4,829 matches
-
departe, Fără câmpii de soare sau de lună, Până-n înaltul care se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
direct, ca „arătare tâmpă și vicleană”, dar și indirect, ca ignorant, încleiat în mâzga subtelurică, murdar în cuget, fără intuiția valorii, acest personaj monovalent are rolul unui factor declanșator de incredibile energii existențiale și creatoare. Fiindcă, în antiteză cu insignifianta făptură, rezumată la funcția de blasfemiere, prin cuvânt, se naște un veritabil simbol, în accepțiunea metapoetică pe care i-o conferă Eugen Dorcescu: „Simbolul este expresia lingvistică a unei realități antropocosmice. [...] La Macedonski, eu vedeam simbolul ca sinteza dintre eu și
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
lui Amor,simțirea mi-o înfioară. Ședeam și mă uitam și nu-mi venea să cred, Dar poate că visăm,sau nu eram atent. -Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg, -A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea se-ntrupa: -Ba,credema natură ce-i însăși viața ta Așa zicea cea care în sus se risipi, Care cu a ei mustrare pe loc mă ameți. Rămân năuc și singur ,la ceas târziu în noapte S-ascult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
lui Amor,simțirea mi-o infioara.Sedeam și mă uitam și nu-mi venea să cred,Dar poate că visăm,sau nu eram atent.-Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg,-A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea se-ntrupa:-Ba,credema natură ce-i însăși viața taAsa zicea cea care în sus se risipi,Care cu a ei mustrare pe loc mă ameti.Raman năuc și singur ,la ceas târziu în noapteS-ascult,să mă asigur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
diferit, în raport de vârstă noastră, dar și de trăirea interioară. Într-un fel se scurge timpul în copilărie și altfel la maturitate, alftel simțim clipa când suntem fericiți, și altfel când suntem îndurerați, timpul are dimensiuni diferite. Dintre toate făpturile pământului, numai omul percepe scurgerea timpului. Numai omului îi este dat să înțeleagă acest adevăr fundamental, că, în grădina timpului răsare, crește, se înmulțește și apoi moare tot ce face parte din universul nostru. Și noi, oamenii, aparținând acestui univers
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
având o alură de suprafață, și pactul cu transcendentul (cu latura sa sumbră), id est cu diavolul care, ce e drept, își respectă cuvântul în domeniul lumesc. în acest ultim sens, dl Vartic amintește pactul lui Adrian Leverkühn, care, distrugând făptura auctorială, are ca rod compensator o creație majoră. Memento: pactul cu comunismul e unul absurd.
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
fugise, că fusese prins, că poporul era liber, și am vrut să strig: „am scăpat, oameni buni, am scăpat!” Nu am Îndrăznit. În brațe, o țineam pe Elena. Pentru o clipă, mi s-a părut a fi cea mai gingașă făptură din lume și-mi era mai bine așa. Am strâns-o ușor de mână. Părea anesteziată. Se gândea, probabil, la ai ei. Privea doar din când În când prin geamurile mașinii, pentru a identifica locurile, apoi Îmi șoptea la ureche
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
regăsește cel puțin prin aspirații în miezul ei. în rest, amintiri. Adică, raiul de unde nimeni nu poate fi izgonit. Ori seră a bucuriilor și tristeților trecute. Alături de câteva dintre instrumentele pe care cândva a cântat Beatles-ul, transformate, așa, deodată, în făpturi firave, aeriene, ce par umbre ale unor viziuni mute. în definitiv orice instrument expus într-un muzeu devine, vorba unei inspirate poete, o tăcere asurzitoare, un țipăt încremenit. Sonnailes de chevilles, hochet, sistre, sonnette, galoubet, pluriarc, archilut, colachon, theorbe, regalo
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
străfunduri adânci, diadema de melci sidefii cu iubire să-i așeze pe frunte, păduri de corali, purpura lor dintre stânci perle din scoici pe umerii goi. Ea-l cheamă la mal, mângâieri și-alge proaspete-i aduce cu jocuri gingașe făptura ei caldă delfinul atinge, alunecă-alături, pe spate o duce, pești colorați îi oferă în dar Să vină-n cetatea cu porți de cleștar recifi de corali o așteaptă-n zadar ea nu poate ajunge. Visul frumos rămâne-o năluca mareele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
