85,116 matches
-
material într-o nouă prelucrare, destinată unei orchestre școlare (Baladă și Joc / Ballade und Tanz, pentru orchestră școlară, după cântece populare românești). CONCERT ROMÂNESC / Román koncert, pentru orchestră, este structurat în patru părți, care se cântă fără întrerupere. Introducerea, de factură lirică, este susținută la unison de corzi și clarinet, apoi, la octava superioară, de vioara I, cu acompaniamentul celorlalte compartimente ale cordarilor și suflătorilor (Miorița din Monografia lui Drăgoi, redată identic ca structură melodică, însă la secundă mare superioară, cu
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
la problemele specificului românesc. De vorbă cu maestrul George Enescu. Apărut în: Politica, București, An II, nr. 208, 5 febr. 1927; Republicat în: George Enescu - Interviuri, vol. II, p. 234. footnote>. Atât folclorul cât și muzica bizantină sunt creații de factură arhetipală. Enescu, în întreaga sa creație, face apel la principiile arhetipale ale muzicii intrate în conștiința sa încă de la vârsta copilăriei, pe care le dezvoltă și le prelucrează în conformitate cu cerințele epocii și cu geniul său muzical. Una dintre remarcabilele însușiri
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
sunt bolnave. La doctor, de mult n-am mai fost! Privindu-te, Înalto, ca pe un munte de azimă și chihlimbar vaporos, mă supun poruncii divine: În cele din urmă, capul aplec! Te iubesc numai din disperare... ULTIMA PEDEAPSĂ Ultima factură, cea cuprinzând absintul nebăut, cea doveditoare că n-am fost haiduc de mioare, cea grăitoare În alfabetul poftelor Împlinite, să o achite Damian! Numai el a savurat de la distanța inimii mele podișul de lacrimi și stele din Pădurea Nebună! Și
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
intervenții, dificultatea de procurare a pieselor de schimb, ușurând decizia privind alegerea tipului de mentenanță, alegerea unui aparat sau recondiționarea unuia vechi; să se supravegheze natura defectărilor, frecvența și cauzele lor; să se urmărească contractele de mentenanță, costurile, scadențele și facturile; elaborarea unor planuri de investiții pe termen scurt și lung; asigurarea securității utilizatorului și pacientului prin gestiunea fișelor privitoare la vigilența tehnologică; reducerea sarcinilor administrative; îmbunătățirea comunicării între departamente. În concluzie, un astfel de software devine indispensabil unei mentenanțe bine
GMAC ? GESTIUNEA MENTENAN?EI ASISTAT? DE CALCULATOR by GABRIELA VOICU () [Corola-journal/Science/84112_a_85437]
-
îndreptățite să acrediteze universalizarea muzicii românești, participarea ei la marele progres făcut de gândirea muzicală modernă. În continuare, într-o formă succintă, dar esențializată, îi vom aminti pe cei mai reprezentativi compozitori, creatori ai unor cvartete de cameră românești de factură timpuriu-modernă. Cvartetul de coarde nr. 1 în fa major (scris în 1914), de Dimitrie Cuclin (1885- 1978) deschide șirul cvartetelor românești. Această compoziție, concepută în genul de specificitate contrapunctică, surprinde prin acuratețea scriiturii instrumentale. În cvartet distingem un ethos distinct
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
nu înseamnă numai un tur de orizont asupra scriiturii moderne, ci și o deschidere asupra problematicii de mai târziu. Cvartetul de coarde op.4 de Mihail Andricu (1894-1974) marchează orientarea către adâncirea unui filon emoțional românesc și spre obținerea unei facturi instrumentale profund înnoite. Elemente ale cântecului și jocului popular, străine de orice înfloritură, mai mult doar sugerate într-o manieră nonromantică și neoclasică, sunt înveșmântate în armură cu miresme proaspete. Prin 1930, Mihail Andricu realizase o mutație de ordinul concepției
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie cromatizată ce include microtonii de factură melismatică și un profil metro-ritmic echilibrat aureolează în stilul cântărilor bizantine ceea ce Ștefan Niculescu a dorit să realizeze prin această creație a sa: imnul dedicat Sfintei Fecioare Maria. Filmul sonor derulat până în acest moment pare să fi întruchipat o rugă
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
uverturilor existente în special în muzica de operă nefiind deloc întâmplătoare. Instrumentele utilizate în muzica arabo-andaluză Încă din sec. X, în țările arabe au fost repertoriate și descrise instrumentele folosite în muzica orientală. S-au efectuat adevărate clasificări organologice, în funcție de factura instrumentelor sau de modalitatea lor de acționare. Astfel, instrumentele cu coarde se puteau împărți în : coarde ciupite, coarde lovite și coarde acționate prin intermediul unui arcuș. Alte sisteme de clasificare propun diferențierea instrumentelor cu coarde ghidându-se după prezența - sau absența
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
