238 matches
-
un fotoliu Louis XIII, cu armele cavalerului d’Aurevilly, trădează aceeași „nobilă sărăcie” trăită timp de peste 30 de ani. Când Îl observă trecând, ca un „copil bătrân”, prin grădina Luxembourg, Anatole France e emoționat de aerul său cu „aparențe de fanfaron”, și totuși plin de disticție. Barbey i se pare un „monument al Parisului”, extrem de prețios pentru istoria Franței. Tipărit În ambele ediții Într-un tiraj simbolic, de lux, volumul despre George Brummell nu are nici pe departe ecoul fabuloaselor cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Terceira, fortificați în insulele Azore. În Anglia, se improvizează armata dezrobitoare - din câțiva emigrați, din demobilizații războaielor napoleoniene, din aventurieri și mercenari. Sunt fel de fel de oameni, cea mai mare parte englezi. Unul din aceștia, Doyle, excentric și fanfaron (O. Martins) proclamă că trebuie să se facă ceva pentru eliberarea "acelor nenorociți de indigeni" (those damn'd natives). Indigenii erau portughezii terorizați de Don Miguel. În Londra apăreau afișe cu următorul text: Se caută de către o companie comercială și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gata scris. Textul s-a revărsat peste el, l-a încheiat. Un text ca o mâzgă, e drept. Pot fi și astfel de texte, într-adevăr. Când Lumea se revarsă dintr-odată peste ins, azvârlindu-l gata creat. Așa apar fanfaronii, închipuiții, inșii fără zbucium și frământări. Cei care cred că sunt meniți a găsi întotdeauna soluțiile, gata oricând a arăta direcția spre care trebuie să alerge nația. Cei care sunt convinși că fără analizele lor viața nu și-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu emisiunea despre 23 August din vară de la TVR1 este concludent. Berbantul era literalmente speriat, bâlbâia nerozii și, la un moment dat, era (cred) chiar gata să o ia la fugă. Se blocase „prompterul“. Desigur, îl simți că-i găunos, fanfaron. Dar cei tineri care îl iau drept model nu știu nimic. Scriu despre el cu sentimentul jenant că mă „iau“ de el. Nu-mi pasă de el. Mi-e milă cel mult de mine, că-mi irosesc puterile (și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tehnicii pe care o folosise șeful, cea care fusese desemnată prin curioasa expresie când-bățul-când-morcovul, aplicată pe timpuri predominant măgarilor și catârcelor, dar pe care modernitatea, cu rezultate mai mult decât apreciabile, o reabilitase pentru uz uman. Câțiva, totuși, din tagma fanfaronilor și lăudăroșilor, considerau că prim-ministrul ar fi trebuit să termine discursul în punctul în care a anunțat declararea iminentă a stării excepționale, că tot ceea ce a spus după aceea era absolut inutil, că pentru canalii doar măciuca e bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Comisarul o împinse cu spatele, aprinse lumina și acum va străbate toate dependințele, va deschide toate dulapurile unde ar putea să încapă cineva, se va uita pe sub paturi, va da la o parte perdelele. Nimeni. Se simțea vag ridicol, un fanfaron cu pistolul în mână îndreptat spre nimic, dar cel ce se asigură, se spune, moare de bătrân, trebuie s-o știe bine această providențial, s.a., fiind o firmă nu numai de asigurări, ci și de reasigurări. În cameră lumina robotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei ateu de la New York, probabil acesta îi interzisese să îl invite la nuntă. Din puținul pe care îl aflase Tom, Minor părea să fie genul ăsta de bărbat: unul dintre habotnicii cu personalitate copleșitoare care fac legea pentru ceilalți, un fanfaron cu aere. — Și de atunci mai știi ceva de ea? l-am întrebat. — Nu, a spus Tom. Au trecut vreo trei ani de la prânzul ăla, iar eu n-am nici cea mai vagă idee pe unde umblă. — Și numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cine invita acolo. Și, pentru un moment, gândul la domnul Eckman așternu o umbră peste plăcerea lui. — Cum, În tren? Ea Începu să râdă iarăși, dar de data aceasta mulțumită și lipsită de temeri. — De ce nu? El deveni și mai fanfaron: — O să invit pe toată lumea. Va fi un fel de cină nupțială. Ea Îl tachină: — Fără nuntă. Dar el Începu să fie din ce În ce mai Încântat de idee. — O să-i invit pe toți: pe doctor, pe tipul