1,090 matches
-
și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „Contimporanul”. Atacurile cele mai vehemente - semnate Falanga - îl iau drept țintă pe E. Lovinescu (A doua obiectivitate neobrăzată a d-lui Lovinescu, 8/1926, Ignoranța criticului-bagatelă, 11/1927). Articole polemice scriu și Radu Bucov (Retorismul sau Ce nu știe criticul-bagatelă, Lovineștiane sau nigerisme), N.I. Russu (Lipsa de
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
își exprimă” părerea asupra unor probleme estetice și de ideologie literară într-un fel de convorbiri imaginare. Numărul 43/1928 este dedicat lui Mihail Dragomirescu, la împlinirea a șaizeci de ani. Literatura susținută de revistă este ilustrată în rubrica „Antologia «Falangei»”, în care sunt prezentați și publicați poeții St. O. Iosif, D. Anghel, Ion Pillat, Al.T. Stamatiad, Mihai Codreanu, Victor Eftimiu, Radu Gyr, George Gregorian, prozatorii Mihail Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Ion Popovici-Bănățeanul, I.A. Bassarabescu, Calistrat Hogaș, Liviu Rebreanu
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
jocului himeric al artistului (Natură moartă, 1941). Atașamentul pentru teatru o face a se regăsi din când în când pe F. și în postura cronicarului dramatic (a comentat spectacole de Victor Ion Popa, Ion Sava, în publicații ca „Jurnalul” craiovean, „Falanga” ș.a.). La rândul său, avea să intre în vizorul criticii prin cărțile de proză mai cu seamă. Imaginând o spovedanie a eroinei (Gelia) către un tânăr medic (Vladimir), „romanul” Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936) inspiră mai adesea comentarii
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
pe Pompiliu Eliade (1912) și pe Charles Drouhet (1919) la Universitatea din București. După primul război mondial fondează „Lectura pentru toți”, magazin ilustrat (1918-1920), și „Sburătorul” (1919-1922, 1926-1927). Colaborează de-a lungul timpului la „Convorbiri critice”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Falanga”, „Viitorul”, „Cele trei Crișuri”, „Noua revistă română”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Rampa”, „Adevărul”, „Naționalul”, „Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Cuvântul liber”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Capitala”, „Vremea”, „Viața”, „Timpul”, „Kalende” ș.a. Și-a deconspirat ca pseudonime
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
foarte tânăr poet, în 1894, la „Dreptatea” din Turnu Severin. A colaborat cu versuri, proză și, câteodată, cu articole la „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Foaia interesantă”, „Țara noastră”, „Tribuna” („Tribuna poporului”), „Falanga literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru. A tradus, în
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
trimit prin modalitatea publicistică aleasă și la un model francez, „Les Cahiers de la quinzaine”, alcătuite de Charles Péguy, pe care le citise în tinerețe. La București va edita o revistă dedicată studiului procedurii juridice, „Forma” (1938), precum și o alta, culturală, „Falanga” (1941). A mai colaborat la „Adam”, „Adevărul”, „Adevărul ilustrat”, „Adevărul literar și artistic”, „Arta”, „Dimineața”, „Egalitatea”, „Evenimentul literar”, „Gazeta”, „Îndrumarea”, „Însemnări ieșene”, „Lumea”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Liberalul”, „Lupta” (1922), „Mișcarea”, „Momentul”, „Renașterea română”, „Timpul” (1945), „Tribuna literară”, „Universul
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
, săptămânal apărut la București între 17 iulie 1905 și 15 ianuarie 1906, sub direcția Comitetului Ligii Conservatoare, grupare reprezentând falanga din jurul lui G. Gr. Cantacuzino. Între obiectivele fracțiunii se numără întărirea „marelui partid”, întoarcerea la „tradițiile naționale”, la „limba Eliazilor, Bolintinenilor, Alecsandrinilor și Bălceștilor”, concomitent cu „păstrarea în întregime a avutului național”. Colaborările câtorva scriitori se pierd printre polemicile de
LIGA CONSERVATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287804_a_289133]
-
la București, unde îl vizitează pe G. Coșbuc și participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, care îi publică în „Convorbiri critice” din 25 octombrie 1909 nuvela Volbura dragostei. Un timp este redactor la ziarul „Ordinea”, apoi secretar de redacție la „Falanga” și la „Convorbiri critice”. În ianuarie 1910 autoritățile militare din Austro-Ungaria îi intentează însă proces fostului ofițer cezaro-crăiesc și cer autorităților românești extrădarea. În februarie e arestat, întemnițat la Văcărești și în iunie predat organelor judiciare austro-ungare. După o scurtă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Domnița Ileana” și unde face parte din gruparea Thesis), Bacău, Ploiești, iar în 1969 se stabilește la București. Debutează cu poezie în 1926, la „Floara soarelui”, colaborând ulterior la „Viața literară”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Sibiul literar”, „Adevărul”, „Curentul”, „Falanga”, „Universul”, „Convorbiri literare”, „Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Publică două cărți de versuri, Spleen (1930) și Nemesis (1936), reluate în antologia Cântecul spiralelor (1969), unde adaugă un grupaj de poezii „din periodice și inedite”, datate între 1936 și 1961. A semnat
