979 matches
-
mai nou, din 2006), autorul își schițează un inedit autoportret. Se poate vedea ușor că, scrise din impuls personal ori la comandă, „minciunile” sale sunt foarte unitare ca stil și frazare, căci imită voci și locuiesc circumstanțe străine cu o familiaritate remarcabilă. „Scrisul cu bucuria lui intrinsecă” (spune undeva) l-a stăpânit de la început întreg, cu toate valențele în alertă. Spumos, stufos, gâlgâitor, doldora de ambiguități și niciodată definitiv, scrisul lui Pecican s-a instalat la răscrucea cuvintelor despre om și
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
urmașii lor, suntem cam verișori unii cu alții. De-aia e bine să schimbăm sângele cât mai des! Cu alții, bun înțeles! Cu poporul, de!... (Râde nestăvilit, cu gura până la urechi. Se oprește în fața Zoei.) Bonsoir, Zoe! ZOE (surprinsă de familiaritatea ei): Bonsoir! NELLI (directă): Tu ești o Caragea, nu? ZOE: Poftim?! NELLI: Zic... ești o Caragea... scăpătată în acest județ de munte! Schimbi și tu sângele? Nu prea știu dacă ai cu cine... ZOE (înțepată): Nu, madam, nu sunt o
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
de luni după-amiaza, de la Librăria Bastilia, a fost neîndoios una dintre cele mai animate susținute în ultimii ani în România, și asta, fără îndoială, grație prezenței dezinhibate, lipsite de morgă a scriitorului Norman Manea, dispunând de o spontaneitate și o familiaritate care disting prestațiile scriitoriilor străini de cele mai multe dintre cele autohtone. În al doilea rând, Carmen Mușat, moderatoarea serii, a reușit să intervină cu întrebări sau comentarii punctuale exact când expozeurile invitaților riscau să devină prea lungi. Astfel, reluându-și formula
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
Numărul 24 publică pe prima pagină o scrisoare elaborată de scriitori în urma unei adunări generale recente a Uniunii Scriitorilor. Scrisoarea e adresată Comitetului Central al Partidului Comunist, dar mai ales lui Nicolae Ceaușescu personal. Ea dă măsura unei relații de familiaritate între oficialii scriitorilor și conducătorul statului nemaiîntîlnită pînă acum. Propaganda anterioară, declarațiile fierbinți către Stalin sau Lenin, adeziunile marxiste sau chiar scisorile adresate lui Gheorhe Gheorghiu-Dej, nimic nu se poate compara cu autenticitatea care se degajă din această scrisoare, cu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4556_a_5881]
-
de către John într-o tinerețe agitată și naivă pe care un colț de stradă italiană o evocă într-o clipire. Exercițiul e subtil și plin de farmecul comentariului din off, dezamorsând clișeul, aducându-l în prim plan și redându-l familiarității discursului îndrăgostit. În fond, ce ne mai poate spune Roma nou, în ce constă poezia sa? Nimic, pare să ne spună regizorul, care ne face cu ochiul. Clișeul ne spune că totul a fost deja spus, însă farmecul stă în
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
intimidat, spune, de prezența scriitoarei Iris Murdoch și a lui Isaiah Berlin printre cei veniți să-i asculte prelegerile la Oxford, s-a simțit foarte prost pentru că n-o recunoscuse în „bătrânica șleampătă, cu dinții stricați”, care-l abordase cu familiaritate la Roma, pe fascinanta scriitoare Elsa Morante, foarte admirată de el în trecut „Și nu - restul a fost pentru mine aeroporturi, furtișaguri, (cuvântul roman pentru cei ce șterpelesc este gli abusivi), anxietăți în privința limbii, străzi zăpăcitoare, lipsa de chef, mai
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
un tipar foarte răspândit în limbajul colocvial (cu puțin excepții: a face o tablă, a face bancuri etc.) și poate căpăta, cel mult, aluzii erotice. Așadar, mesajul transmis de creația lingvistică a face banking este destul de agresiv, atribuindu- le vorbitorilor familiaritatea cu o formulă și cu un set de idei care, de fapt, nu le aparțin. Nu e de mirare că reacția destinatarilor a fost una predominant negativă, de iritare și ironizare. Blogurile și paginile on-line ale unor reviste cuprind deja
A face banking... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5683_a_7008]
-
cotidiană, și asta nu pentru că poemele sale acoperă, grosso modo, două direcții, istorică și erotică - homoerotică, de fapt. Versatilitatea artei sale vine în bună măsură din faptul că, oricare ar fi tema poemelor, Kavafis o tratează cu un amestec de familiaritate și deferență: cuvintele de obicei simple sînt întretăiate de referințe la antichitatea clasică și la realitatea cea mai mundană deopotrivă și transpuse într-o metrică complicată. Iată, de pildă, începutul poemului „Boala lui Kleitos”, din 1926: „Kleitos, un bărbat fermecător