acela de la clasa a doua, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bucură din nou când conducătorul autointitulat e nevoit să se retragă din fața lui. Rainer spune mereu că pleacă intenționat, mincinosul și palavragiul, pentru că vrea să probeze cu răbdare și detașare - atât la el cât și la Sophie - instrumentul fanteziei sale (fanfaronul), așa cum un lăcătuș probează o cheie. Rainer a spus că vrea să transforme carnea sa și a Sophiei într‑un instrument. Hans își etalează mușchii prin Schönbornpark, în spatele Muzeului de etnografie, și agită, de parcă ar fi exuberanța în persoană, servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sfaturi pentru principe cu privire la armata] Există un soi de pedanterie, comună tuturor meseriilor, care nu vine decît din egoismul și necumpătarea acelora care o practică. Un soldat este pedant cînd nu se leagă prea mult de lucruri mărunte, cînd este fanfaron sau cade în donquijotism. Entuziasmul lui Machiavelli îl expune aici pe principe ridicolului; el exagerează într-atît, încît vrea ca suveranul său să nu fie decît soldat; face din el un Don Quijote perfect, care nu are în minte decît cîmpuri de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și Adevărul, care nu sunt simple vorbe. ...Dar și ca să nu fie simple vorbe, tot de reporteri depinde. Dacă doar te lauzi cu însușirile tale, fără să le dovedești prin fapte, în văzul lumii, înseamnă că nu ești reporter ci fanfaron. Că numai gura e de tine. Nu mă pot abține să nu vă aduc aminte încă ceva: Tot ce v-am povestit eu acum, copii, nu sunt basme. Sunt povești da, dar sunt povești adevărate. Ana există. Dacă nu ați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
deși figura lui negricioasă aduce mai degrabă a sicilian din Brașov. Îmi place pronunția sa și merg la italiană și pentru umorul cu care ne abordează. Astăzi, am descoperit un scaun rupt și, pe când răspundea Paul Popescu, un oltean cam fanfaron, i-am schimbat scaunul bun cu celălalt. Când s-a așezat, obiectul a făcut explozie sub el și abia l-am adunat de sub masă. „Vedi Popescu, non solamente la donna è mobile“, scandează M. cu accentul său ireproșabil, „ma anche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îmi sunt clare în minte. Pe lângă Su Shun, sunt învățați care au dobândit cele mai înalte grade academice și miniștri care slujesc de multă vreme la Curte, inclusiv Tuan Hua - fratele vitreg al lui Su Shun, și prințul Yee - un fanfaron care este văr de gradul întâi cu împăratul Hsien Feng și comisar imperial. Chiar dacă știu puține despre ei, știu suficient ca să-mi dau seama că sunt la fel de însetați de putere și de periculoși ca Su Shun. Îl analizez mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ambele". Prin urmare, acest flirteur începător studiază îndeaproape, cu o sclipire admirativă în ochi, tehnica slow-ului demonstrată de prietenul său Bernard și încearcă să imite exemplul acestuia. Curând, Claude este în măsură să rivalizeze cu amicul său, cu acest fanfaron care se mândrește că obținuse de la fete nu un "bilet", ci "tot carnetul de bilete". Claude îl atacă pe acest Goliat al seducției cu iscusința unui David. Îl provoacă să sărute o fată ceva mai neîmblânzită, ca să poată să-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
europeană până în măduva oaselor, concepută în cuibul limbii franceze și al mentalităților acesteia. Nimic din America nu i-a modificat mentalitatea. Niciodată nu a îndrăgit America și nici America pe ea, indiferent cât de mult i-a îndrăgit pe băștinași fanfaroni precum Jerry Wilson și pe prietenii lui, indiferent cât de multe cântece populare afro-americane a tradus în franceză. Nomadismul mai sus menționat a funcționat pentru Yourcenar pe câteva nivele. I-a permis să caute locuri întinse pentru a-și dezvolta
