436 matches
-
în cădere Ă că există un sens și un privilegiu în abandon, Cioran trăiește cu nostalgia faptei și îi invidiază pe cei care se identifică cu un crez. „Am, mai mult sau mai puțin inconștient, nostalgia acțiunii, a eficacității, a făptuirii, lucruri pe care le disprețuiesc în teorie; dar teoriile noastre n-au nimic de-a face cu realitățile noastre profunde” (II, 38). Mai mult, știe că tot destinul său e marcat de neputința de a crede. Iată-l spunând: „Toate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unui lucru! Eu însă mi-am vlăguit, mi-am secătuit, mi-am golit convingerile, una câte una și toate deodată” (II, 28). Atunci când se angajează, totuși, în ceva, Cioran trăiește clipe de extaz: „Deși nu cred în nici un fel de făptuire, când mă apuc de-o treabă și-o duc la bun sfârșit, ce satisfacție pe mine!” (I, 75). Îi invidiază, oricum, pe toți ei care, diferiți de el, nu sunt paralizați în fața spectacolului iluzoriu al lumii. Nu știm dacă nostalgia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care, ontologic, devine integrată cu (în) sine (situându-se, prin urmare, la un anumit nivel de ființă), la nivel gnoseologic dobândește o cunoaștere transdisciplinară și, prin urmare, acționează conform sensului (direcției și înțelesului), conferind, astfel, la nivel axiologic, valoare (autentică) făptuirii sale. Sacrul este "sursa ultimă a valorilor noastre". Iar acțiunea în direcția sensului înseamnă, de fapt, creație. Astfel, a da un sens / a conferi valoare existenței înseamnă a deveni o ființă (o entitate integrată, unificată cu sine, prin integrarea sacrului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
timp, o autocunoaștere). Naștere în sensul că omul realizează în sine unitatea (integrarea Subiect-Obiect-sacru, căci sacrul e un element constitutiv al structurii conștiinței noastre). Această unitate își are drept corelat, în planul cunoașterii, înțelegerea (cunoașterea transdisciplinară), iar în planul acțiunii făptuirea cu sens, adică creația. Dubla iscare a ființei și a înțelegerii e echivalentă cu o trezire. O conștiință care e conștientă de această unitate e o conștiință trezită (awakened awareness). Aceasta nouă naștere este o potențialitate înscrisă înlăuntrul ființei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cunoașterea de etic și estetic) înțelegerea locului și a rostului omului în lume înțelegere care determină atitudinea și comportamentul față de Natură (cosmos) A FACE (a acționa devine a crea) atitudine comportament acțiune comunicare atitudine transdisciplinară: rigoare, deschidere, toleranță comportament transdisciplinar făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) atitudine: transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terțului) atitudine, comportament și făptuire (acțiune) în armonie cu Natura (cosmosul) Imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
înțelegere care determină atitudinea și comportamentul față de Natură (cosmos) A FACE (a acționa devine a crea) atitudine comportament acțiune comunicare atitudine transdisciplinară: rigoare, deschidere, toleranță comportament transdisciplinar făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) atitudine: transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terțului) atitudine, comportament și făptuire (acțiune) în armonie cu Natura (cosmosul) Imaginea omului deplin încorporează obligatoriu problema sensului (valorii). Sensul (valoarea) rezidă la nivelul fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
atitudine transdisciplinară: rigoare, deschidere, toleranță comportament transdisciplinar făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) atitudine: transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terțului) atitudine, comportament și făptuire (acțiune) în armonie cu Natura (cosmosul) Imaginea omului deplin încorporează obligatoriu problema sensului (valorii). Sensul (valoarea) rezidă la nivelul fiecăruia dintre componentele tabelului de mai sus. Astfel: a da un sens / a conferi valoare existenței înseamnă a deveni o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fii, a învăța să cunoști, a învăța să faci (fiecare raportate le cele trei niveluri de existență: individuală, socială și cosmică) și trans-relația dintre ele, care reprezintă, de fapt, terțul inclus (elementul care dă sens și valoare existenței, cunoașterii și făptuirii). a. A învăța să fii " Știm cum să existăm, dar cum învățăm să fim?" (Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest) Construcția unei persoane trece în mod inevitabil "printr-o dimensiune trans-personală" (B.N., 1999, p. 159). Sacrul ca terț tainic inclus este nucleul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ore de concentrare m-am simțit încleștat împreună cu Shakespeare și cu Alexa Visarion în drama esențială