410 matches
-
pentru permisiunea de a cerceta fotoarhiva prof. Victor Brătulescu. 33. Codex Bandinus, ed. V.A. Urechia, Litografia Carol Göbl, București, 1895. 34. Stith Thompson, Motif-Index of Folk-Literature, 6 volume, Indiana University Press, Bloomington, 1955. 35. Sintagma folosită de Bandinus - anilis fabula („poveste de babă”) - nu trebuie înțeleasă în sens peiorativ. Este vorba de o expresie consacrată atât în limba latină (în această formă, anilis fabula, apare la Apuleius, de exemplu), cât și în limba greacă (graodes mythos). 36. Ion Taloș, Meșterul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de felul Cugetărilor pentru mine însumi ale împăratului Marc Aureliu - în mod straniu necitat în Eseuri, deși era autorul preferat al tatălui... De asemenea, și mai ales, ele se situează în perspectiva a ceea ce Freud numește roman familial. Pentru că Montaigne fabulează, trece uneori sub tăcere, minte de îndată ce este vorba despre membrii familiei sale. Inventează o filiație cu scopul de a-și constitui o identitate - în psihanaliză, simptom al onor nevroze legat de complexul lui Oedip care, conform teoriei analitice, presupun înjosirea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
motiv anume pentru care autorul Sarei și al lui Tobit face o figură aparte în cadrul promoției sale. El nu pare a fi renunțat la ambiția prozei de a închipui și de a inventa - sau, cu un alt cuvânt, de „a fabula”. În opera sa, epicul este extrem de viguros, iar răsucirea spre sine a literaturii nu-i secătuiește izvoarele. Este aici un exemplu, rar îndeobște, unde autocentrarea și vocația imaginativă se susțin reciproc. Libertatea de invenție, apetitul fabulatoriu îl apropie de o
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
ea cu adevărat”, avînd ca sursă rapoartele ambasadorilor venețieni, deci ale unor oameni care făceau și spionaj. Oare de ce n-ar avea tot atîta credibilitate și documentele lăsate de Securitate? Chiar dacă omul a fost definit și ca o ființă care fabulează, nu putem să nu ținem cont de documente. Mărturiile pe care le vom avea din aceste arhive, oricît de multe, vor reprezenta, din nefericire, doar dintele dinozaurului, de la care plecînd istoricii vor reconstitui, asemenea lui Cuvier, dinozaurul Întreg. Slujitorilor muzei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui Goethe). Fericirea, nu rareori cu sugestii platonice, este dată de „sincera sălbăticie”, iar rosturile „stării” sunt supuse naturii (Manual de fericire și Ideea), apa fiind elementul germinativ (marea, lichidul amniotic), liant al omului cu neantul. Expresia parabolică sau alegorică (fabula uneori) are o transparență de obiect frumos de sticlă, cu cadențe și armonii bine strunite. În Strigăt și șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
au ieșit din pământ, în pământ se vor întoarce” (cf. Eclez. 3,20). Sfinții însă vor avea o împărăție cerească și nu pământească. „Să nu ni se mai spună, așadar, povestea celor o mie de ani (cesset ergo mille annorum fabula).” Cf. F. Glorie, S. Hieronymi presbyteri commentariorum in Danielem, libri III <IV>, Turnholt, 1964. Am folosit traducerea lui P. Bareille, Œuvres completes de saint Jérôme, Paris, 1877-1885, pe care am corectat‑o în multe locuri. O nouă ediție a Comentariului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care făcea loc în paginile sale mai ales unor scrieri ce ilustrau actualitatea literară, în U.i. s-a reprodus și literatura unor scriitori din epocile anterioare: C. Negruzzi, V. Alecsandri (fragmente din Călătorie în Africa și versuri), Gr. Alexandrescu (fabula Câinele și cățelul), Ion Ghica (Tunsu și Jianu), D. Bolintineanu, Titu Maiorescu, B. Delavrancea, Al. Depărățeanu, Al. Sihleanu, D. Petrino, Andrei Mureșanu, N. Nicoleanu, Mihail Zamphirescu, A.I. Odobescu, Petre Ispirescu ș.a. O prezentare biografică însoțește de fiecare dată aceste sumare
UNIVERSUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290363_a_291692]
-