lemn, denumită tar. De menționat că această formație de instrumente era utilizată și în sec. XIX, fiind reprezentată de către pictorul francez Eugène Delacroix (1798 1863) în lucrarea sa Nuntă evreiască în Maroc - 1839. Instrumentul cel mai utilizat în muzica de factură orientală este fără îndoială luth-ul - în limba arabă al-aoud însemnând lemn. Supranumit regele sau sultanul instrumentelor, luth-ul este cunoscut în zona Orientului Mijlociu din cele mai vechi timpuri, cu mult înainte de apariția islamului. Având forme dintre cele mai
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
etapă a transformărilor pe care acest instrument le-a suferit de-a lungul secolelor. O altă caracteristică a acestui cordofon este arealul actual de răspândire. Rebab-ul nu este întâlnit decât în Africa de Nord, nefiind utilizat decât la interpretarea muzicii de factură araboandaluze. Este o dovadă clară a supraviețuirii și a continuității acestui instrument în cadrul muzicii arabo-andaluze, precum și a importanței lui în estetica muzicală a genului nouba. Încă din perioada Al-Andalus-ului și până în ziua de astăzi, rebab-ul formează alături de luth coloana
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
pierde teren în fața amplasamentului de tip scenic, în semicerc. Acest amplasament este practicat în cadrul concertelor ce devin tot mai numeroase, a festivalurilor de muzică tradițională, imitându-se oarecum amplasamentul formațiilor și grupurilor de tip european. Importanța improvizației în muzica de factură orientală Ceea ce frapează în primul rând pe un muzician de formație clasică intrat în contact cu muzicieni specializați în muzica orientală este importanța capitală pe care aceștia o acordă improvizației - vocală sau instrumentală. Rolul acesteia în cadrul unei reprezentații artistice este
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
estetica și în contextul muzical general al lucrării. Totuși, aceste considerații legate de înscrierea improvizației în cercul muzical al respectivei lucrări au fost de multe ori neglijate în trecut, motivele fiind dintre cele mai diverse : interpreți de o mai slabă factură profesională, influențe muzical-culturale externe, transmiterea orală a repertoriilor - bazată deci pe memoria colectivă și nu pe documente scrise, precum și tendința quasi-generală a muzicienilor de a se adapta cerințelor de moment ale ascultătorilor. Părțile improvizate ale unui repertoriu sunt primele care
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
cere nici orchestră grozavă, nici cor grozav, nici decor grozav, nici repetiții grozave, tovarășul ministru adjunct excalmă: - „Bine, dar dece atîta grabă!” - ce forțe sinistre și neidentificabile reușesc să menție uneori în ale celor mai strigătoare realități dragostea și conștiința facturilor celor mai binevoitori chiar! Și cu aceasta, bineînțeles, dela sine se exclude cazul celorlalte opere ale mele: Soria (1911), Traian și Dochia (1921), Bellerophon (1924), david și Goliat (oratoriu, 1929), toate de o inalterabilă și perpetuă actualitate, ceeace n a
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
În interiorul căreia era gravat „Cutia Pandorei”, obiect ce, În final, asemenea mitului grec din care se revarsă toate relele, se va dovedi a ascunde o bucată de film, dovadă incriminatorie a unor activități ilegale, totodată pretext al Întregii intrigi de factură polițistă. Acțiunea este, la rândul ei, deviantă prin simplul spectru de posibilități și nelămuriri, aspecte contradictorii ce se reduc la explicația oferită de Sascha prin analogia făcută cu o Întâmplare trăită În copilărie, atunci când un profesor suplinitor i-a constrâns
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
care se îndrepta de la mimesisul realist la poiesisul ca formă de punere la vedere a actului scrierii, a fost percepută si ca o formă de a înlătura presiunea totalitară, în Spania o astfel de scriitură a alternat cu proza de factură existențialistă care aducea în prim-plan epoca franchistă. Ca si Spania, România trece după realismul social la un soi de reîncadrare a literaturii în sfera imaginarului, eliminând tot ceea ce sa numit influență a sferei politice în literatură. Terminolgia utilizată de
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
și, totodată, incubându-se ei. Această ermetică poziționare a TA în OS, îi anulează farmecul oricărei extensii spațiale sau respirații temporale. Conform acestei percepții, OS se identifică cu însăși marginea sa, care o limitează compact, la scara unei dimensiuni ireductibile, de factură elementară, nestructurată sau indescriptibilă compozițional. Este ca și cum, în raport cu timpul, OS ar avea o strălucire opacă, lipsită de transparența expresivă a intervalului. Totodată, TA este saturat de doar acea OS pe care o și mărginește. De aici, calitatea de doar-acuma
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
prin aceasta, livrabilă unei abordări instrumentale (adică și alta decât aceea a autorului, din momentul unic al actului său). Timpul metric poate fi elaborat componistic, anterior proiectării OS în cadrul lui, sau ulterior datului ei compact, ceea ce corespunde perspectivei interpretative de factură analitică (decompozițională). Metrizarea OS ne-o putem imagina ca pe o atârnarea masei sonore într-o plasă. Greutatea ei nu doar o orientează către adâncimea TA, dar face să scape prin ochiurile plasei toate acele “resturi” sonore inutile metrizării (ca
