705 matches
-
dat-o banchetul d-lui C. A. Rosetti, la care mesenii erau într-adevăr de-o stranie, de-o absurdă promiscuitate. Din citirea izvoarelor istorice m-am convins că în decursul evului mediu, care pentru noi a încetat cu venirea fanarioților, n-am avut clasă de mijloc decât ca slabe începuturi și că această clasă - escepție făcând de olteni și ardeleni - e cea mai mare parte de origine străină. De aci abia am putut să-mi explic revoluția socială petrecută în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dac' ar vorbi cu sunete românești. Degeaba Giani, Carada ș. a. ar încerca, cu toată bunăvoința, să fie români. Nu pot să fie, cu toate silințele, căci înlăuntrul organismului lor nu există nici o urmă fosilă de vrednicia poporului românesc preexistentă epocii fanarioților, pentru că partea fosilă din ei e vicleșugul și pehlivănia din Bizanț, e malonestitatea și meschinăria de caracter, e tertipul ca cocoașă intelectuală, corespunzător cu cocoașa fizică. Prea bătrâni ca rasă ca să se poată adapta poporului și pământului pe carele furtuna
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rasa este însă una ș' aceeași dincoace și dincolo, din evul mediu cunoscută ca rasă războinică; și, desigur, calități contractate în cursul sutelor de ani ai Domniilor române nu se puteau pierde numai în câteva generații ale domniei răpitoare a fanarioților. În genere vechii fanarioți asupreau poporul, dar nu-l corupeau. Cu această misiune s-a însărcinat abia copiii și nepoții lor, actualii roșii. Dar care-a fost roadele culese de guvern din sacrificiul de sânge al omului din popor? Au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ș' aceeași dincoace și dincolo, din evul mediu cunoscută ca rasă războinică; și, desigur, calități contractate în cursul sutelor de ani ai Domniilor române nu se puteau pierde numai în câteva generații ale domniei răpitoare a fanarioților. În genere vechii fanarioți asupreau poporul, dar nu-l corupeau. Cu această misiune s-a însărcinat abia copiii și nepoții lor, actualii roșii. Dar care-a fost roadele culese de guvern din sacrificiul de sânge al omului din popor? Au câștigat independența. Cum? Au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și în locul lui Abdurraman s-a chemat Said Pașa la ministeriu. Said a convocat un fel de Divan estraordinar, la care-au fost invitați toți foștii miniștri aflători la Constantinopol, obicei turcesc ce se 'ntrodusese și la noi în vremea fanarioților și, în fine, în zilele lui Carol îngăduitorul. Nu știm atât de bine ce or fi hotărât divaniții musulmani; la noi știm însă că una a sfătuit ei, alta a făcut d. C. A. Rosetti, încît acest domn a avut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vornicul aduna banii și - fără leafă și fără remiză - îi ducea cinstit la sămeșie. Nici hoții, nici bilete a souche fără iscălituri, nici perceptori, nici nimic. Văzând oare mizeriile de acum, nu avem cuvânt să spunem că e epoca noilor fanarioți? Zi cu zi se adaugă greutățile asupra țării și, cu toate acestea, populația lui producătoare n-a primit nimic în schimb cu aceste greutăți. Tot plugul lui Mircea Vodă brăzdează acest nefericit pământ și, pe când, după vechile așezăminte, țăranul nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
greci tâlhari, pe boierii români [î]i numește ticăloși. Tudor avea cuvânt să le facă asemenea imputări și să aștepte mai mult de la aristocrația țării lui. Dar, la dreptul vorbind, ce influență mai avea ea, ce putere politică în vremea fanarioților? Aproape niciuna. Un Brâncoveanu, un Știrbei, un Bălean, vro trei Golești, vro patru Filipești, vro doi Crețulești, peste tot cincisprezece - douăzeci de inși - la acest număr se redusese boierii de rangul I în vremea fanarioților; restul în funcțiile mari erau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ce putere politică în vremea fanarioților? Aproape niciuna. Un Brâncoveanu, un Știrbei, un Bălean, vro trei Golești, vro patru Filipești, vro doi Crețulești, peste tot cincisprezece - douăzeci de inși - la acest număr se redusese boierii de rangul I în vremea fanarioților; restul în funcțiile mari erau greci. A pretinde de la 20 de inși să oprească acea invazie de străini care veneau ca stolurile de corbi într-o țară părăduită de război și uitată de Dumnezeu e a pretinde ca cineva să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
are foaia redijată de un grec, foaia d-lui C. A. Rosetti. Quod licet Jovi, non licet bovi. Ca Tudor s-o facă, înțelegem; ca urmașii acelor venetici nemernici să facă asemenea imputări nu se cuvine. De câte ori "Romînul" vorbește de fanarioți, de C. A. Rosetti vorbește, de Carada, de Pherekydes, de Fleva și de toată ortaua roșie, căci toți aceștia nu sunt decât fiii păturei de străini pripășită în țară între anii 1808 și 1821. Dar cestiunea aceasta nu suportă cadrul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
