2,704 matches
-
haimanale, n-ai cum să aduci nici două fete cu care tu ai o relație normală, sentimentală, în același pat. Sigur, pe bani, se poate face ușor. Dar eu n-am făcut-o, nici nu-mi place. Nu am asemenea fantasme. Mie-mi place să cuceresc, nu-mi place să plătesc”, declară primarul Constanței.
Radu Mazăre, în pictorialul Playboy din noiembrie () [Corola-journal/Journalistic/24670_a_25995]
-
asista la un adevărat spectacol hermeneutic. Va proceda identic în tot volumul. E abordarea în care scriitorul constănțean se simte cel mai confortabil. O concluzie ar fi că „opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, complexe, deziderate și iregularități ale unei culturi și civilizații aflate într-o complicată dinamică, o cultură și o civilizație a faliei care face obiectul unei atare cărți”. Patru categorii de comentatori se detașează în opinia lui Angelo Mitchievici
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
vremea lui Bolintineanu, încărcată de autor cu invenții, cu dezacorduri comice, cu combinații multilingvistice, să șui pe scena toate peripețiile junelui poet Manoil, ale sorei sale Zenaida și ale piratului aroman Iaurta Chiorul, toate acestea mi s-au părut inițial fantasme de artist. Dar simțurile Cătălinei Buzoianu au funcționat perfect. Theatrum Mundi a avut premiera cu Levantul, spectacol găzduit de Teatrul Bulandra la sala "Toma Caragiu". Mărturisesc, mai întîi de toate, că m-a uimit curajul Cătălinei Buzoianu de a face
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
Mircea Cărtărescu, așa cum este în realitate. Nimeni nu îl poate înlocui), Cătălina Buzoianu îl aduce pe scenă, în final, pe însuși Mircea Cărtărescu, la multe reprezentații, cînd, probabil, programul acestuia îi permite "să joace". Cupă de șampanie ciocnita cu propriile fantasme, personaje ale Levantului amplifica dilemă: A fost vis sau realitate? Veți găsi răspunsul doar văzînd spectacolul.
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
sa un președinte în familie. Cred că e împins. A și spus că nu vrea să candideze. Cum putem ști noi? Trebuie să știm, noi, alegătorii, ce vrea viitorul președinte al României. (...) Am mai avut un președinte care trăia cu fantasma că o să ne ducă pe drumurile nebătute ale socialismului, unde nu mai fusese nimeni, și acolo o să ne fie foarte bine... Până la urmă, acela a trebuit împușcat pur și simplu", încheie psihologul. Referitor la Klaus Iohannis, verdictul pshihologului a fost
Psihiatru: Ponta, mitoman politic. Iohannis, ori vorbește, ori pierde by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21818_a_23143]
-
spațiul copilăriei. Spațiu matrice, pentru că îi va modela odată pentru totdeauna viața interioară și comportamentul. Cu sau fără intenție, Cărtărescu demonstrează că universul primei vârste nu are neapărat nevoie de păduri virgine sau de insule pustii pentru a-și fabrica fantasmele și revelațiile. Strada, cu tranșee proaspăt săpate pentru instalarea conductelor, molozul din jurul blocurilor neterminate, hăul care se cască în cușca ascensorului, dedalul țevilor întrezărit pe gaura cheii din misterioasa sală a caloriferelor sunt tot atâtea locuri mitice, prin care descoperă
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
Privită însă de aproape, această evidență se dovedește înșelătoare. Pentru că, de fapt, această cartografie a realului funcționează exact ca în mecanismul unui vis. Imaginea, cu cât e mai precisă, cu atât e mai încărcată de agitație interioară, de obsesii și fantasme. Adevăratul București al lui Cărtărescu se constituie în secretul labirintului său interior. Investigându-l, scriitorul se caută pe sine, în existența lui actuală și în determinările lui anterioare. Imaginată ca "un melanj de piatră, lichid cefalorahidian, oțel cornier și urină
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
confiscă panorama orașului e metafora acestei evoluții) fantezia mitizantă se deplasează în epoci revolute. Antenele receptoare sunt transferate acum mamei, Maria Badislav, prezentată ca o modestă țărăncuță care-și face noviciatul de orășancă în Bucureștiul anilor patruzeci-cincizeci. Alte percepții, alte fantasme. Imaginația se rotește amețitor peste atelierul de croitorie cu ucenice emancipate, o patroană mustăcioasă și mașini de cusut carnivore; peste cabaretul de lux cu simpaticul jazzman negru descins tocmai din New Orleans și o Marlene Dietrich versiune dâmbovițeană sublimă și