deși multișor mai nouă, doar din '91, nu se ține cine știe ce zdravănă... Deh, legătoriile începutului de tranziție!). Paradisul suspinelor e un roman refuzat, un poem în proză ale cărui bîrne de poveste n-au mai făcut, niciodată, o punte. O făptură vaporoasă, duh din lampa simbolismului, adăpostind, la rîndu-i, personaje cu dublă față. Bunăoară Lia, al cărei pseudo-jurnal, contrafăcut de Darie (aflăm dintr-unul din cam numeroasele inserturi în italice semnate I.V.), ne e servit ca suprema ridiculizare (invidioasă, totuși, pe
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
suspende) tensiunea extremă a implorărilor anterioare, prin introducerea - ca parte a 3-a - a Cântecului zorilor, extras din culegerea "Ale mortului", alcătuită de Constantin Brăiloiu în 1936. Clopotelor din secțiunea precedentă le corespunde acum gongul, ca un semnal demiurgic către "făpturile" Domnului, cărora li se îngăduie, efemer, să "negocieze" cu "zorile, surorile", pentru a nu se grăbi să "ne năvălească, până nu și-o găsi dalbul pribeag un car cărător, că e cărător... din țara cu dor, în cea fără dor
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
străfunduri adânci, diadema de melci sidefii cu iubire să-i așeze pe frunte, păduri de corali, purpura lor dintre stânci perle din scoici pe umerii goi. Ea-l cheamă la mal, mângâieri și-alge proaspete-i aduce cu jocuri gingașe făptura ei caldă delfinul atinge, alunecă-alături, pe spate o duce, pești colorați îi oferă în dar Să vină-n cetatea cu porți de cleștar recifi de corali o așteaptă-n zadar ea nu poate ajunge. Visul frumos rămâne-o năluca mareele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
servit pentru scopul său de șarpe, a consimțit astfel să devină dumnezeu prin el însuși, să se autoîndumnezeiască, și în aceasta constă păcatul său. Nu s-a gândit nici o clipă că prin aceasta își contrazice, de fapt, condiția lui de făptură. Afirmarea autonomiei sale absolute și a voinței de a-I lua locul Creatorului, sau de a înălța înaintea lui un alt dumnezeu constituia negarea, respingerea lui Dumnezeu, căreia îi urmează inevitabil căderea cu toate consecințele ei, căci orice tentativă de
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
452. footnote>, să nu fi nesocotit porunca și sfatul lui Dumnezeu. Adam putea să se folosească de simțire, că nu în zadar era îmbrăcat în trup, dar nu trebuia să se desfăteze cu cele sensibile, ci, privind prin simțire frumusețea făpturilor, trebuia să se înalțe spre cauza lor și să se desfăteze de El cu uimire. El avea două căi pentru a se minuna de Făcător și nu trebuia să se lipească de cele sensibile și să se minuneze de ele
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
Trupul său dobândește o materialitate și o grosime și o opacitate pe care nu le cunoștea înainte de cădere; el intră în curentul vieții animale și sensibile și suferă de acum înainte mișcările, instabilitatea și diviziunile pe care le cunosc celelalte făpturi din fire și de care mai înainte el scăpa prin har<footnote JeanClaude Larchet, Teologia bolii, traducere din limba franceză de Pr.Prof. Vasile Mihoc, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 1997, p. 29. footnote>, hainele de piele despre care vorbește Scriptura simbolizează
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
și Învierea lui Hristos și însușirea de către noi a roadelor acestora Dumnezeu, Care l-a creat pe om spre desăvârșire, nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (Iez. 23, 11). Astfel, în dragostea Sa pentru făptura omenească, hotărăște mijlocul de mântuire a acesteia, căci căderea în păcat a omului a umplut de întristare tot cerul. Dumnezeu, care știa din preștiința Lui că omul va cădea în neascultare, a prevăzut și mijloacele sfințitoare prin care acesta urma
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
creație și mântuire există o relație încă înainte de veac, care ne arată că lucrurile create nu pot fi înțelese deplin decât în planul mântuirii. Taina întrupării Cuvântului cuprinde în sine înțelesul tuturor ghiciturilor și tipurilor din Scriptură, și știința tuturor făpturilor văzute și cugetate. Căci cel ce a cunoscut taina crucii și a mormântului a înțeles rațiunile celor mai’nainte spuse; iar cel ce a cunoscut înțelesul tainic al învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