a dăinuirii umane, a faptului de a fi om. Iată, mi-am spus, acesta e teatrul, expresia cea mai veche și mai universală a făptuirii suferitoare și visătoare căreia noi îi spunem om. Și acestui teatru Visarion i-a adus harul gândirii sale, al simțului său teatral și al existenței sale. Citisem piesa și o văzusem de mai multe ori, atât în Anglia cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care face imposibilă trecerea fetelor în această etapă importantă a vieții, binecuvântată de către Biserică și Dumnezeu. În fapt, ajutorul este cerut pentru aduce o viață creștină, plăcută lui Dumnezeu și, prin sprijinul dat, puterea participă la menținerea ordinii, la în făptuirea operei divine - sfânta familie și procrearea -, la salvarea fetelor de la o viață imorală, în speță drumul spre prostituție, deseori inevitabil în Cazul fetelor sărace. b) Boierii și fetele sărace. O altă practică importantă o constituie miluirea fetelor sărace cu sume
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
VI, p. 20-21) „Tuturor virtuților le premerge credința din inimă, pe care o are cineva atunci când sufletul nu poartă în el o socotință îndoielnică, ci a lepădat cu desăvârșire iubirea de sine”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 28, în Filocalia..., vol. VI, p. 197) „Credința este căruța puterii evanghelice, viața apostolică, dreptatea lui Avraam; din credință începe și la ea sfârșește toată dreptatea, și din ea va fi viu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cu ei al Împărăției lui Dumnezeu. Încredințat astfel, se întinde cu sârguință spre lucrarea poruncilor, neîndoindu-se întru sine, ci urmând ostenelilor acelora și urmărind prin nevoințe asemănătoare să dobândească desăvârșirea lor”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 30, în Filocalia..., vol. VI, p. 198). „Socotește ca lege nemijlocită a poruncilor credința care lucrează în inimă. Căci din această credință izvorăște toată porunca și ea produce luminarea sufletelor. Iar roadele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 10, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 280) „Norma împărțirii bunurilor duhovnicești e măsura credinței fiecăruia. Căci pe măsura credinței sporim în râvna făptuirii. Cel ce lucrează, după analogia lucrări sale își arată măsura credinței, primind măsura harului după cum a crezut. Iar cel ce nu lucrează, după analogia nelucrării își arată măsura necredinței, lipsindu-se de har după necredința lui. Prin urmare, face rău
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ceva întinat și nerațional. (n.s. 816, p. 375) footnote>”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 26, partea a treia, cap. 42, în Filocalia..., vol. IX, p. 375) „Iar sfătuindu-ne să nu ne încredem numai în credință, cu lipsa făptuirii, a spus: Intrând împăratul să vadă pe cei așezați (la masă), a văzut acolo pe un om neîmbrăcat în haină de nuntă și a poruncit să-l arunce în întunericul cel mai dinafară (Mt. 22, 11-14). Căci intră pentru numele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
așezați (la masă), a văzut acolo pe un om neîmbrăcat în haină de nuntă și a poruncit să-l arunce în întunericul cel mai dinafară (Mt. 22, 11-14). Căci intră pentru numele de creștin, dar sunt aruncați, deoarece nu au făptuirea”. (Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv. 21, cap. 5, în Filocalia..., vol. XII, p. 159-160) „Iar care este credința pe care Dumnezeu o cere de la noi și pe care trebuie să o avem în El, a arătat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Duhul deplin în el. (n.s. 60, p. 301) footnote>, ca nu cumva să cadă în vechea pildă a neascultării și să pătimească aceleași lucruri ca și cei ce n-au ascultat odinioară”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta a treia, cap. 71, în Filocalia..., vol. VI, p. 301) „...cel ce nu crede se va osândi cu siguranță în ceasul ieșirii. Ba s-a și osândit, zice Domnul (In. 3, 18). Căci cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
durerilor,suferințelor sau neputințelor trupești, a depășirii imperfecțiunilor și nedeplinătăților lumii materiale și a ridicării, pentru totdeauna,deasupra lor. Despărțindu-se de trup, ca și cum s-ar dezbrăca de o haină, el„încearcă o bucurie negrăită și netălmăcită”<footnote Teognost, Despre făptuire, contemplație și preoție, în Filocalia, volumul 4, edițiaa II-a, Harisma, București, 1994, p. 290. footnote>, îl leapădă „fără în-tristare, îndreptându-se cu pace spre îngerul luminos și vesel carevine din înălțime și, străbătând fără piedică împreună cu acela văzduhul, nevătămat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