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
cele mai diverse forme de codificare a mesajului vizual, doar spre a o nega și spre a-i desconspira strălucirea provizorie, precaritatea și singura ei putere, aceea de a crea iluzii. Pentru a-și argumenta profunda-i misoginie în raport cu această fantasmă a materialității, el îi dezvăluie cameleonismul și versatilitatea creînd imaginea-palimpsest a unei lumi materiale mereu îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
i-a dat dreptate pe deplin lui Cervantes... Între Don Quijotte și "scutierul" său, Sancho Pança, individul, din popor, terre-à-terre, - ca între idealism și materialism, - are loc în perpetuitate dialogul speciei noastre întregi dintre obsedantele aparențe ale minții înfierbîntate de fantasme și biata lume de zi cu zi a celor din jur... Ca în dialogul nepieritor: "- Mare noroc pe noi, Sancho, să te pomenești deodată în față cu treizeci de uriași... Am să mă bat cu ei și am să-i
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
în rîndurile literare ale dadaismului și suprarealismului. E curios că un alt scriitor de origine română, Tristan Tzara, a fost fondatorul mișcării Dada. Una dintre povestirile lui Cugler cele mai colorate de humor negru este Superbardul, populată, pare-se, de fantasma lui Tzara" etc. Și mai departe, vorbind de literatura lui, pentru care Levano dovedește o înțelegere surprinzătoare: "Prin creațiile sale de obicei pline de absurd și de visare, Cugler nu șovăie să spargă sintaxa, să fabrice diverse neologisme, jucîndu-se cu
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Neumann. Din amintirile lui Alexandru Paleologu despre cel sărbătorit, o singură frază, deplin lămuritoare: "L-am plasat imediat într-o categorie care nu mai constituie azi un criteriu de judecare a oamenilor: era un gentleman, un Domn adevărat". Realități și fantasme politice Ziarele care dădeau ca sigur refuzul lui Mugur Isărescu de a candida la președinție încearcă să-și obișnuiască cititorii cu această acceptare, ca și cum de ele ar depinde ceea ce spune premierul Isărescu. Procedeul, chiar dacă, la prima vedere, pare justificat, nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
modelul Ciorbea, nu s-ar putea spune că România liberă e foarte atentă la realitatea politică actuală. Însă din acest punct de vedere, oricare dintre ziarele citate nu par prea interesate de realitatea amintită, ci mai curînd de propriile lor fantasme politice.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
pare însă să îi scape o fundamentală diferență între cei doi. Sau poate că nu-l interesează. În timp ce Don Quijote e senin și fericit în lumea de el plăsmuită și devenită - pentru el și numai pentru el - chiar mai adevărată ca fantasmele cavalerești, pe Emma Bovary, mereu sensibilă la diferențe, faptul că nu are cum trăi în permanentul imposibil o deprimă pînă la autoaneantizare. De-abia atunci cînd este dincolo de prag, iar orice întoarcere - cu totul imposibilă, de-abia atunci când se trezește
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Din speranța că va îmbunătăți lucrurile pe parcurs? Derutante sunt și alternanțele de activitate febrilă pe la microfoane și disparițiile, luni în șir, din raza vizuală a opiniei publice. N-am aflat ca președintele să fie bântuit, precum Ion Iliescu, de fantasmele scrisului. Atunci, ce-o fi făcând? Cum își petrecea zilele? Ce-o fi gândind văzând cum, lună de lună, imaginea sa iese tot mai prost în sondaje? N-am detectat nici semne că dl. Constantinescu ar fi o natură depresivă
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
ei și zdrobiți de tăvălugul unor fapte pe care nu le înțeleg pentru că au altă dimensiune decât cea a omenescului. Cu excepția Sentei, apăsată de lumea reală, ea aspiră către o altă viață; fascinată de chipul eroului legendar, își trăiește aievea fantasmele alături de el înaintând somnambulic către sacrificiul suprem pentru izbăvirea lui. Tânăra soprană Susan Anthony i-a dat Sentei toată candoarea, luminozitatea, exaltarea, amestecul de fragilitate și tumult ce o definesc. Vocea pură, cristalină și totuși densă, rezistentă, frazarea largă susținută