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
după ce, cu alte stanțe, fusese prezent, în 1926-1927, în „Universul” și „Lumea copiilor”. În 1928-1929 va scrie în „Dimineața copiilor” și „Foaia tinerimii”. În 1929 Tudor Arghezi îi tipărește câteva poeme în „Bilete de papagal”, în același an semnează în „Falanga” și în „Ritmuri” din Brașov. Din 1930 până în 1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul”, „Litere”, „Viața literară”, „Herald”, „Frize” (Brașov), „Luceafărul literar și critic
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
un fel de publicație personală, unde semnează versuri, proză și critică literară, pe care o machetează, ilustrează etc. Ultima plachetă tipărită la Focșani poartă titlul Rumeurs sans aurores (1926). E prezent cu versuri în „Convorbiri literare”, „Bilete de papagal” și „Falanga”, pe care le va grupa într-un volum reprezentativ: Ceramică (1928). După susținerea licenței, cu magna cum laude (1928), este numit profesor la Liceul „Matei Basarab”, de unde se transferă la Liceul „Sf. Sava”. Fondează, la 14 februarie 1929, Gruparea Generației
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
și puternică organizare a lui: străjeria” (1/1937) și are un pregnant caracter educativ. Se publică proză de Ion Dongorozi și comedia într-un act Plata birului de Victor Ion Popa. „Cultura caracterului” îl preocupă pe C. Rădulescu-Motru în articolul Falanga, Sextil Pușcariu face un echilibrat elogiu muncii intelectuale, iar Gala Galaction semnează articolele Sfânta Scriptură și străjeria și Regele și Biserica. Sunt reproduse numeroase fotografii de epocă, extrem de prețioase, în special pentru istoricul perioadei. Alți colaboratori: George Breazul, Al. Lascarov-Moldovanu
STRAJERUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289969_a_291298]
-
întunericului va străluci ca o lumină. Când se va ridica la ceruri, când va coborî pe pământ, în toată slava sa, când va face ca demonii preschimbați în îngeri să‑i împlinească toate dorințele cu frică și cutremur. Va trimite falange de demoni în munți [să răscolească] peșterile și crăpăturile pământului ca să îi găsească pe cei care s‑au ascuns de la fața lui și să‑i aducă să i se închine. Va însemna cu pecetea sa pe toți cei care i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Alfred Tennyson, I. Macaveiu semnează articolul Fabula și fabuliștii români; este recenzată Orizont și stil, cartea lui Lucian Blaga. Cât privește comentariile despre proză, Emil Precup, folosind date comunicate chiar de scriitor, alcătuiește o notiță biobibliografică Ion Agârbiceanu, iar din „Falanga” se reproduc informații despre Liviu Rebreanu. Elevul Grigore Caraba încearcă o dramatizare după O făclie de Paști de I. L. Caragiale, tot el dând drama în cinci acte Mira, fată de-mpărat. Sunt inserate, în numere succesive, scrisori către Gavril Precup
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
sunt strânse de autor din librării și distruse. O parte din texte va fi inclusă în cele două cărți care vor urma: Departe...(1914) și Viața (1916). Colaborează la reviste de felurite orientări: „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Viața literară”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Flacăra”, „Noua revistă română”, „Universul literar”, „Insula”, „Seara” ș.a. A fost admis, în 1911, în Societatea Scriitorilor Români. Chiar din primele zile ale angajării României în conflagrația mondială, se înrolează voluntar și cade în luptele de pe șoseaua Predeal-Timiș. La Predeal
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
din timpul studiilor universitare, nevoit fiind să se întrețină singur. Din 1906 publică versuri, schițe, nuvele, cronici literare și articole diverse în „Convorbiri critice”, „Epoca”, „Sămănătorul”, „Lupta” (Budapesta), „Minerva” (unde este, în primii ani de apariție, și redactor), „Viața românească”, „Falanga” (la care asigură secretariatul de redacție), „Minerva literară și ilustrată”, „Rampa”, „Seara” ș.a. Participă, ca ofițer de rezervă, la războiul balcanic (1913) și la primul război mondial, aflându-se mereu pe linia frontului. După încetarea luptelor reintră în gazetărie, mai
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
precum Elentara, leoparzii și vehiculele leopardice. Limbajul are forță, o extraordinară inventivitate, dar și exuberanța bravadei lingvistice sau a insolitării imaginii: „leoparzii în vârstă de aproximativ 50 de ani își încarcă sexul ca pe o armă de vânătoare” sau „triunghiulara falangă a lui lisimah se arătă la marginea zării”. Blănurile oceanelor și Butelia de Leyda, apărute în 1945, sunt cele mai bune volume ale poetului și probabil printre cele mai valoroase realizări ale suprarealismului românesc. Dacă unele poeme scrise mai înainte
