1,988 matches
-
titlu adecvat, Iluzionistele. Cu libertate deplină sunt alăturate stări, mișcări, sunete, frânturi de frază care nu se pot întalni decât după logica suprarealistă a visului, sub dicteul gândului din acel moment, fără nici un control al rațiunii. Din fuziunea visului cu fărâme de realitate se naște, ca în orice lucrare suprarealistă, miraculosul, care în cazul Iluzionistelor, are ca notă proprie o marcată delicatețe, care este de fapt caracteristică fiecăreia dintre cele patru interprete, Maria Baroncea, Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Mădălina Dan
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
stat în orfelinat: Nu aveam alt nume, decât maimuță” "Am reprimat atât de mult, încât nu am habar. Pentru noi, timpul nu trece, nu ai aniversări , nu se schimbă vremea. Ești într-o bulă de supraviețuire continuă". Am pierdut orice fărâmă de avea încredere în oameni, de a fi optimistă", a mai mărturisit artista. „Sunt recunoscătoare că nu sunt prostituată, că nu sunt pe droguri, că nu sunt în canal, dar, la sfârșitul zilei, un om ca mine nu este un
Nadine, mărturii șocante la Sinteza Zilei. Ce nu știa nimeni despre ea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72178_a_73503]
-
puteam citi accidental despre o serie de demersuri speculative precum un viol petrecut sub un apeduct. Dacă supraviețuiești valului de mizerie umană revărsată peste baierele rurale, "dulșili" grai "moldoviniesc" în combinație cu spusa pe șleau omoară în tine și ultima fărîmă de îngăduință. Singurul lucru bun și rar din acest film sunt cîntecele lui Alexandru Andrieș, cu un parfum ușor de jazz și disponibilitatea lor ludică pînă la ușurătate și candoare, ele se pot asculta acasă pentru că merită un alt ambient
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
la fel se întâmplă când în discuție intervine o altă formă de autoanulare, o altă varietate de suicid: radierea propriului nume. Având și ea un precursorat nobil și o matrice culturală de desfășurare, Cornel Mihai Ionescu nu-și refuză nici o fărâmă din expunerea erudită, intermediată de referințe livrești lipsite de impurități: "Arhetipul acestei violente voințe de neant este, poate, moartea marchizului de Sade, prin care, în inițiala numelui său, identică cu Ťlinia serpentinatăť a lui Michelangelo și a lui Lomazzo, cu
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
noi. Faima se-ncheagă, cu lustrul ei pus peste mizerie. Citește la Teatrul Național, tras în scenă de Ionel Teodoreanu și plătit de Rebreanu, la Maria Filotti i se cedează un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu numele meu." Pînă la sfîrșit, un marginal, un intrus, tîrîind în altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al unei cărți
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine plimbați-vă de-a lungul rîului leneș / priviți cum lunecă prin iarbă șarpele sprinten / duce pe cap semnul magic al viitorului sorbiți-i / otrava și nu mai deschideți nimic plimbați-vă / calmi curînd
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
N-a fost însă decât un foc de paie - fie și unul ale cărui flăcări aveau reflexe satanice. Dacă gravitatea acuzațiilor scuipate prin sute și sute de guri de tun de membrii "patrulaterului negru" ar fi conținut fie și o fărâmă de adevăr, scrisoarea intelectualilor care cereau revenirea la rațiune n-ar fi avut nici pe departe efectul pe care l-a avut. Fără să tempereze cu totul nebunia, apelul intelectualilor a acționat precum un duș rece asupra opiniei publice. Din
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
Sorin Lavric Dacă ai ghinionul să fii filozof nu se poate să nu-i invidiezi într-ascuns pe fizicieni. E destul să păstrezi o fărîmă din orgoliul de odinioară al breslei pentru ca triumful adversarului să ți se pară insuportabil. Cauza stă într-o răsturnare atît de drastică a raportului de forțe dintre cele două îndeletniciri încît pierderea de autoritate pe care o suferă astăzi filozofia
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
viziunea partidului, orice excrescență ideologică neconvenabilă era retezată fără milă. Eram protejați de tot ceea ce ar fi putut să ne dea idee de complexitatea lumii în care trăiam. Nu tu scene violente, nu tu exemple din viața intimă, nu tu fărâmă de adevăr. După 1990, metoda aleasă a fost a fixării individului sub ciocanul pneumatic al excesului de informații. Totul a devenit, peste noapte, ultra-violent și suprasexual, iar adevărurile erau expuse cu o lipsă de decență înspăimântătoare. În contrapartidă, viața firească
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
acești începători tineri atei, Care credem că am avansat îndeajuns, Avem interior închis înspre a relaționa cu oameni ce nu ne inspiră încredere Gândind haotic doar la a trăi îndestulați cu toate plăcerile. Murim înainte de a da din noi orice fărîmă de viață. Scobiți de ură neînțeleasă și excitantă emoțional. Cu toate că acei copii negri de pe continentul sărac Iubesc minusculul univers ce li se oferă; iubesc apa, viața, hrana! Cumpărați lucruri extravagante și scumpe Și totul se poate termina oricînd într-un
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Și atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nud
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
un minim efort pentru a înțelege și ceea ce nu le convine. Ceea ce le răstoarnă sau le amendează tezele. Pe lângă detaliul savuros că tocmai unii dintre apostolii corectitudinii politice nu acceptă în ruptul capului că și preopinentul ar putea avea o fărâmă de dreptate, remarc un solipsism care trădează mai degrabă nesiguranța decât încrederea în sine. Cine pune bază pe propriile opinii și judecăți de valoare, pe scara de valori edificată dintr-un unghi personal, nu se teme de confruntare, de dialog