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
Brahms recomandînd ca indicații precise de tempo, vivace de pildă, să nu fie traduse în execuție decît pe jumătate. Dietrich Fischer-Dieskau îi dăruia ecou explicit, în lecțiile lui de canto, unde imprevizibilul încununa suprem o màtură înțelepciune. Simetric, mă gîndesc, familiaritatea noastră cu vocile care ni se încrucișează în jur, zbenguindu-se în zboruri ager arcuite, n-ar trebui, nici ea, să se acomodeze prea lesnicios unui giocoso sempitern. Însă ispita ornitologică, atunci cînd ne dă ghies, purtînd atîta prețios entuziasm
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
care aluziile la câțiva scriitori de azi erau cu mult mai transparente.) Exercițiul se poate face, desigur, însă relevanța rezultatelor ar fi minoră. Scopul travestiurilor de aici e acela de a crea, pentru cititorii din branșă, un anume aer de familiaritate pe fondul căreia ficțiunea groasă (de un umor pe cât de molipsitor, pe atât de inofensiv) să evolueze nestingherit. E doar un cod. Cu rol de genlemen’s agreement. (Prin urmare, cei care refuză pactul se descalifică singuri.) Nu foarte simplu
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia șaizecistă înfățișa fie un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent la predecesorii lor (îi avem în vedere pe barzii așazicînd consacrați din ambele serii). Douămiiștii au dus mai departe fanionul poeziei de urbe, pînă unde tupeul se întîlnește cu licențiosul, socotind
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
lui. Aceasta e aporia surprinzătoare a volumului: sufletul unei culturi nu poate fi sesizat decît de un nativ care i-a respirat de la început fluidul, pe cînd un cercetător venit din afară nu-i poate atinge filonul esențelor. Numai că familiaritatea nativului față de propria cultură îl împiedică să aibă simț critic, de unde și neputința de a-și ridica în conștiință o judecată obiectivă. Rezultatul e o chiasmă fără ieșire: dacă ești nativ ești opac prin exces de aderență intimă, dacă ești
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
ce se întâmplă, zi de zi, în România lui ‘80 și ceva. „Băștinașii” de care A.M. se lovește pe tren cu surpriză (sic!) trăiesc și mor în acest periplu din care, ca în călătoriile extreme, a dispărut, sub efectul unei familiarități forțate, orice urmă de stânjeneală. Fiecare, la urma urmelor, face ce vrea. Și nu e minunat? Nu e. Lecțiile de franceză, limbă fină, cosmopolită, se desfășoară, cum e de așteptat, cam ca într-o recentă reclamă la coniac, în care
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
protocol german, cu doamna Merkel inspectând garda de onoare, ieșind în întâmpinare domnului Ponta. La ora 19,00, ora locală, l-a primit pe domnul Ponta, l-a condus în biroul său, dânsa fiind mai nemțoaică când este vorba despre familiarități, au mai stat acolo câteva minute, iar la 19,30 a început cina oficială, care trebuia să dureze pănă la 20,45. Cina s-a prelungit cu aproape o oră și aici a fost și tete-a-tete-ul de pe terasă. Nu cred
Victor Ponta, tete-a-tete cu Angela Merkel, în timpul dineului oficial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37031_a_38356]
-
etajat pe cîteva unghiuri de atac ce concură în a înfățișa o ingenioasă participare a autorului la obiectul său ludic, dar și tandru, versatil, dar și atașant, martor al unei simțiri care leagă ființa umană de necuvîntătoare. Mai întîi o familiaritate joculară, cu tușele unui portret: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară/ negru pufos cu ochii verzi/ mustăți de husar/ răsucite pe deget/ și-a-nvechit gheara în așternutul meu”. Apoi un patetism
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
resemnat după consacrare, celălalt își prelungește inocența și amână debutul. Începutul romanului e anemic mai ales prin ideile livrate. De pildă, e comică ambiția lui Cazimir de a testa țăranii cu privire la literatura actuală, la fel limbajul colorat, păstrând o evidentă familiaritate de subsol, ce nu se potrivește nicidecum profilului celor doi literați trecuți de 40 de ani. În plus, după cunoscutele-i diatribe împotriva USR, Florin Lăzărescu ține să se războiască cu întreaga lume literară și în roman. Introduce personaje cu
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
rachiu cu vechime. La al treilea pahar, l-a atenționat: — Hai, băi, că doar n-am un butoi. Maria Tănase vorbea deschis, folosind cuvinte simple, chiar urâte, dar nu deranja, dimpotrivă se făcea plăcută. Cei din jur erau Încântați de familiaritatea, care le-o făcea accesibilă pe această femeie pe care Dumnezeu a Înzestrat-o cu atâtea daruri - o voce unică si talentul de a interpreta cu pasiune muzica și versurile cântecelor sale. Îți plac, băiete, curvulițele astea? M-am Înecat