rațiune” și „delir”. Rațiunea se întemeiază pe valorile logice de adevăr. Delirul începe acolo unde valorile logice de adevăr se estompează sau dispar complet. Rațiunea este inteligibilă și explicită. Delirul este ininteligibil și absurd. Rațiunea descoperă și clasifică. Delirul construiește, fabulează și interpretează. El nu clarifică, ci uimește. Rațiunea răspunde, pe când delirul fabulează. Enunțurile rațiunii sunt posibile, pe când enunțurile delirante sunt imposibile. Poțiunea este bazată pe realitate, delirul pe irealitate. Se poate constata deci, că, dincolo de dimensiunea pur psihologică și medicală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
începe acolo unde valorile logice de adevăr se estompează sau dispar complet. Rațiunea este inteligibilă și explicită. Delirul este ininteligibil și absurd. Rațiunea descoperă și clasifică. Delirul construiește, fabulează și interpretează. El nu clarifică, ci uimește. Rațiunea răspunde, pe când delirul fabulează. Enunțurile rațiunii sunt posibile, pe când enunțurile delirante sunt imposibile. Poțiunea este bazată pe realitate, delirul pe irealitate. Se poate constata deci, că, dincolo de dimensiunea pur psihologică și medicală ca „simptom” clinico-psihiatric, delirul, „nebunia”, este „un alt mod de a fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la „Anuarul de folclor” (1980-1983), membru în colectivul de redacție al „Revistei de etnografie și folclor”, colaborator la „Revista de folclor”, unde, în 1958, a debutat, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Fabula”, „Jahrbuch für Volksliedforschung” (Freiburg), „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. Ia parte la finalizarea unor mari proiecte de cercetare internațională: Enzyklopädie des Märchens (editată de Kurt Ranke și Rolf Wilhelm Brednich), Internationale Volkskundliche Bibliographie (1979-1982), The Encyclopedia of Religion (editor Mircea Eliade
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
promit magicienele, nimfele și sirenele. Prea dispuși să vadă în Ulise un „erou exemplar”, și nu un cetățean de rând, exegeții operei homerice ne spun că puternica chemare acasă era dorul de Itaca și de preaiubita Penelopa. Homer însuși povestește fabula în acest fel. Dar este vorba despre o trăire originară, care trebuie decriptată altfel. Ceea ce îl mână pe Ulise este ceva profund care se exercită imperios în adâncul ființei sale în fiecare clipă a vieții diurne și adesea chiar în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și cercetări de istoria artei”, „Revista de studii sud-est europene”, „Limbă și literatură” ș.a., colaborează la „Analele Universității București”, „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Folclor literar” (Timișoara), „Revue roumaine de linguistique”, „Memoriile Comisiei de Folclor”, „Journal of the International Folk Music Council”, „Fabula”, „Schweiz- Archiv für Volkskunde” (Basel), „Acta Ethnographica Academiae Scientiarum Hungaricae”, „Uomo & cultura” (Palermo) ș.a. Publică studii în volumele colective Istoria literaturii române (I, 1964), Studii eminesciene (1965), Studii de poetică și stilistică (1966), Folclor din Țara Loviștei (1970), Educație și
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
parcă a înțepenit în propria formulă și schițele de acum sunt fragmente caricatural-absurde ale textelor anterioare: fie metafore dezvoltate ale războiului (Ceasul viu), fie „parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă în aceeași cochilie a bizareriei ca formulă
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
viața lui devine un șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar. Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă între ei. Azilul este simbolul societății totalitare. Suferința și ticăloșia se țin, aici, de mână. Vânătorul are în spatele lui un alt vânător, turnătorul este, la rândul lui, turnat. Deasupra tuturor se află Bătrânul, un mit impus
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
REF, 1988, 3; Mircea Anghelescu, Sensul folclorului, LCF, 1992, 3; Cătălina Velculescu, „Folclorul. Sens, valoare”, RITL, 1992, 3-4; Cornelia Ștefănescu, Tensiunea argumentului, JL, 1992, 9-12; Nicolae Mecu, Un exemplar spirit critic, VR, 1993, 1; Ion Taloș, Die Folklore. Bedeutung, Wert, „Fabula” (Berlin-New York), 1992, 3-4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 112-113. T.V.