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
sistematică. Așa încît ceva emoție mai pot să procure numai sus-pomenitele începuturi. Mărturisesc că n-am căutat - dincolo de Ciocoii vechi și noi în ediții școlare, de care te lovești la tot pasul - să adun cu dinadinsul opera lui Filimon din fărîme de anticariat. Am preferat s-o deschid, întreagă, într-o ediție tip Pléiades, îngrijită de profesorul Mircea Anghelescu la Academia Română (din păcate - nu e cazul celei de față, dar orișicît - asemenea lucrări iau tot mai des, în vremea din urmă
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție... Albumul „Hoinar ̀în jurul Iașului” ne invită la drumeție în jurul fostei capitale a Moldovei pentru a cunoaște „frumuseți și locuri care
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lui Roy Batty, un excelent Nexus 6, reflectă nostalgia, ipostază a memoriei afective și orgoliul, formă a concentrării, a configurării individualității. Prin moarte, androidul recuperează umanitatea în cel mai fidel sens cu putință, cel al pierderii irepetabilului, concentrat într-o fărîmă de frumusețe intangibilă, culeasă în memoria și sensibilitatea unei ființe, și salvate într-un mic poem final. Am văzut lucruri pe care voi oamenii nu le-ați crede. Nave de atac în flăcări lîngă umărul lui Orion. Am privit raze
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
joacă consecvent pe Indiana Jones, în schimb Rutger Hauer face un rol de compoziție memorabil. Lucirea metalică a privirii se întregește în spectrul unei ironii crude, a unui semn de întrebare ipsatoriu. Zîmbetul, grimasele, gesturile, detenta posturală sunt tot atîtea fărîme prin care se recuperează arcimboldesc un profil, iar Rutger Hauer construiește minunat un interregn unde emoțiile caută manifestarea adecvată, unde toate celulele firii își caută memoria, unde desăvîrșirea inutilă nu suplinește misterioasa tensiune irepetabilă a fiecărei clipe.
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
limba mi-era uscată. De ce m-ai căutat așa departe, am vrut să-l întreb. I-am vorbit despre mare și despre pietrele de pe mal. Nu era musai să fiu eu, am zis. Nu vreau să știu. Femeia părea o fărâmă de umbră în lumina aceea de amurg. Nu eram beat atunci, m-a întrerupt. Pe atunci eram cumpătat. În fața casei, marea creștea sub ochii noștri. M-am uitat în urmă, să văd dacă se zărea ceva. Ceasul mi se oprise
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
măsură pe Stalin (știa el ce știa), iar marile momente de dragoste și moarte ale operei au devenit momente de referință ale modernismului "sovietic". Nu în ultimul rând sunt ilustrate valențele asiatice ale comunismului - rolul dominator al maselor, distrugerea oricărei fărâme de individualitate. Scena de masă din actul I, 2, în care servitorii își bat joc brutal și grosolan de Aksinia, e tocmai asemenea ilustrare a forței animalice. Schema de passacaglia, folosită și de alți autori ai vremii, îndeosebi cei germani
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
cântec al lui: "They're gone like the smoke / They're gone like this song". Pe 21 septembrie am să fiu mândru să intru pe stadionul Arcul de Triumf cu biletul al cărui preț va fi acoperind și el o fărâmă din truda acestui bărbat sublim, care-mi însoțește de câteva decenii multele momente deprimante, dar și rarissimele clipe de extaz.
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
pentru restul cerului. Cu alte cuvinte, nu știm dacă universul, în imensitatea lui, este uniform în toate direcțiile sau dacă, dimpotrivă, are o diversitate atît de copleșitoare încît ceea ce am apucat noi să vedem din el nu reprezintă decît o fărîmă pe baza căreia nu putem formula generalizări plauzibile. Ca să nu mai pomenim de amănuntul bulversant că ceea ce fizicienii înțeleg prin materie nu ocupă decît 5% din universul observabil și că restul e ocupat cu ceva întunecos și deocamdată insesizabil căruia
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
Marina Constantinescu Acum vreo șapte ani, pe la mijlocul lui septembrie cel frumos și blînd, am văzut la Teatrul Național din Cluj spectacolul "Uitarea", pus în scenă de Mihai Măniuțiu după un "eseu în fărîme" semnat de George Banu. Una dintre confesiunile care m-au mișcat profund, atît ca scriitură, cît și ca imagine teatrală. Mi s-a părut că George Banu dă, calm, cortina la o parte și permite accesul în intimitatea ființei, în
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
prilej mai degrabă de amărăciune, decât de a descoperi motive de autoflatare. Oglinda e un aliat al timpului, dacă nu chiar un agent al forței distructive a acestuia. Și totuși, ne uităm în oglindă pentru a surprinde fie și o fărâmă de expresivitate care să ne încurajeze să ieșim din casă, pentru a lua în piept realitatea. Evident că astfel de generalizări lasă de-o parte categorii întregi de cetățeni. N-am cunoscut, de pildă, politician care să aibă scrupule de
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
conștiințe exasperate de evoluțiile post-decembriste ale socialului românesc, volumul își de-pă-șește, prin unitatea viziunii și prin reala sa li-te--raritate, condiția dată, aceea rapsodică, fragmentară. Ceea ce reușește să coaguleze este un întreg, o prismă descompunând și recompunând spectrul luminos, prin alternanța fărâmelor coloristice (adesea cu tentă sumbră) și a sintezelor cultural-filosofice, ce iluminează în chip neașteptat contextul, adesea derizoriu. Unitatea viziunii, permanența unor criterii îl deconspiră pe cărturar, ca și pe "ortodoxul practicant" (după propria-i mărturie). Din amănunte și frânturi, din
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]