respectiv „Dumnezeul unei lumi mărunte” În care Își demonstrează talentul său În arta scrisului. În același spirit se Înscrie și ultima sa carte „Personalități În dialog” (2013) În care, prin arta interviului, propune contemporanilor zece modele autentice de trăire și făptuire În folosul binelui colectiv, modele care oricând pot fi asimilate și urmate de tânăra generație. Dincolo de faptul că aceste preocupări Îl plasează În elita scrisului românesc, aș mai adăuga faptul că prin paleta tematică pe care o abordează cu profunzimea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sentimental-nostalgic în scrisul literar al lui V., fără vreo rezonanță în manifestările publicistice ale jurnalistului sau în mesajele lui politice. Proza artistică se impune astfel și ca o compensație a reflexivității și a analismului psihologic în raport cu activismul și tendința de făptuire realistă a politicianului. De unde și doza substanțială de poezie din paginile romanului. Cartea, remarcabilă prin unitatea și concentrarea acțiunii ce oscilează între idealitate și grotesc, s-a bucurat de o receptare critică extrem de favorabilă atât la apariție, cât și după
VILLARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
ipostaze ale curățirii și desăvârșirii. Cuviosul Nichita Stithatul, monahul și prezbiterul din Sfânta Mânăstire a studiților, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, așează ca o etapă în procesul de primenire, curățirea inimii și a minții 3. Prima sută a capetelor despre făptuire descrise de Cuviosul Nichita Stithatul s-a concentrat asupra practicării faptelor prin care se curăță ființa umană de patimi și dobândește virtutea (Capete practice); a doua se va opri asupra contemplării rațiunilor divine ale naturii, care implică "o minte curățită
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fel, venind înainte Duhul, Care împodobește casa noastră, ca prin întâlnirea ipostasurilor în noi să ne facem locaș al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh". 2 Ibidem, p. 19. 3 Sfântul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și cunoștință, în Filocalia, vol. VI, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, București, Humanitas, 1997, pp. 244-245: "Începutul dragostei de Dumnezeu este disprețuirea lucrurilor văzute și omenești. Mijlocul ei este curățirea inimii și a minții
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
timpului, în unele texte publicate, termeni (de exemplu: "dictatura judicativului", "judicativ constitutiv", "formalizarea logos-ului" etc.) și chiar unele idei din orizontul de cercetare al acestei lucrări. Însăși tema de bază a acesteia, anume determinarea judicativă a gândurilor, rostirilor și făptuirilor noastre, a fost anunțată cu diferite ocazii, prin referiri la condițiile în care ea poate fi formulată sau la unele "efecte" teoretice și rezultate aplicative ale sale. Dificultățile terminologice survenite în cercetare m-au trimis, uneori, la mai multe ediții
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are un sens de valabilitate, o "greutate specifică" raportat la motivațiile umane (nevoi, interese, idealuri, rațiuni, convingeri etc.). Un act omenesc cu sens (scop, valabilitate în ordinea frumosului, binelui etc., întotdeauna constituit în sens "intențional") este o practică (sau o făptuire). Originar-istoric, omul se definește prin practici (făptuiri). Acestea formează unități de viață, dacă li se asociază anumite determinări (reguli, motivații, mijloace, rezultate etc.) care sunt, de fapt, tot componente ale constituției ființării omenești, asemenea practicilor, formând împreună cu acestea "lumea vieții
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
specifică" raportat la motivațiile umane (nevoi, interese, idealuri, rațiuni, convingeri etc.). Un act omenesc cu sens (scop, valabilitate în ordinea frumosului, binelui etc., întotdeauna constituit în sens "intențional") este o practică (sau o făptuire). Originar-istoric, omul se definește prin practici (făptuiri). Acestea formează unități de viață, dacă li se asociază anumite determinări (reguli, motivații, mijloace, rezultate etc.) care sunt, de fapt, tot componente ale constituției ființării omenești, asemenea practicilor, formând împreună cu acestea "lumea vieții umane". Socotite din perspectiva unităților de viață
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
început; altele, cum sunt criteriile actelor de evaluare, se adaugă potrivit mișcării unităților de viață care capătă ființare în orizont uman. Pentru o cercetare "istorică", "naturală", în scopul cunoașterii unităților de viață în "obiectivitatea" lor, regulile elementare care însoțesc practicile (făptuirile) trebuie interpretate ca veritabile elemente a priori, adică anterioare și constitutive pentru toate celelalte elemente ale unităților de viață, fiindcă nu se arată a fi scoase din viața însăși, ci mai degrabă par a o pune în ordine; nu se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]