EminescuOpXIII 157} Toate foile din Capitală au publicat și comentat actul de mai sus, esprimîndu-și indignarea și mirîndu-se de acest lucru, la întîia vedere neauzit. Vedem aci o scoatere în vânzare din partea fiscului cu totul egală cu cele din vremea fanarioților: vacă, bou, mânzat, cal, mânz, capră și ied, oaie și miel, sucmanul de pe om, carul și căruța, cada și butea, totul se vinde și, când toate aceste nu mai ajung, se scoate în vânzare... ce? Locuitorul, care va fi închiriat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
județene și altele, se leagă de capitație. Capitația nu este justificată. Capitația amânduror țărilor, pe când nu exista nici o altă dare, constituia abia a douăsprezecea parte a bugetului actual de venituri și nu se va găsi un singur caz, de la gonirea fanarioților până la reabilitarea lor de acum pe cale piezișă, în care un om să fi fost vândut rob pentru capitație. A pune aceste vânzări monstruoase în socoteala capitației, a dării celei mai mici și mai neînsemnate, este un act de estraordinară rea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și populari. Da, națiunea este în toate atât de sus urcată! Atât de sus încît statura oamenilor scade, că ei degenerează în maimuțe și încep a semăna cu Pantazi - ghica; atât de sus precum nu putea fi nici în epoca fanarioților și cum n-a putut ajunge decât sub fiii Pazvangiilor și Cârjaliilor, sub urmașii bandelor lui Caragea ș' ale lui Ypsilant. În mod general am spus demult că înmulțirea disproporționată a claselor improductive și împuținarea celor producătoare este răul de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
treaba lui. Astfel ni se pare și medicul nostru politic, d. C. A. Rosetti. Legea electorală, iată cauza tuturor relelor; sufrajul universal sau măcar apropiarea de el, iată medicamentul sigur care, aplicat României, are s-o lecuiască de toate urmările domniei fanarioților, invaziunilor rusești, imigrațiunii străinilor, decăderii economice și politice. D. C. A. Rosetti ne spune chiar că a studiat istoria în curs de atâția ani de zile și că la aceste rezultate teoretice a ajuns; așadar nu mai rămâne îndoială că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
popoarelor străine cu poporul țărilor române. În acel moment naționalitatea română din aceste țări și-au lepădat armele, recunoscând că pe veci merită a fi esploatată de străini. În decursul întregului nostru trecut, esceptînd epoca de tină și înjosire a fanarioților, monarhul avea puterea de a-și apăra poporul. El [î]i știa nevoile și greutățile, nu punea pe umărul românului mai mult decât poate purta, distingea bine între ceea ce este drept și neclintit din această țară și-ntre ceea ce e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Mircea I, pe când dumnealor [î]l atribuie sentimentalismului de ocazie al unui călător. Iara noi - nu fie cu bănat - am mai adăogi o vorbă, fără a ne preocupa mult de căutătura de dispreț. Nu cu utopii comunarde, nu urmând pe fanariotul C. A. Rosetti, care-a corupt această țară și-a făcut din vicleșug, din tâlhăria patronată a amicilor săi politici, din fraze, mijloace de câștig, se va putea ridica vreodată acest popor. O singură buruiană de leac există pentru acest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Față cu guvernele econoame, modeste, harnice ale Domnilor români de la 1821 - 1857, față cu guvernul de emancipare politică și socială a lui Vodă Cuza se va 'ncepe de-acum înainte, în zilele lui Carol îngăduitorul, a doua ediție a domniei fanarioților. Înjosirea de caracter și lingușirea slugoilor pe cari d. Brătianu i-a ridicat va fi singurul titlu de recomandare; orice merit, orice mișcare onestă a inimei și a conștiinței, orice virtute care dă vieții publice energie și claritate va fi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a treisprezecea și a paisprezecea după Hristos și au fost alături cu cei dentăi Basarabi și Dragoșizi. Acestea au ridicat între ele și alte familii prin încuscrire, dar aci se sfârșește totul. Nu toți pungașii pe cari i-au adus fanarioții, nu toți Cârjaliii și Caragialîii, nu toate stârpiturile Fanarului și ale Orientului, nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant pot pretinde a fi din societatea romană. Din societatea românilor "Romînului" de cari era încunjurat d. Chițu la banchet da; dar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pretinde dintr-o societate cu el? El ai cărui strămoși fusese cancelari sub Mircea cel Mare, sub Matei Basarab, sub cel din urmă din Basarabi - Constantin