1,572 matches
-
mai pot, Sudoarea mi-o ștergeai pe frunte. Cuprins pe mare de migrenă, Aproape-am fost să mă scufund; Vrăjit de cântu-ți de sirenă M-au tras scafandrii de la fund. Ți-am numărat prin rouă pașii, Sub talpă iarba se fălea; Voiau să-ți fie crinii, nașii, Măceșul spinii-și azvârlea. Și vrei acum să pleci departe, Să te rătăcești prin lume? Mă dai ca pe-un străin deoparte, Floare albă, fără nume... Referință Bibliografică: Floare albă, fără nume / George Safir
FLOARE ALBĂ, FĂRĂ NUME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348442_a_349771]
-
În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește „glasul Domnului”. Cunoașterea trufașă încrezătoare în forța exclusivă a rațiunii este idolatră, producând numeroase și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului” și „Glasul Domnului sfărâmă cedrii”. (Psalmul 28, 5), afirmă: „...glasul Domnului sfărâmă pe cei ce se fălesc în zadar și pe cei ce se ridică pe ei înșiși în înălțimile aparente ale lumii
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului” și „Glasul Domnului sfărâmă cedrii”. (Psalmul 28, 5), afirmă: „...glasul Domnului sfărâmă pe cei ce se fălesc în zadar și pe cei ce se ridică pe ei înșiși în înălțimile aparente ale lumii acesteia; bogăția sau slava sau dregătoria înaltă sau frumusețea trupului sau puterea sau tăria. < >. Cei care se împăunează cu faptele făcute de alții și-
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
pentru propria lui moarte. Mulți m-au considerat incapabil dar nimeni nu mi-a reproșat nimic în față. Am continuat ancheta clandestin și neoficial ca să spun așa. Criminalul a clacat psihologic și când s-a crezut la adăpost s-a fălit unui prieten de-al lui de la țară. Când s-a întors la unitate, i-am prezentat înregistrarea convorbirii și a rămas fără grai. Orice criminal ajunge să comită o eroare, oricât de „curat” ar fi lucrat. Până acum însă, Claudia
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
oficiu, Babacule! Da’ tu de unde știi, fato?! o chestionă ciudos pe colegă, pentru că nu-i plăceau intervențiile în disputele sale, cu atât mai mult îi repugnau băgăcioasele! Și starea de perdant îl făcea mai nerăbdător, estompând tactul cu care se fălea ca făcând parte din stilul personal. Hai, s-auzim! Dar Miramoț, văzând cu cine are de-a face, îl abandonă curiozității. Avea să-i spună, de s-ar fi ivit ocazia, că printre copiii grupei aceleia, conduse de mama colegului
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
județ și procuratura, decise primărița. - De caz mă ocup personal, doamna Ionescu, salută șeful de post. - Pe cine vrei să prinzi Miroane, pe dracul!? - râse doctorul. Oricum, pacienta a decedat. - Deci să consemnez în procesul verbal: moarte prin deces! - se făli Miron Popescu spre amuzamentul celor de față. - Să-l anunțăm pe preot... - Ești cam certat cu biserica, doctore! Spânzurații și înecații nu se îngroapă cu popă, fiindcă sunt ai necuratului. - Mă rog, eu mi-am făcut meseria și semnez certificatul
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul, de când știu, Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat, Privea mândru c-a urcat Mult mai sus decât era Via, ce-l
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
Acasa > Literatura > Copii > AVARUL Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului A fi avar e lucru rău, Sporești mereu avutul tău, Te uiți la el și te fălești, Însă deloc nu-l folosești! Un om exact așa făcu, Își strânse aur cât putu, Într-un seif l-a așezat, La el nu a mai căutat. De bani mare nevoie-avea, Însă averea n-atingea, Mai bine s-a împrumutat
AVARUL de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375928_a_377257]
-
reîntors din drumețit. Hapsânul se tânguiește: „- Vai, inelul ne lipsește!“. Însă prietenul cinstit S-a revoltat și i-a vorbit: „- Cum de rostești tu, măi frate, Vorbe neadevărate? Când comoara am găsit-o, Repede ai și dosit-o, Te-ai fălit că e a ta, Deși ambii-am dat de ea! Acuma, când n-o mai ai, Vrei și mie să mi-o dai! Necinstit ești ca amic, Dar n-ai câștigat nimic! Fiind tu lăudăros, Totul ți-a ieșit pe
