3,497 matches
-
bogate bibliografii, înregistrate în anii din urmă de specialiști -, exegetul actual, care a întreprins cu un grup de colaboratori reeditarea critică a întregii moșteniri literare și științifice a lui Dimitrie Cantemir, subliniază faptul că domnul moldovean s-a bucurat de faima europeană încă în timpul vieții și "cel puțin un secol - al XVIII-lea - ea a fost durabilă" (p. XVII). Operele sale, scrise în română, latină și turcă, au fost traduse în opt limbi: arabă, bulgară, engleză, franceza, germană, greacă, italiană și
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
a barei, dar cu același cod de legi în mână - hereux pays, cum iarăși francezul zice. Iar ceea ce n-am văzut, ne prelungește zilele. Vom fi, așadar, chemați la urne a ah, pentru o clipă - cât o veșnicie? - onoarea, averea, faima viitorului deputat vor fi la cheremul nostru. Averea, mai cu seamă. Pe liste îl vom alege și nu unul câte unul, ca să nu obosim. O puzderie de independenți în Camere, ce-ar mai încurcă lucrurile! Și nu oricând, ci în
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
biserică Domnită Bălașa, domnitorul participînd la slujba, mîngîind pe sora ei mai mică, a lăcrimat, gîndindu-se la fiica lui dispărută. Cred a adăuga autoarea a sînt singura persoană încă în viață care a văzut plîngînd pe regele Carol", acesta avînd faima unui personaj rece, de om al datoriei. Își descrie, aici, în acest capitol primar, familia cu mătușile iubite, unde l-a văzut, desigur, pe Vasile Alecsandri, de toată lumea cinstit și adulat, inclusiv la Palatul Regal. Aici, în familia părinților, veneau
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
apare în român, ci și aceea dinainte, din anii ultimi ai regimului Ceaușescu, eroii aparținând în egală măsură, putem spune, și unei epoci și celeilalte. Dar aceea dinainte îi era scriitorului cunoscută, elucidata, o înfățișase în românele care-i creaseră faima de critic aproape pe fata al totalitarismului, pe când aceasta de sub ochii noștri, cu atâtea aspecte încă nebuloase, trebuia deslușita, descifrata. Iar operația îi cerea scriitorului timp. Tudorel Urian, în comentariul amintit din "Cuvântul", crede că avem, în sfârșit, în Recviem
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
pentru oricine trăiește prima oara atmosferă incandescenta a Concursului. Acesta s-a statornicit la Brăila prin sprijinul și ospitalitatea orașului a ce devine astfel pentru câteva zile inima vieții muzicale a țării și își recucerește treptat, și datorită acestei manifestări, faima trecută de bogăție a prin susținerea unei întregi liste de sponsori ăgrei" (câștigați de prestigiul crescând al competiției și de diplomația Președintei de onoare), și prin eforturile unei echipe care sub egida ăFundatia Darclée" (Director D-na Veronica Dobrin) se
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
romane publicate de Eça (Crima părintelui Amaro, 1876, și Vărul Basílio, 1878) și primele comedii ale lui Caragiale (începînd cu Noaptea furtunoasă, 1879) le-au adus celebritatea. În jurul vîrstei de 30 de ani, deveniseră amîndoi scriitori reprezentativi, figuri naționale proeminente. Faima amîndurora avea să meargă crescînd pe parcursul întregii lor vieți. Amîndoi scriitorii s-au afirmat în cadrul unui grup literar constituit și apoi, în cea de a doua parte a vieții, și-au continuat cariera pe cont propriu. Eça de Queirós ajunge
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
1976) a lui Leon Volovici decât de, să spunem, hagiografica Bohemă de altădată (1944) a lui D. Karnabatt. Titlul e desigur, de ajutor, dar n-ar trebui să ne rezumăm la el. Capșa și Corso, două cafenele precedate de o faimă inegalabilă, reprezintă numai creștetul ghețarului. Dincolo de ele și de cutumele lor se află destule alte „forme de viață”, unele îndeobște uitate. E meritul lui Bârna că le-a intuit, reparatoriu. Un asemenea caz e cel al Institutului de Literatură de la
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
află destule alte „forme de viață”, unele îndeobște uitate. E meritul lui Bârna că le-a intuit, reparatoriu. Un asemenea caz e cel al Institutului de Literatură de la Fundația Carol, condus de Mihail Dragomirescu. (Paginile dedicate criticului vin să atenueze faima proastă pe care intervențiile decise ale lui Lovinescu i-au creat-o). Adevărul e că directorul Convorbirilor critice, fost discipol al lui Maiorescu, nu era, în totului tot, atât de nerezonabil pe cât, cu cinism, l-a reținut istoria literară: „Anii
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