Vodă? Ce-ar zice când i s-ar spune că un grec, un venetic fanariot se pretinde a fi din societatea romînă? ["MORALA PUBLICĂ... "] 2264 Morala publică își are și ea legile ei, a căror alterare nu poate aduce decât o deplină încurcătură, o deplină vițiare a simțului public în genere, a celui individual în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să fi trecut fără a lăsa urme în organizația fizică și morală a unei ființi atât de impresionabile precum e omul? O mie cinci sute de ani de putrejune bizantină să nu fi trecut în sufletul, în creierul, în vertebrele fanarioților? Aceste stârpituri fizice, mioape, înclinate a avea o cocoașă, să nu fie și ca suflet miopi, să n-aibă cocoașa morală corespunzătoare? Căci ceea ce această canalie intelectuală nu poate pricepe niciodată este adevărul. că un grec - - în calitate de ambasador al Moldovei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sub domnia turcului și trebuia să se cretinizeze. Grecul, popor negustoresc de țărm de mare, nu muncește și nu știe a munci. El trăiește din tranzacții - umilit cu turcul, obraznic cu creștinul supus. ["NOROCUL NOSTRU... "] 2264 Norocul nostru în epoca fanarioților a fost că nu toți pretinșii greci erau în realitate greci. Cei mai mulți dintre ei aveau numai limba grecită, însă era ori albaneji ori bulgari. Dar amândouă popoarele au sânge tracic în ele, sunt înrudite cu noi și s-au asimilat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
administrația și justiția erau localizate în sat, cu câteva excepții. Pe vremea când statul nu era consolidat, funcționa datorită organizării sale autonome, căreia îi datorăm continuitatea noastră. Aceasta ne aduce în minte comunitățile anarhice despre care vorbește Taylor. Dar ceea ce fanarioții nu au reușit să facă timp de secole, au reușit imitațiile modelelor apusene în secolul al XIX-lea. Despărțirile teritoriale abstracte, individualizarea proprietății funciare, pulverizarea "legăturilor de neam", au dizolvat organizarea sătească. Și nu trebuie să uităm că I.G. Duca
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cu publicarea unor studii parțiale sau de sinteză asupra istoriei românilor de pe întreg teritoriul vechii Dacii. Bălcescu tipărește câteva din scrierile care îl vor impune ca istoric de mare profunzime și rigoare: Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, Românii și fanarioții, Despre starea soțială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri, biografii istorice ș.a., iar A.T. Laurian, Discurs introductiv la istoria românilor. O secțiune rezervată publicării de poezii și tradiții populare cu interes istoric, anunțată în prospect, nu
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287950_a_289279]
-
dar și feluriți străini aduși din vest: secretari domnești, dascăli, refugiați politici, artiști. Focare de cultură occidentală existau însă și în Imperiul Otoman, mai cu seamă la Istanbul, unde s-a format, însușindu-și idei ale Renașterii, Dimitrie Cantemir. Epoca fanarioților, cu toate neajunsurile ei, a avut și meritul de a fi facilitat considerabil pătrunderea în Țările Române a culturii antice grecești și latine, integrată spiritului occidental. La infiltrarea acestui spirit au contribuit și ofițeri cultivați din armata rusă ajunși în
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
acuitatea și pe substanțialitatea analizelor cât pe vivacitate și pitoresc, tonalitatea fiind de regulă encomiastică. Modelele pot fi numite: Odobescu creionând figurile poeților Văcărești, dar și Ion Ghica din evocările și descripțiile memorialistice. Înrâurirea se păstrează în studiile Din istoria fanarioților (1891), Din istoria Bassarabilor (1903), în monografia Istoria Bucureștilor (1899), lucrare ce reprezintă, pentru I.-G., un summum. Aici, reconstituirile, beneficiind de o documentare (migăloasă, cuprinzătoare) în arhive puțin cunoscute, de apelul la corespondență particulară, la memorii și acte diplomatice
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
1888; Manual de poetică română, București, 1888; ed. 2, București, 1894; Geografia în cronicarii români, București, 1889; Călătoriile lui Carol XII, regele Suediei, prin Țara Românească, București, 1890; Bucureștii în timpul revoluțiunii franceze, București, 1891; Cum vorbim, București, 1891; Din istoria fanarioților, București, 1891; Ciuma și holera după zaveră, București, 1893; Încercare asupra istoriei științelor în trecutul țărilor române, București, 1894; Mihail Kogălniceanu și răpirea Basarabiei, București, 1894; Portrete istorice, București, 1894; Istorice, București, [1896]; Bucureștii până la 1500, București, 1898; Istoria Bucureștilor
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]