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
fabuliștii din vechime (Esop, Fedru, Avian ș.a.) sau la istorioare mitologice, ci include și o seamă de parabole de rezonanță și cu tâlcuri strict contemporane. Strădania lui nu a fost numai una de tălmăcire literală. Căci, precizează el, „la fieștecare fabulă din jos o învățătură scurtă am adăugat”. Ar fi vorba deci și de o încercare de adaptare a acestor fabule. SCRIERI: Alese fabule, Beci [Viena], 1784; ed. îngr. și pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: Mircea Popa, O carte
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
Poeziile lui Baconsky au toate un bogat conținut de idei. Uneori, Însăși tema e o problemă filosofică, ceea ce reprezintă un lucru rar Întâlnit În poezia noastră de azi, Încercare curajoasă ce se cuvine „prețuită ca atare”. Așa este de pildă Fabulă din lumea coniferelor a cărei morală autorul o apreciază astfel (Ă). Și teza aceasta stalinistă nu a formulat-o abstract, ci În puternice imagini artistice. Tabloul bradului uriaș din munții Rodnei este Într-adevăr impresionant. (Ă). Se petrece aici un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că vor fi interogați cu privire la acțiunea lor. L-a întrebat pe Țurcanu ce să facă, iar acesta i-a răspuns: „Te privește. Mergem fiecare pe cont propriu”2. Deși în anchetă a prezentat faptele în detaliu, Popa se și acuza, fabulând ingenios despre acțiuni de compromitere a regimului și spionaj, inducerea în eroare a organelor statului, sabotaj etc. El prezintă chiar uciderea lui Ion Dincă drept rezultat al acestora, pentru a nu fi descoperiți de către autorități, afirmație cel puțin ridicolă din moment ce
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și se pare că a căutat să colaboreze cu Securitatea și din libertate. A fost însă rearestat și cercetat în vara și toamna lui 1953. Răspunsurile sale din ancheta pentru procesul deținuților par prelucrate de Securitate și conțin informații docile: fabulează că scopul acțiunii ar fi fost încercarea de a „salva materialul human legionar” și că promova „virtuți legionare ca: corectitudine, sinceritate, disciplină, abstinență etc.”1. Suspiciunile sunt cu atât mai mari cu cât, în ultimul proces verbal din noiembrie 1953
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
întâlnire a boemilor, chiar a unor personaje pitorești, cum a fost Stan Palanca, „regele șprițului.” Dar, în primul rând, a fost un mediu creator. Aici ar fi elaborat, spre exemplu, Ion Barbu poezie și studii de matematică, iar Urmuz, celebra fabulă Cronicari. Scandalizat, la un moment dat, că i se servea cafea-filtru de proastă calitate, Ion Barbu nota la 27 noiembrie 1951, în condica de reclamații a cafenelei: „Nu vin la cafenea nici să fac afaceri, nici să stau de vorbă
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
reproduse, probabil, din volumul Lumini și umbre (1870). Gr. Petrovanu și C. Camiliu aveau și veleități de critici literari. Primul, într-un studiu cam didactic, dar deosebit de informat, consacrat fabulei, urmărea istoria speciei în Antichitate și în clasicismul francez. Articolul Fabula „Curcile” de V. Alecsandri, al celui de-al doilea, pleca de la analiza fabulei cu acest titlu pentru a încerca să stabilească locul pe care poetul îl ocupă în literatura română. Trăsătura dominantă a poeziei lui Alecsandri ar fi fost duioșia
ATHENEUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285490_a_286819]
-
și cu poezie satirică, participă și C. D. Aricescu, un timp și administrator al gazetei; versuri scriu Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, precum și Gh. Tăutu, G. Baronzi, M. Zamphirescu, Al. Depărățeanu; lui V. Alecsandri i se republică, sub pseudonimul Vlad Moraru, fabula Moara de vânt. Din octombrie 1864, o cronică muzicală redactată de N. Filimon se ocupă de spectacolele operei italiene din București. Filimon este și autorul studiului de folclor Lăutarii și compozițiunile lor. Ziarul conține, număr de număr, note, recenzii, știri
BUCIUMUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285890_a_287219]
-
mai mult ca „străină” spiritului limbii române, în condițiile orientării moderne tot mai accentuate spre „reromanizare”. Printre operele în care litera chirilică („buchea”) a ajuns chiar obiect de satiră pot fi amintite Prefața la Gramatica românească a lui Heliade-Rădulescu (1828), fabula Buchea și litera de Iraclie Porumbescu (1850), schița Cum am învățat românește de C. Negruzzi (1857), satira Slovele chiriliene de D. Bolintineanu (1858), nuvela Budulea Taichii a lui Ioan Slavici (1880), Școala acum 50 de ani de Ion Ghica (1880
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
am refuzat și pe acel „...ache de la Interne“. Și mai târziu, când au venit alții, i-am refuzat. Argumentam că eu sunt prozator (începusem să public și să cred, într-adevăr, că sunt așa ceva) și mi-era teamă să nu fabulez. Le-aș fi dat cine știe ce scenarii construite de imaginația mea. Și chiar, de-a binelea, îmi era frică. De-asta nici nu-mi place să bârfesc. Mă trezesc imprevizibil și, chiar vorbind despre un altul, adeseori îl înconjur cu fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ori, să-i fac o bucurie atât de mare pentru cariera lui dăscălească! Mi se părea ceva cu totul nemaipomenit, dar așa era! Ora a continuat în mod obișnuit. Nea Tomiță ne-a cetit mai departe nu mai știu ce fabulă de Grigore Alexandrescu și tot timpul m-a privit surâzător, ca un Moș Crăciun din pozele de un leu de la librărie! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tot în ziua aceea am fost chemat la Cancelarie, ca să mă cunoască toți profesorii. Unii dintre ei mă priveau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]