care nu ni-l înfățișează pe demon urmînd o mișcare preexistentă, ci dimpotrivă, ca acela ce o dezlănțuie: El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. El prezentul îl răscoală cu-a gîndirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. Vrînd să readucă textul pe un făgaș logic, Maiorescu se încumetă a compune el însuși versul citat mai sus („Am voit viața-ntreagă să pot răscula poporul”). Intervenție bine intenționată, dar
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
mai pizmuit cu atît frontul de bîrfă dă naștere unei consternări admirative: e stupefacția cu care vrăjmașii îți contemplă refuzul de a crăpa mai repede. Treptat, conturul ajunge să-ți fie învăluit într-o conspirație respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E recunoașterea oficială a neputinței de a te elimina. Numai că la Marietta Sadova faimă oficială nu a existat, ci doar notorietate de breaslă în interbelic, urmată de o reputație de stigmatizată în anii comunismului. De cunoscut a fost negreșit
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
care vrăjmașii îți contemplă refuzul de a crăpa mai repede. Treptat, conturul ajunge să-ți fie învăluit într-o conspirație respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E recunoașterea oficială a neputinței de a te elimina. Numai că la Marietta Sadova faimă oficială nu a existat, ci doar notorietate de breaslă în interbelic, urmată de o reputație de stigmatizată în anii comunismului. De cunoscut a fost negreșit cunoscută, dar nu oficial și în nici un caz grație unui drum ascendent. Din acest motiv
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
sau Cervantes). Ceilalți, „geniii falși” (p. 57) sunt rezultatul al unor campanii de lobby orchestrate din umbră. Autorul raționamentului nu admite excepții. „Alte căi ș...ț nu se dau” (p. 57). În ce-l privește strict pe Eminescu, afirmă Grama, faima acestuia se datorează rumorilor stârnite în presă de îmbolnăvirea și apoi de moartea sa. Rumori care pentru publicul neavizat au statut de lege. Lăsând deoparte simplismul rezolvării, să recunoaștem că, judecată la rece, descrierea nu e numaidecât inexactă. Știm astăzi
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
se înțelege... înaintea căruia amîndoi fuseserăm taxați de "auxiliari". Țin minte că Gary Sarbu, cu ironia lui grea de mîner abia ieșit la suprafață, ne făcea "gagicari", într-o lume rafinată de umbroase lunecări. De unde ne ieșise în societate o faima greșită. Da^ noi, nu ziceam nimic, fiind prea de tot buni fii ai Naturii. Așa se explică deșele mele apariții în Caietul albastru, de curînd publicat, îmbogățind literatura română de azi. În notele amintite, cel mai des apare Ion Negoitescu
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
înființarea sa, în jurul Băii Grivița gravitează povești dintre cele mai diverse. În perioada interbelică, boierii făcuseră din venitul la ”spa” o adevărată religie, oamenii străzii se puteau bucura și ei de puțină apă caldă, dar cu timpul locul a căpătat faima unei "case de toleranță", un spațiu al homosexualilor. Oare această reputație încă mai stă în picioare? Am încercat să aflu acest lucru făcând o vizită la ultima dintre băile comunale ale Bucureștiului. Mahalaua Griviței E puțin trecut de ora 3
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
treabă are politica cu sportul! Mircea Badea este un om despre care se știe că îi place sportul, mă gândeam că poate înțelege prin ce trece un sportiv. El ar fi trebuit să vorbească frumos despre noi, sportivii, care aducem faimă României, țara în care s-a născut și în care trăiește. Ceea ce a făcut Mircea Badea la adresa mea este urât! Foarte urât! Nu mă așteptam la așa ceva, dar dacă el crede că iese în evidență cu asemenea lucruri, e treaba
Badea aşteaptă scuze din partea Alinei Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/22254_a_23579]
-
Orice persoană care aspiră la faima de actor sau care dorește să primească aplauze la scenă deschisă nu trebuie decât să se înscrie la concursul “Caragealiana” din cadrul Festivalului “Bucureștii lui Caragiale” până în data de 15 august. Secțiunile concursului de interpretare “Caragealiana” sunt: stand-up comedy, monolog, cuplet
Concurs de interpretare “Caragealiana” la festivalul ”Bucureștii lui Caragiale” () [Corola-journal/Journalistic/22251_a_23576]
-
în 1939. Cartea lui N. Brânzeu este prima istorie a Școlilor Blajului, dacă facem abstracție de "breviarul istoric" al lui I. Antonelli apărut cu câțiva ani înainte. Blajul este considerat, încă de Odobescu, "un orășel de școli" și, fără îndoială, faima culturală a orașului se datorează școlilor sale. Despre aceste școli s-a scris o întreagă literatură, mai ales la date aniversare, în care predominant este tonul poetic de odă și recunoștință, exprimat de lungul șir de dascăli și școlari într-
Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16699_a_18024]
-
Universitatea din Chicago, Allan Bloom, probabil una din cele mai controversate și mai influente minți ale sfîrșitului de secol american. Publicat în 1984, eseul lui, The Closing of the American Mind, a devenit best-seller și i-a adus lui Bloom faima și bunăstarea de care se va bucura pînă la sfîrșitul zilelor sale, în 1992. Este un fapt cunoscut că persoana care l-a încurajat să-și scrie eseul filosofic a fost prietenul și colegul său de universitate Saul Bellow, care
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
Ravelstein, care îl iubește și îi va oferi căldura feminină de care fusese pînă atunci privat. Sedus de construcțiile ideatice ale lui Abe, Chick îi propune să scrie o carte; Ravelstein o face și volumul devine un best-seller, aducîndu-i filosofului faimă și remunerații neașteptate. În mod bizar, expunîndu-și frust și fără compromisuri părerile despre decadența societății americane, Ravelstein se îmbogățește, bucurîndu-se de consecințele averii cu conștiința grăuntelui de umor pentru tot ce i se întîmplă. Reținut în declararea preferințelor lui sexuale
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
deloc să scrie, cum mărturisește, nota în Caiet, mîngîindu-se cu ideea că, în realitate, lucrează. Totuși anumite însemnări erau datate, semn sigur că le conferea un caracter jurnalier. Dar altele, cele mai multe, seamănă enorm cu cărțile sale care i-au adus faima și gloria. Ba, pe la începutul lui iunie 1971, întîlnim notată o decizie: "Am hotărît să adun laolaltă cugetările risipite în aceste treizeci și două de caiete. Abia în două sau trei luni voi vedea dacă pot alcătui substanța unei cărți
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
în revista 22. Mai puțin cunoscută, deși poate mai statornică, e activitatea lui de poet, începută destul de timpuriu, cu volumul Cartea nunților în 1968 și continuată apoi cu alte trei volume, ultimul în 1985. O discreție, explicabilă în parte prin faima de traducător și eseist a autorului, plutește asupra poetului Sorin Mărculescu, o discreție întîlnită altfel deseori atunci cînd asemenea structuri intelectuale se manifestă poetic. Mă gîndesc, de pildă, la poezia lui G. Călinescu, Perpessicius sau, mai ales, la aceea a
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
parte, tot pentru că nu își găseau locul. Chiar pe ei se caută acei ce pleacă după Graal și, uneori, se și găsesc. Fiindcă astfel își asigură sau solitudinea sau nemurirea. Mai bine zis obțin -- adesea, simultan - și concentrarea maximă și faima. Au exact ce vor, dînd minimum în schimb, adică numai pe ei înșiși. Efemerul și precaritatea. Toate relele ce sînt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt. Un cruciat nu face compromisuri. Mai mult nu cred că
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
sedusă și abandonată (în urma unei inerente ciocniri de orgolii) nu doar pe fiica celui pe care-l plagiază fără scrupul (originalitatea nefiind un atribut necesar în arta indiană) ci o posibilă vedetă a supershow-urilor sale ultramoderniste ce-i fac faima. Propunerea de semnare a unui contract o însoțește și de o caustică prezentare a propriei cariere clădită pe respectarea cu sfințenie a șapte principii ce contravin flagrant normelor eticii tradiționale. De acum încolo hazul va consta nu atît în specularea
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
Dar nea Gică e cel mai mare frizer din lume/ și el chiar asta se crede - cel mai mare frizer.// Tunde și rade la șase scaune simultan și nu greșește niciodată./ El are ochiul ager și mîinile iuți./ El are faimă și precizie./ Cîte unul se crede Vasilescu Dorel și nu are nimic./ Umblă ca hăbăucul și nu știe ce înseamnă aia: Vasilescu.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume" (Despre nea Gică, nebunie și Vasilescu Dorel). Acest "cel
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
similitudine biografică. A fost mult mai mult: un fel de coincidență destinală. Opera i-a omorît pe amîndoi. "Zidul neisprăvit", această metaforă a destinului și vocațiilor românești, s-a dovedit mai tare decît încăpățînarea și fervoarea lor. DSR are deja faima unui dicționar ucigaș. Poate că și-o și merită. El e, probabil, aproape de capăt. După cum tot aproape de capăt trebuie să fie și celălalt dicționar - DESR (Dicționarul Esențial al Literaturii Române) - operă de sinteză și de export. E greu de spus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]