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Muzica Arabo-Andaluză (I) Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAȘ În sec. XX, arta muzicală de factură orientală a cunoscut o dezvoltare fără precedent, constituind mai mult ca oricând un subiect predilect de analiză muzicologică, istorică sau socio-culturală. Această preocupare pentru muzica orientală nu este prezentă numai în spațiul istorico-geografic locuit de către popoare de sorginte orientală - Orientul Mijlociu
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
în muzica arabo-andaluză, o întrebare se impune în mod firesc : cât de extra-europeană este această muzică ? Mai mult decât atât, influențele se propagă bilateral și atunci putem vorbi cu certitudine despre existența influențelelor arabo-andaluze în muzica europeană - fie ea de factură clasică sau populară. Se poate vorbi despre chestiuni fundamentale legate de dezvoltarea muzicii în Spania și Portugalia, despre un instrumentar muzical extrem de bogat rămas în Europa după plecarea arabilor, ce a favorizat înflorirea ulterioară a muzicii instrumentale pe tot continentul
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
oferă cercetătorului de formație muzicală clasică occidentală posibilitatea și privilegiul de a se confrunta și a analiza o muzică în care tradiția existenței și a contopirii creației și interpretării în cadrul actului artistic este o practică curentă. În vreme ce în muzica de factură clasică europeană tradiția improvizatorică nescrisă cunoaște un declin începând cu sec. XVIII, urmând a fi reluată sub o formă sau alta în cea de-a doua jumătate a sec. XX - în muzica arabo-andaluză această practică improvizatorică continuă să fie conceptul
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
delimitarea temporală a acestei dominații, începând cu anul 711 și până la căderea Granadei, în 1492. Deși a fost și este considerată o muzică a claselor sociale superioare - intelectuali, muzicieni educați, clase nobiliare - și deci clasată ca și o muzică de factură savantă, totuși, nici o notație muzicală nu a fost întrebuințată înainte de sec. XX. Era o muzică ce se transmitea în general conform principiilor oralității, de la maestru la elev. Odată cu sporirea interesului muzicologiei europene pentru acest gen muzical - la începutul sec. XX
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
populațiilor arabe. Există foarte puține surse documentare, de cele mai multe ori problemele legate de arta muzicală lipsind din documentele istoriografice. Această lipsă acută de documentație afectează atât perioada arabă preislamică cât și pe cea post-islamică. Nu știm cu exactitate care era factura muzicii elitelor din Orient înainte de venirea profetului Mahomed. Puținele surse - în marea lor majoritate surse de mâna a doua - ne relevă însă o imagine destul de vagă a ceea ce însemna muzica în Al- Andalus. Începând cu sec. VIII, arta muzicală originară
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
de pe teritoriul spaniol. Muzica acestor reprezentanți ai triburilor maure a avut de asemenea o influență asupra contextului muzical din Al-Andalus. Influențele cele mai puternice pe care le-a suportat muzica venită din Orient au fost cele provenite din muzica de factură vizigotă, creștino-gregoriană, precum și din muzica evreilor spanioli. O altă sursă majoră de influențe muzicale a constituit-o în sec. X migrarea comunității evreiești din Babilon către Al-Andalus. Această structurii fenomenului muzical din Spania musulmană a fost extrem de mare. Odată cu trecerea
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
de populații sau exiluri timp de mai multe sute de ani. În sec. XVI, Imperiul Otoman își întinde dominația peste teritoriul Africii de Nord, înglobând așa numitele State Barbare - Algeria, Tunisia și Tripolitania (partea de nord-vest a Libiei). Muzica de factură turcă - în special cea militară - își va lăsa amprenta asupra peisajului muzical nord-african, influențele turcești făcându-se simțite chiar și în muzica practicată în sec. XX. În special în sec. XX, se remarcă o tendință de apropiere către muzica Orientului
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
orientale. Pentru un muzician arab, înalțimea sunetelor era relativă, neexistând nici un reper absolut - de tipul diapazonului. Frecvența sunetelor putea varia pe un ambitus ce putea ajunge la o cvartă ascendentă sau descendentă. Această relativizare a înălțimilor se datora în principal facturii exclusiv vocale a muzicii. Instrumentele de acompaniament trebuiau să se adapteze ambitusului fiecărui cântăreț. Practic, instrumentiștii erau obligați să își acordeze instrumentele în mod diferit de fiecare dată când registrul cântăreților se schimba. În acest fel înălțimile sunetelor se modificau
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]