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de eficacitate, iar dacă obține o victorie este fiindcă ceilalți Îi recunosc capacitățile. Sens: Satisfacerea nevoilor, a pulsiunilor, preluarea puterii și a responsabilităților... totul Îi este permis celui ce are ambiție. Capcană: O autoritate abuzivă, fără nuanță, o atitudine de fanfaron... Trigon sau sextil Dispoziție: Individul devine conștient de eficacitatea sa și vrea să-și demonstreze valoarea. Evenimente: Anturajul, mai ales cel profesional, recunoaște dintr-odată autoritatea subiectului și Îi cedează mai des inițiativa. Sens: Să profiți de ocaziile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o găsim și în clasificarea pe care acesta o face în cazul personalităților psihopatologice. Toate aceste tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
metafore schingiuite contextual și sancțiuni pe eșantioane sociale. V. abandonează clișeul propagandistic în 3 comédii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moșteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă decât efecte prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori anonime. Dorind să ridice ștacheta inspirației, dramaturgul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste grozavă, ed. 2, Constanța,1909; În valuri, Constanța, 1911. Repere bibliografice: D. C. Ollănescu, Florian I. Becescu, „Vise și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
exponenților revoluției! Mai cu seamă însă, trebuie să ne amintim că după revoluția entuziastă urmează cotidianul îmbibat de tradiționalism, eroul credinței și mai ales credința însăși pălesc sau - încă și mai adesea - devin părți componente ale frazelor convenționale proferate de fanfaronii și tehnicienii politicii. O asemenea evoluție are loc extrem de rapid tocmai în cazul luptei pentru o credință, căci aceasta e condusă sau inspirată de obicei de conducători adevărați, profeți ai revoluției. Și, ca în cazul oricărui aparat condus de un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-i explozii roșii, ridica brațele și picioarele. Apoi, uitându-se la fotograf (Faulques se apropiase cu o tăcere tactică impecabilă, În timp ce Olvido șoptea nu face nimic, te rog, stai aici și nici nu te mișca), milițianul somalez făcuse un gest fanfaron, ținându-și pușca cu ambele mâini, punând un picior pe pieptul cadavrului, ca un vânător ce poza cu trofeul său. Meik mi uan foto. Zâmbet și relaxare. Și Faulques, ridicând iar aparatul, se prefăcuse că fotografia și acea imagine, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Azi ucigașul e dregător, Furul de frunte judecător, Azi criminalul e virtuos, Și virtuosul om vițios; Tot veneticul proprietar Și răspopitul funcționar. Vizionarii sunt diplomați Și ceaslovarii mari literați: Toți intriganții alegători, Toți patentarii legiuitori; Toți veneticii mari patrioți, Toți fanfaronii Mircii nepoți. COL. GR. LĂCUSTEANU Un amuzant reacționar este col. Gr. Lăcusteanu (1813-1883), văr al lui Vasile Cîrlova, scriind mult mai târziu, însă retrospectiv despre evenimentele de la 1848, care formează centrul vieții sale. Și pentru el Tudor "era un om
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
maniera lui V. Hugo, fără a pătrunde în subtilitățile ei, Alecsandri trece de la porcelana fină la fantasticul monstruos și colosal. Eroicul acestor lungi narațiuni puternic oratorice, presărate cu liste lungi de nume proprii cărora le lipsește rezonanța orchestrală, este cam fanfaron și sadic. Dar se întîlnesc fragmente remarcabile. Iată o pădure crispată, dementă: În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cărarea-i încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stânci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amanți" în căutare de "iubire adevărată", despre a căror dragoste "știe lumea toată". "Amantul" invită pe "amantă" să rămână cu el "toată seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă și să ne-auză", nefăgăduind nici o statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nou lumea, când vine în sala de spectacol, pentru degradarea vieții pe care o trăim. Nu trebuie să impunem, la modul respectiv, mizeria, ca expresie. Mă doare din ce în ce mai tare sufletul că artiștii se epuizează în orgolii, într-un top inexistent, fanfaron. Cel mai important lucru pentru cel care dorește să aibă această comunicare prin teatru sau film, este că artistul are ceva dincolo de lume, ceva de spus care nu-i aparține decât lui. Iar acest ceva nu trebuie să fie o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]