înstrăinarea lui de Dumnezeu, iar moartea lui Hristos a însemnat reintrarea omului în comuniunea de iubire și de viață cu Creatorul Său. În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului și aducerea în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create, lucrarea răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea și învierea Lui, constituie momentul esențial și culminant al mântuirii noastre; prin ea, Dumnezeu-Omul a scos firea omenească de sub tirania diavolului și a duhurilor sale, a nimicit puterea păcatului
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
tu”<footnote Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de astăzi, Edit. Deisis, Sibiu, 2000, p. 18. footnote>. Dumnezeu n-a fost constrâns de vreo necesitate ca să facă lumea, ci Însuși a hotărât, în voința Sa, ca toate făpturile să se poată bucura de plinătatea vieții și a iubirii Sale. În acest sens, dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul învață: Dumnezeu Cel supraplin, n-a adus cele create la existență fiindcă avea lipsă de ceva, ci ca acestea să se bucure, împărtășindu
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
crescător de păsări izbutește să-și cheme porumbelul nevăzut. (din Poezii 1922-1926) Îngerul Cu o-nclinarea-a frunții izgonește tot ce înlănțuie și ce reține, căci inima-i înalt adăpostește un viitor ce-n veșnic cerc revine. Profunde ceruri de făpturi sunt pline și fiecare-l strigă: vii la noi? Nu-i da să-ți poarte-n mâinile lui fine poverile. Ele-ar veni-napoi, la tine, noaptea, și te-ar bântui, ca furii-n casă ți-ar umbla, rebele, părelnice-ncleștări
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
și degradare pînă la dispariție finală nu doar mitul odiseic, ci și toate celelalte mituri ale lumii clasice. Un alt plan al narațiunii, avîndu-l ca protagonist pe Telemah, reia la alt nivel tema violenței. Fiul lui Odiseu apare ca o făptură monstruoasă, din punct de vedere fizic și moral. El nu este numai uzurpatorul și defăimătorul ascuns sub falsul nume de Ulise, ci și tiranul paranoic care pune în practică lecția de cruzime și barbarie dată de zeii înșiși sau propagată
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
totul, omul va fi silit să-și recunoască neputința. Și atunci, individualul este indescriptibilul, este inefabilul, este acel ceva cu neputință de prins cu ajutorul conceptelor filozofiei. Individualul este votul de blam în fața pretenției filozofiei de a cunoaște micile cute ale făpturilor de-o clipă. Și de acum încolo lucrurile se complică. Sau, mai bine spus, însemnătatea lor capătă o tentă mult mai gravă, și asta pentru că, dacă măsura rațiunii în filozofie este conceptul, înseamnă că individualul este dovada limitelor rațiunii umane
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
Mai precis, involuția etnică se măsoară după succesiunea tristă a două etape de extincție: prima etapă e obsesia îngrijirii maniacale a cimitirelor și lăcașelor de cult, zel pornit parcă din nevoia de a compensa în piatră și lemn lipsa unor făpturi în carne și oase. Judecată după această etapă, soarta minorității pare a se afla într-un urcuș vizibil, cînd de fapt totul seamănă cu o tresărire agonică. Va urma apoi cea de-a doua etapă, care echivalează cu o depunere
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
Legii Vechi, aveau menirea să mențină trează în popor conștiința vinovăției față de Dumnezeu. Erau jertfe curate: primii născuți ai oamenilor, ai turmelor, floarea pâinii. Dar ele erau nedepline, jertfe incapabile să șteargă vina păcatului, să stabilească pacea între Creator și făptura Sa. Era trebuință de o victimă fără nici o pată, fără nici o vină, o jertfă așa de curată încât să fie vrednică de sfințenia lui Dumnezeu, așa de prețioasă încât să umple toată prăpastia dintre Cer și pământ. Acea jertfă s-
Agenda2004-5-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282021_a_283350]
-
fumul arderilor de tot avea să desăvârșească jertfa lui Iisus Hristos: ștergerea păcatelor tuturor oamenilor. Iisus nu era un fiu oarecare, ci era, în același timp, Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Sf. Ap. Pavel îl numește „mai întâi-născut decât toată făptura“ (Coloseni 1, 15), ceea ce înseamnă căpetenia tuturor oamenilor. Jertfirea trupului Său avea caracterul unei ispășiri în numele întregii omeniri. Ea urma să aibă loc mai târziu, pe Golgota. Dar ea începea acum, în Templul din Ierusalim, când Pruncul Iisus se aducea
Agenda2004-5-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282021_a_283350]