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
lirică nu acționează efectiv decât în Rapsodii de vară și în Rapsodii de toamnă. E o atitudine specifică lui T., care își recunoaște sentimentalismul și îl persiflează, scoțând de aici cu totul alte efecte decât cele banalizate de o întreagă falangă de epigoni romantici. Deși nu ajunge până la desființarea efuziunii lirice, umorul său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de comic și tragic. Revelatoare
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Est și Occidentale, și în neoliticul aceluiași spațiu geografic, indiferent de suportul pe care este realizat (ivoriu de mamut, respectiv plastică sau ceramică din lut ars). Ne referim la decorul cu romburi sau triunghiuri (transmiterea putând fi identificată pe cunoscuta falangă de cal, cu decor rombic, de la Cuina Turcului-Dubova, aparținând Epigravettianului din zona Porților de Fier), dar luăm în considerație și decorul spiralic geometrizat, cu identități în Gravettianul european (Mezin, Ucraina) și pe ceramica cucuteniană din aproape întregul areal de răspândire
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
conducerea revistelor „Vestea satelor” și „Scânteia satelor”, dar sănătatea precară îl obligă să se pensioneze. Din 1920 era membru al Societății Scriitorilor Români, care îl va premia în 1923 și în 1929. Versurile, proza, articolele i-au fost publicate în „Falanga”, „Gândirea”, „Azi”, „Cele trei Crișuri”, „Ritmul vremii”, „Cetatea literară”, „Cuvântul liber”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Tribuna poporului”, „Familia”, „Orizont” ș.a. Semnează și Ieromonahul Grigorie, Ghiță Tac, Gheorghe Tărăban, Țic-Țic. Primul volum de versuri al lui T., Flori de lut
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
MUNCA LITERARĂ ȘI ARTISTICĂ, revista apărută la București, lunar, între 12 aprilie 1933 și aprilie 1936. Redactori: N. N. Șerbănescu și Ioan Georgescu. Publicația are scopul „de a forma o asemenea falanga de epurație morală”, al cărei talent să fie „pus în slujba moralizării vieții sociale” (Șerban Ionescu, Literatura ca factor de moralizare a vieții sociale). Cuprinde rubricile „Cronică literară”, „Noutăți literare”, „Panoramă”, „Gazete și reviste”, „Vor apare”, „Noutăți străine”, „Cărți în
MUNCA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288277_a_289606]
-
periodice, printre care „Paloda” din Bârlad (unde a debutat, în prima clasă de liceu), „Paloda literară” (este unul dintre membrii fondatori), „Făt-Frumos”, „Revista mondenă”, „Epoca literară”, „Floare-albastră”, „Pagini alese”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Țara nouă”, „Flacăra”, „Ilustrațiunea națională”, „Tribuna”, „Românul”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Universul”, „Naționalul”, „Epoca”, „România”, „România nouă”, „Mișcarea”. Editorial, debutează în 1907, cu volumul de poezii Flăcări. Culegere de „poezii erotice”, în realitate conținând și versuri de caracter contemplativ, elegiac, prima carte
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
la 6 decembrie 1920, începe să editeze „Le Courrier franco-roumain”, care va apărea până în 1922. Conduce și alte periodice culturale sau literare: în 1907-1908 este prim-redactor la „Convorbiri critice”, în 1910 face parte din comitetul de redacție al revistei „Falanga”, între 1931 și 1934 e director al publicației „Brașovul literar și artistic”. Colaborează la „Lumea nouă ilustrată”, „Adevărul ilustrat”, „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Viața literară și artistică”, „Junimea literară”, „Românul literar”, „Voința Craiovei”, „Ritmul vremii” ș.a. Mai ales înainte de 1900 traduce versuri
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
asistă în cele din urmă la judecata pe care o face un personaj simbolic, Dreptatea, demnitarilor trădători, vinovați de pătimirile Moldovei, începând chiar cu domnitorul (Mihai Suțu) și mitropolitul (Veniamin Costache). Pedeapsa, pentru fiecare, e sângeroasă și umilitoare: puși în falangă, sunt crunt bătuți la tălpi. Sunt scene și imagini zugrăvite cu o ciudată voluptate, autorul zăbovind pe îndelete asupra chinurilor și zvârcolelii celor osândiți. Eminescu, necunoscând autorul, a fost reținut de această poemă, pe care a transcris-o cu grijă
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca efect al unei revanșe perverse a scriiturii), cele două componente se contopesc până la indistincție. Deși conțin câteva cicluri inedite, antologiile Apocalipsa după Marta (1999) și Falanga (2001) nu modifică substanțial datele acestui univers poetic. Evoluând într-un alt regim generic, eseistica pe care o scrie P. nu este complet izolată de lirica sa. Există chiar o comunicare secretă între domenii, probată prin transplantarea unor teme și
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]