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
aceleași subiecte ale limbajului ființei, deformate, fragmentate, combinate în chip insolit, dar nu evacuate. Tragedia e doar aparentă. Poezia lui Sebastian Reichmann, acum bilingv, grație textelor sale în limba franceză, confirmă o atare situație, înfățișînd un amestec de cutezanță și familiaritate, ca și cum autorul nu s-ar îndura a-și părăsi mediul proxim de viețuire, percepțiile comune, habitudinile, despuindu-le în schimb la sînge de banalitate, acordîndu-le enigmaticele echivalențe ale unei ficțiuni suverane: „pămînturi negre de spaimă/ ce ați zice de o
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
e bilingvă, eu nu. Ce pot eu să afirm, fără nici un orgoliu, este că sunt capabil să mă las fascinat de franceza lui Bossuet, din secolul XVII, și să-mi displacă franceza lui Houellebecq din secolul XXI. Acest sentiment de familiaritate, de regăsire, dacă preferați, cu un text pe care l-ai scris tu însuți, dar într-o altă limbă, este cel mai greu de explicat, dacă nu imposibil. E ca și cum te-ai uita într-o oglindă și te-ai vedea
Regăsit în traducere by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3571_a_4896]
-
scăpat; întâmplător cea mai reușită: aceea de a nu li se fi dezvăluit. Citind volumul recent apărut, acel ceva esențial pe care-l căutam nu se lasă descoperit. Prin amintirile contemporanilor săi, autorul Scrisorii pierdute trece neexplicat, învăluit într-o familiaritate înșelătoare.” Făcând abstracție de exigențele un pic prea grave ale criticului (care denunță „plăcerea cam puerilă” a memorialiștilor de a inventaria șotiile magistrului, ca și cum societatea lui Caragiale n-ar fi fost una prin excelență ludică), e interesant ce aspiră el
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
cărții de față discută (aproape) de fiecare dată povestirile lui Fănuș Neagu în relație cu ale altor prozatori ai cîmpiei (și, în particular, ai Bărăganului). Analizele propriu-zise denotă nu doar aplicație analitică, poftă speculativă și vervă contaminantă, ci și o familiaritate „intimă” cu povestirile fănușiene. Viorel Coman realizează, aici, și o „biografie a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la realismul robust al începuturilor, cînd
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
liant ideologic cum își dorea Partidul, ci ca un grup de oameni vii. Nu doar retrospectiva, ci și reîntâlnirea la o șuetă, unde Emilia nutrește proiectul utopic al reînvierii micii familii muncitorești într-o întreprindere capitalistă, evocă aceeași atmosferă de familiaritate caldă, de bonomie. Este ceea ce s-a salvat din comunism, în contra lui, sugerează Stere Gulea, umanitatea acestor oameni simpli. Cu totul altceva aveam în masa amorfă de muncitori din ultimele scene ale Reconstituirii (1971) lui Lucian Pintilie. Legătura lor cu
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
fi știute, sau măcar bănuite, întîmplările se simt, în aerul de familie în care străina, chiar, între timp, ajunsă de-a casei, poate ,citi" straturile, calde și reci. Mirosul unui al treilea, găzduit pe tăcute în spațiul unei apropieri fără familiaritate între alți trei oameni, devine certitudine abia la moartea bătrînilor. În jurul acestei ,plecări", singurul fapt pe jumătate sigur, crește, recuperînd semne de viață din lucruri care vor fi date de pomană, dacă n-au și fost deja, povestea Ancăi Maria
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
mândri), ne-au urmat în grabă, aducând și coșul cu provizii care era mereu la îndemână, în caz de atac. Se spune că am stat în adăpost peste douăzeci și patru de ore. Era prima mea experiență underground. Poate de acolo, din familiaritatea cu subsolurile, am primit subconștient inspirația care s-a manifestat într-o bună zi, când am montat Medeea. Deși nu am, evident, amintiri vizuale clare ale sfârșitului războiului, încerc să recompun alte secvențe povestite de părinții mei. Ca aceea în
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
timpi a vieții lăuntrice proiectate pe infinit. Incredulitatea se compensează prin entuziasm și viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă primejdia încifrării excesive și deopotrivă pe cea a solemnității artificioase: ,întîi,/ trebuie să vină/ primăvara,/ apoi, să răsară/ urzicile,// atenție, dragilor,/ iubiților semeni,// bucuriile mari,/ ca jarul rachetelor,/ ne pot uita/ în ceruri..." (Bucuriile mari). Sau: ,Bate
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]