PRIETENUL HAPSÂN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375917_a_377246]
-
îngrijită, Se preumbla, plin de-ngâmfare, Păunul cel fălos și mare. Și era mândru păunoiul, El coada și-o făcea cât foiul Din penele-i viu colorate - O trenă grea din nestemate. Într-adevăr așa era, Căci nu degeaba se fălea: Un cap frumos împodobit, Dar fudulia l-a tâmpit. E încrezut, nevoie mare, Asemănare chiar nu are, Însă pe cât se fandosește, Prostia doar îl depășește. Știți de ce vă spun eu, oare, Că păunul minte n-are? V-aș ruga să
RIVALII DIN OGRADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375925_a_377254]
-
teme de răceală,Deși încă-i ger afară.Primăvara o vestește,"Ghiocelul" se numește.(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... XIII. IEPURAȘUL LĂUDĂROS, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. Cine, oare, se fălește Și pe toți îi ispitește, Să-l admire fiecare, Ce urechi superbe are? Ce dinți și botic frumos, Doamne, cât e de fălos! Blana moale și pufoasă, Codiță mică, stufoasă. Mândru e, nevoie mare, Dar frica stă să-l doboare
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
ești mai fină decât toate!Florile-s multe pe pământ,... XXVIII. AVARUL, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. A fi avar e lucru rău, Sporești mereu avutul tău, Te uiți la el și te fălești, Însă deloc nu-l folosești! Un om exact așa făcu, Își strânse aur cât putu, Într-un seif l-a așezat, La el nu a mai căutat. De bani mare nevoie-avea, Însă averea n-atingea, Mai bine s-a împrumutat
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
a putut. Atunci își spuse amărât: „- Ce fără minte am trăit! Am adunat comoara mea, Să aibă hoții ce fura!“. Morala: Citește mai mult A fi avar e lucru rău,Sporești mereu avutul tău,Te uiți la el și te fălești,Însă deloc nu-l folosești!Un om exact așa făcu,Își strânse aur cât putu,Într-un seif l-a așezat,La el nu a mai căutat.De bani mare nevoie-avea,Însă averea n-atingea,Mai bine s-a împrumutat
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul, de când știu, Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat, Privea mândru c-a urcat Mult mai sus decât era Via, ce-l
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
cel umflatA dorit și el să fieSus la cucurigu-n vie!Vița fost-a învățată,Ea să fie cățăratăPe aracii ce-i puneaStăpânul, când o-ngrijea.Iar dovleacul, cum se știe,Pe jos e normal să fie,Însă-acesta s-a fălit,Sus de tot el s-a suit.Supărat, gândi așa:„- De ce ea pe sus să stea?Eu, săracul, de când știu,Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat,Privea mândru c-a urcatMult mai sus decât eraVia, ce-l compătimea: Se
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
nas borcănat, gură mare cu dinți rari și ascuțiți ca niște colți și cu fălci ca niște foale. Erau rași în cap pentru că părul dat pe spate le-ar fi intrat pe fața opusă. - Noi suntem paznicii cuptoarelor solare! se făleau ei. - De cine le păziți? i-a întrebat Mărțișor. - De dușmani! zise un fălcos. - Credeți că încearcă cineva să le fure sau să le distrugă? Ați prins vreunul până acum? le mai zise Mărțișor. Căpcăunii se uitară ca dobitocii unul
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
mai grea! Fiii, părinții, bunicii, colindăm cu colindeți și refacem Drumul Crucii, unde-am pierdut mii de vieți! Le aprindem lumânare din candela inimii. La sfântă comemorare curge izvor de lacrimi! Orfanii își jelesc părinți duși după libertate, să se fălească președinți cu merite furate! Cei mulți, abia pot cumpăra pâine de pus pe masă, după ce dau datoria pe ratele la casă! Necazul e și mai mare, când n-au un loc de muncă și nu mai pot fi în stare
REMEMBER 1989 -ÎN MEMORIAM, EROII REVOLUȚIEI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376696_a_378025]
-
