KorAP: Find »[drukola/base=fana & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...13 >

324 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

înfrângă timiditatea și să se manifeste normal, să aibă un debit verbal obișnuit, știau că, de fapt, Fana tânjește mult după societate, după o prietenie sinceră care să însemne pentru ea puntea de legătură cu restul lumii. Fire foarte conciliantă, Fana reușea să-și mențină relațiile ei de amiciție fără ca, vreodată, să genereze conflicte. Cel mai bine se simțea însă în compania unei singure persoane, atunci era în largul ei, nestingherită, primea informații cu interes și-și exprima la rândul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
fraze netrunchiate de jugul emotivității, altfel s-ar fi temut că se sufocă între cei patru pereți, în timp ce nevoia de a se exterioriza căpăta proporții, de la starea de agitație până în pragul unei nevroze greu de stăpânit. Poate tocmai de aceea Fana dorea să fie conciliantă, să înăbușe din fașă orice neînțelegere, se temea să nu-și deregleze puținele ei relații de amiciție și, odată cu ele și echilibrul interior. Ba chiar, într-un exces de zel, ea deschidea ochii prietenelor ei asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pretenția să fie și ea un pion important, să cunoască adică, în amănunt cum decurgeau relațiile între cei doi, foarte atentă ca nu cumva să se producă un conflict ce-ar fi putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana traversa adesea stări de tensiune și de dependență ce-i zbuciumau echilibrul, împiedicând-o să obțină un rezultat bun pe plan cognitiv. În momentul când, fără să se aștepte la așa ceva, prietena ei, Carmina îi spusese că se vor despărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte umezi, strânși între pleoape și cum ședea acolo, întârziind să răspundă, măruntă, aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce imploră din priviri mila, Carmina se strânse de încordare și liniștea din casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
încordare și liniștea din casă, praful ce îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de umezi încât cu greu reușeai să le deslușești culoarea, toate aceste amănunte o făcură pe Carmina să presupună un deznodământ neplăcut. Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu mă întreba ce face sau ce este cu copchila asta. Își cuprinse brațele cu mâinile, se cocârjă în scaun, se legănă de câteva ori făcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
negare și Carmina îi răspunse: Nu... eu așa zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
fac din nou să văd adevărul. Fana ce mai face, mă întreabă mereu și asta știu că nu-i o întrebare de complezență, e o acuzație indirectă, e un fel de a mi se da cu tifla. Fiindcă, uite așa, Fana s-a măritat, visează să facă mai mulți copii și are marea vanitate de a descoperi prima roșie pârguită de soare-n grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
fetișoară care se luptă de una singură, luptă cu ea, cu ea sau cu alții și n-are pe nimeni alături care să-i arate, uite, de aici și până aici. Apoi, fără voie gândul o purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De undeva, de aproape se auzea guițând porcul. Apoi o revăzu la casa căsătoriilor, împreună cu agronomul ei, el într-un costum foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o facă, ședea acolo, nemișcată lângă calupurile lunguiețe de gheață, ascunzând în luciul lor sidefat cine știe ce taine ale naturii, zăbovea împietrită, parcă nu-i venea să creadă că totul fusese posibil, că omul acela, Dimitrie, o luase cu el pe Fana. Ovidiu plecase și el s-o conducă pe Larisa, acum, desigur traversau în diagonală parcul, poate el se va arăta curtenitor profitând de pustietatea din jur, întărâtat de toată marea de verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
încât, la prima adiere de vânt, construcția să se prăbușească din senin. În ziua când ședea în fața Sidoniei, picior peste picior, pe scaun, pătrunsă de vorbele femeii pline de-o aleasă simțire maternă, în afara unei ușoare neîncrederi, insuflate cândva de Fana, fata se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va relata mai apoi pe larg întâlnirea, fără să-i ascundă nimic. Spera, prostește că, apropiindu-se de Sidonia, va reuși să guste din mierea prea plinului ei sufletesc, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
