nu altul, verbe care exprimă un rezultat determinat: a cânta, a dansa, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
umplută cu bunurile cerești, cu bogăția științei dumnezeiești și cu iubirea celor veșnice. Acești creștini, oricât ar fi de virtuoși, nu se cred niciodată desăvârșiți, ci se străduiesc să urce treaptă cu treaptă, cât mai sus, pe scara desăvârșirii. Răsplata făgăduită celor smeriți este împărăția cerurilor, adică fericirea veșnică, pe care, prin credință și nădejde, ei o gustă încă pe pământ, dar deplin o vor avea numai în viața viitoare. Smerenia este, deci, prima virtute ce se cere creștinului. Fără ea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
cineva cu ocări, ai calomniat, ai spus minciuni, ai stricat casele altora, ai jurat strâmb, ai mutat hotarele moștenite de la părinți (Prov. 22, 28), ai tăbărât pe averile orfanilor, ai împilat pe văduve, ai preferat plăcerea de aici în locul bunătăților făgăduite, primește-ți răsplata acestor fapte! Ceea ce seamănă fiecare, aceea și culege (Gal. 6, 8). Iar dacă ai făcut fapte bune, primește răsplăți înmulțite și pentru acelea! Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
săvârșite de noi în toată zidirea 73, ca să-și cunoască atât unii altora păcatele, cât și fiecare pe ale sale, citind fără putință de înșelare cartea conștiinței sale; în care cei ce vor sta de-a dreapta vor primi negrăitele bunătăți făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâșnirea dinților și plânsul neîncetat și rușinea fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
omenească să enumere binefacerile pe care ni le-a făcut nouă Dumnezeu? Dacă binefacerile acestea sunt atât de multe și așa de mari, apoi cu mult mai mari și cu mult mai cu neputință de rostit prin cuvânt sunt bunătățile făgăduite celor ce au mers pe calea virtuții, după mutarea lor de aici în veacul viitor! Fericitul Pavel, ca să ne înfățișeze în câteva cuvinte măreția lor covârșitoare, spune: Acelea pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fericirea nădăjduită Să nu rămână în afară de orice presupunere, ni se dă să auzim despre cele negrăite atât cât putem să cuprindem după smerenia firii noastre”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, cuvântul II, în PSB, vol. 29, p. 343) „... bunătățile făgăduite celor ce vor viețui cum se cuvine, nu sunt de natură să poată fi exprimate prin cuvinte. Căci cum s-ar putea descrie ceea ce ochiul n-a văzut, urechile n-au auzit și la inima omului nu s-a suit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a obținut apoi deplina revelare prin Moise, înainte de instalarea în țara Canaanului. Istoriografia biblică consideră că perioada succesivă instalării în țara Canaanului a avut loc o decădere progresivă a conduitei religioase, datorată, mai ales, contactului cu „străinii” rezidenți în țara făgăduită. În timpul perioadei monarhice, poporul evreu ar fi trăit forma aceasta de conflict religios între cei care nu respectau religia mozaică și cei care, în special profeții, protestau împotriva a ceea ce părea să fie „decadență” religioasă, atrăgând atenția poporului și casei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și sabia duhului. Hristos Se răstignește prin martirii Săi. El suferă în martirii Săi și devine tăria lor În timpul torturilor felurite și greu de închipuit la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns iscoadele, care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul. (Iosua, 6:25). Exegeții au interpretat-o pe Rahab drept o femeie străină, o prostituată care are un rol strategic în cucerirea Pământului Făgăduit. Ea este instrumentul cuceririi Ierihonului. Este curajoasă, își riscă viața, trădează, pentru a supraviețui. Ea este interpretată și ca desfrânata care se întoarce la Dumezeu, care se salvează de păcat, convertindu-se la iudaism. Rahab este apreciată de Talmud. A
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fost iertată, a rămas în familie și a născut gemenii Fares (străbunicul viitorului rege David) și Zara. Fiicele lui Lot. Patriarhul Avraam a primit poruncă de la Dumnezeu să părăsească cetatea Ur (din Chaldeea) și să se stabilească în Canaan, Țara Făgăduită seminției sale. Avraam a fost însoțit de Lot (în ebraică, acoperitor), nepotul său, fiul lui Haran. Amândoi aveau multe turme, numai că pășunile nu le ajungeau, acesta fiind motiv de ceartă. Lot a ales să se stabilească în Sodoma, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dată când viața a devenit mai dificilă din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. Această ipoteză ne permite să-l încadrăm mai bine pe Moise și activitatea sa în deșert. Biblia afirmă de mai multe ori că Moise nu a intrat în țara făgăduită pentru că a murit în pustiu. Textele care vorbesc de o „vină” a lui Moise sunt totuși tardive (Nm 20,12-13; Dt 1,37-38; 3,23-28) și încearcă să explice în cheie teologică un fapt transmis de tradiție. Vor să răspundă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