cu vechi istorii Oltul, apele își mână, În orașul cu podgorii Ce medalile-și adună. Bobul pârjolit de soare Cu a ploii apă stropit., Sucu-și varsă în pahare, Și-n aur el e răsplătit. Cu ale lui mândre podgorii, Drăgășanul se fălește. Tainele lui din istorii Pe noi astăzi ne uimește. O legendă veche spune, C-aici refugiul și-a găsit, Galeriu,pe al său nume, Când el din Roma a fugit Ei fiind al Romei împărat Cu mama-i dacă,Romula
UN ORAŞ CU VECHI RENUME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376269_a_377598]
-
urla, asistența era indispusă: -Bă, da ce guiță, de parcă-l taie! -Dă-l, bă, jos...rotofeiul! Totuși, mama copilului zâmbea fericită că a văzut satul ce copil are. Și maică-mea a vrut odată să mă dea la Govie. Să se fălească cu neprețuita ei odraslă, de!..M-a fugărit prin lume, iar eu alergam cu ochii ieșiți din orbite, cu fața plină de lacrimi și muci, urlând disperat. A strigat la ea o femeie: -Ce ai cu băiatul, fă? -Păi...să
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
prețioasă ocazie de a fi strigat la Govie, amintire cu care m-aș fi fudulit acum. Oamenii din satul meu erau mândrii că au copii frumoși și sănătoși, dornici să-i strige la Govie, să-i admire toată lumea, să se fălească cu ei. Pentru că știau care sunt adevăratele odoare ale omului. Erau apreciate femeile cu copii frumoși și sănătoși, nu pentru că erau dăruite de Dumnezeu cu zestrea lor genetică, cât mai ales pentru vrednicia și talentul lor în creșterea copiilor. Dar
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
de batiste cu monogramă și ii înflorate. Progresul cel victorios a umplut și el casele oamenilor cu țesături și confecții, frumoase cuverturi și prosoape plușate. În fața lor, lucrăturile femeilor și fetelor au pălit. Au ajuns de rușine. Cine se mai fălea cu odoarele de altădată?.. Dar cu mentalitatea Goviei ce s-a întâmplat? Reminiscențele ei au rămas în sufletele oamenilor, fără să știe, fără să vrea, multă vreme după dispariția Goviei. Acolo...în cutele ascunse ale subconștientului. Asta am aflat la
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
care credeam!.. Hă, hă, hă! Ce mai cadou!.. Ha, ha, ha!.. Foarte contrariată, orășeanca a întrebat la rândul ei, înciudată: -Dar... ce credeați? I-a răspuns o femeie, zâmbind zeflemitor: -Păi...dacă n-ai făcut-o dumneata, ce te mai fălești atâta? Năucă, femeia de la oraș a-nghițit în sec. Avalanșa de hohote a amuțit-o. Era furioasă că nu le înțelegea comportamentul. Bunul simț nu i-a permis să mai pună alte întrebări. Nu avea cum să înțeleagă, pentru că în viața
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
Să nu ceri celui ce nu are... ( mintea cea din urmă). Cum intri pe poarta cimitirului, ( acolo unde se află capela), în partea stângă a aleii principale sunt aliniate mai multe cavouri; unele mai arătoase ca altele..., cei încă ”vii” fălindu-se cu aceste ”case de vacanță” , dar ce vacanță: una prelungită și ireversibilă. Undeva mai în spate, am zărit vreo patru bărbați care săpau o groapă. Un sentiment apăsător, încărcat de spaimă și tristețe mă încearcă de fiecare dată când
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel frunzele îi cad... S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii! Tot mereu te uiți la ea, cum îi crește mantia, De jupoane creponate, alburii și-nmiresmate! Mândră tare se fălește și-apoi crește iar și crește, Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge! Iată este numai bună, de tăiat noaptea pe lună, Ca să nu se ofilească, frunzele să nu-i pălească! Dimineața vine-n grabă, negustorul cu tarabă, Se tocmește, se
VARZA de NELU PREDA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374185_a_375514]
-
de-a păstra aparențele și a compromite cuprinsul, de-a păzi litera, de-a nimici spiritul Constituției. E drept că înșelătorii se înșeală și ei la rândul lor; se înșală miniștrii lipsiți de orice forță morală, căci în zadar se fălesc cu acele majorități din Cameră, cari în realitate nu sânt decât propriile lor creațiuni, căci - mai presus de ele - simțul public indignat se deșteaptă, conștiința cetățeanului subjugat la alegeri se revoltă, nemulțumirile și agitațiunile cresc din zi în zi. Și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]