doar izul, îi mărturisi ea cu voce înceată, imboldul de a răscoli mai departe, de a nu lăsa să treacă o zi după alta în zadar. N-ar fi vrut ca el să-i reamintească despre înțelegerea dintre ea și Fana și n-ar fi vrut să folosească tonul acela malițios. Și asta îți este suficient? Ești acum mulțumită? Nu știu dacă sunt mulțumită, aș recunoaște mai degrabă că nu sunt, dar vezi, milioane de oameni se duc la serviciu, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ce-i rănise sufletul și făcuse să nu uite nici gustul încins al aripii de pui mestecat în goană. Tinerețea e tinerețe, trece și iartă și uită, calcă mai departe. Ziceam să vă duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar așa, acceptă repede Ovidiu, duminică ar fi numai bine, să trecem o raită pe la Fana, OK? Da, firește, să mergem pe la Fana, acceptă Carmina și-și luă, zâmbitoare, rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
uită, calcă mai departe. Ziceam să vă duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar așa, acceptă repede Ovidiu, duminică ar fi numai bine, să trecem o raită pe la Fana, OK? Da, firește, să mergem pe la Fana, acceptă Carmina și-și luă, zâmbitoare, rămas bun. În timp ce cobora scările avu senzația că ea era cea victorioasă, dar nu-și preciză în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar așa, acceptă repede Ovidiu, duminică ar fi numai bine, să trecem o raită pe la Fana, OK? Da, firește, să mergem pe la Fana, acceptă Carmina și-și luă, zâmbitoare, rămas bun. În timp ce cobora scările avu senzația că ea era cea victorioasă, dar nu-și preciză în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu avusese un farmec aparte, o tulburase. Dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
era o întreagă poveste, Sidonia o câștigase pe un carnet de CEC și odată intrată în posesia familiei se întrebară o vreme ce aveau de făcut cu ea. Sidonia avea un defect de vedere ce nu-i permitea să șofeze, Fana refuzase cu fermitate să se înscrie la școala de șoferi amatori și la început se împotrivise, din comoditate și Ovidiu. Trofin nici nu intra în competiție, nu-l întrebase nimeni nimic și nici el nu se amestecase în frământarea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
temerile ei simțea că merge la sigur, fata era singură, n-avea pe nimeni care să-i insufle eventual cine știe ce veninuri și apoi, ce mai, Ovidiu însemna pentru ea, fără doar și poate o partidă. Drumul către satul unde locuia Fana a fost unul dintre puținele plimbări pe care Ovidiu și Carmina le-au făcut împreună numai ei doi fiind. Din prag Sidonia i-a avertizat, să fiți cuminți, le-a zâmbit cu multă îngăduință, gândind că nu era deloc cazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ce-și rotea cheile mașinii pe deget. Nu, nici vorbă, i-a răspuns Carmina și au început să coboare scările. Mama ta este foarte îngrijorată în privința Fanei, asta-i. Ei, a scuturat mâna a plictiseală Ovidiu, fleacuri de-ale mamei. Fana se simte foarte bine, ca în rai. Maman nu face decât să dramatizeze. Probabil că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau un pod, ea numără în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit de mult pe la mine, mă bucur așa de mult să te văd! Ovidiu rămăsese pe loc. Privea în jur cu un fel de zâmbet ironic înțepenit pe figură. Uite ce face Fana în timpul înfierbântatei campanii agricole, zise el într-un târziu. Ce citești? Fana surâdea și cu sufletul. Avea acum o frumusețe aparte, sigură, calmă. Nu mă așteptam să veniți, nici prin gând nu-mi trecea. Și pe urmă, tu, Carmina nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mine, mă bucur așa de mult să te văd! Ovidiu rămăsese pe loc. Privea în jur cu un fel de zâmbet ironic înțepenit pe figură. Uite ce face Fana în timpul înfierbântatei campanii agricole, zise el într-un târziu. Ce citești? Fana surâdea și cu sufletul. Avea acum o frumusețe aparte, sigură, calmă. Nu mă așteptam să veniți, nici prin gând nu-mi trecea. Și pe urmă, tu, Carmina nu m-ai văzut de atâta vreme, cine să-și poată imagina că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
nu m-ai văzut de atâta vreme, cine să-și poată imagina că vei veni aici, sau că te voi mai întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte, Fana îi așeză palma pe creștet și ceva din exuberanța ei se topi. Micuța îi privi pe rând, de la înălțimea ei, curioasă. Să v-o prezint pe Ela, fetița mea, zise și cu degetele îi răvăși părul la spate. Are patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]