devenit conducătorul care îl călăuzește pe Israel în afara Egiptului spre „țara unde curge lapte și miere”. Începând cu acest moment era inevitabilă întrebarea: de ce Moise nu a intrat în această țară? Pentru acești autori recenți, a nu intra în Țara Făgăduită nu putea fi altceva decât o pedeapsă divină și în felul acesta se explica realitatea. Dar Moise cel de la început era doar un personaj care trăia în deșert desfășurându-și activitatea de conducător religios și politic. Tot acolo ar fi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Israel. Totuși, un aspect al aceste legislații ne surprinde automat: ele au fost promulgate în afara țării. Muntele Sinai, muntele unde Israel a devenit „popor” și „națiune” când a încheiat alianța cu Dumnezeu său, se găsește în pustiu, nu în țara făgăduită. De aceea e un munte mai important decât Muntele Sion și decât Ierusalimul pentru că Israel s-a născut pe Sinai, nu pe Muntele Sion. De aici putem trage o concluzie importantă: Israel poate trăi ca popor fără propria țară, fără
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pustiu. Caracteristica fundamentală a „sanctuarului” din pustiu este, de fapt, mobilitatea sa. În cuvinte simple, simbolul cel mai important al prezenței lui Dumnezeu este un cort care se mută, care călăuzește și însoțește poporul în trecerea prin pustiu spre țara făgăduită. Dumnezeu așadar nu locuiește doar în țara făgăduită și nu așteaptă să aibă o locuință stabilă și definitivă, care va fi templul lui Solomon, pentru a veni să locuiască în mijlocul poporului său. Vine mai degrabă să împărtășească condițiile precare, provizorii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de fapt, mobilitatea sa. În cuvinte simple, simbolul cel mai important al prezenței lui Dumnezeu este un cort care se mută, care călăuzește și însoțește poporul în trecerea prin pustiu spre țara făgăduită. Dumnezeu așadar nu locuiește doar în țara făgăduită și nu așteaptă să aibă o locuință stabilă și definitivă, care va fi templul lui Solomon, pentru a veni să locuiască în mijlocul poporului său. Vine mai degrabă să împărtășească condițiile precare, provizorii și tranzitorii din pustiu, mai mult pământul morții
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în templul din Ierusalim sau în alte sanctuare. Capitolul 5 Cucerirea țării, sedentarizarea păstorilor nomazi, răscoală țărănească sau evoluție socială? I. Cartea lui Iosue și arheologia Cartea lui Iosue descrie cu abundență de detalii două mari bătălii pentru cucerirea țării făgăduite: asediul cetății Ierihon (Ios 6) și bătălia împotriva cetății Ai (Ios 7-8). Restul cuceririi este descris mai degrabă sub formă de rezumat (cf. Ios 10; 12). 1. Problemele istorice ale Cărții lui Iosue Conform cronologiei stabilite de cercetători, cucerirea lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Aceste observații comportă consecințe asupra interpretării cărții. Rezultă clar că ea nu este o cronică detaliată a evenimentelor întâmplate, ci descrierea unei epoci ideale a istoriei lui Israel. Cel puțin o dată în istoria sa, în primele momente petrecute în țara făgăduită, Israel a reușit să trăiască după canoanele fixate de Dumnezeu în legea lui Moise. Cartea lui Iosue ne duce în lumea rafinată a epopeii și nu ne pune să parcurgem căile aride ale „istoriografiei”. Epopeea nu înseamnă însă „legendă”, adică
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
judecători este în ansamblu mai puțin utilă decât datele furnizate de arheologie. Acest bilanț este negativ doar la prima vedere. Fără îndoială Biblia se bazează pe unele evenimente istorice. De exemplu, poporul lui Israel nu este un popor mitic, țara făgăduită sau țara sfântă nu este o țară legendară. Cu toate acestea, scopul principal al cărților biblice analizate, Iosue și Judecători, nu este acela de a furniza date cu privire la evenimentele din perioada premonarhică. Repet, pentru a evita orice neînțelegere, că Biblia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]