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
este "tradus", în sensul său restrîns, prin numeroase denumiri, majoritatea populare - stafie, moroi, pricolici, vîrcolac, șișcoi; într-un sens mai larg, listei i se adaugă și alți termeni, care nu fac decît să aproximeze natura fantastică a apariției: arătare, duh, fantasmă, năzărire, vedenie etc. Informațiile etnografice dovedesc însă că echivalările din prima serie de termeni se bazează mai mult pe analogii, între figuri care au, în credințele populare trăsături și funcții destul de diferite(stafia și vîrcolacul, de pildă). Între atîtea sinonime
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
Sontag) și se încheie cu reflecțiile lui Cornel Ungureanu, născut în același an ca și Heim, dar într-un sat bănățean. E o construcție cum nu se putea mai fericită în simbolismul ei, și fără îndoială conștientă: între feericul de fantasmă din primele pagini și luciditatea austeră și ușor sfătoasă din tonul lui Cornel Ungureanu se întrupează, de fapt, eroul cărții, așa cum e el: fantastic, dar totuși real. Faptul că un asemenea om există îi face euforici pe partenerii săi de
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
este o figură nu mai puțin interesantă, trădînd ambivalența fundamentală a situației ospitaliere, marcată de tot felul de reguli de respectat și de transgresiuni, oscilînd între dorința de libertate și dorința de dependență. Ospitalitatea, în ambivalența sa, hospes/hostis, dezvăluie fantasma înghițirii, a devorării, a canibalismului. Să fii oaspete, înseamnă să te lași pradă unei disoluții a eului, ceea ce Derrida notează în legătură cu ospitalitatea absolută sau incondițională. Între logica darului și a contra-darului și cea a sacrificiului, există o legătură de complementaritate
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Tema canibalismului, a gazdei-căpcăun ca figură a unei ospitalități excesive este omniprezentă. O știm prea bine de la aventura lui Ulise la Calipso, care nu ar fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității, pierderea de sine și sfîșierea trupului. Astfel, spațiul refugiului este spațiul de regresiune, regresiune necesară permițînd înfruntarea dimensiunii de itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
înfruntarea dimensiunii de itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o îndoială că, pentru a relua cuvintele lui Bellemin-Noël din Povestea și fantasmele ei, poveștile "brodează pe fantasme procurînd fantasme cu care să brodezi". Împărtășesc ideea sa după care poveștile sînt punerea în scenă a anumitor organizări inconștiente pe care le regăsim în activitatea psihică, chiar dacă ele nu sînt doar atît, ci sînt
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o îndoială că, pentru a relua cuvintele lui Bellemin-Noël din Povestea și fantasmele ei, poveștile "brodează pe fantasme procurînd fantasme cu care să brodezi". Împărtășesc ideea sa după care poveștile sînt punerea în scenă a anumitor organizări inconștiente pe care le regăsim în activitatea psihică, chiar dacă ele nu sînt doar atît, ci sînt un "mediu de cultură în
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o îndoială că, pentru a relua cuvintele lui Bellemin-Noël din Povestea și fantasmele ei, poveștile "brodează pe fantasme procurînd fantasme cu care să brodezi". Împărtășesc ideea sa după care poveștile sînt punerea în scenă a anumitor organizări inconștiente pe care le regăsim în activitatea psihică, chiar dacă ele nu sînt doar atît, ci sînt un "mediu de cultură în care viața
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
a anumitor organizări inconștiente pe care le regăsim în activitatea psihică, chiar dacă ele nu sînt doar atît, ci sînt un "mediu de cultură în care viața fantasmatică s-ar lăsa observată ca geneză, in vitro, chiar artificial mărită". Dacă aceste fantasme sînt în acest sens istorizarea noastră primă, pentru a-l urma tot pe Bellemin-Noël, fantasma ospitalității este o fantasmă a originii, ceea ce confirmă în cu totul alt sens René Scherer, care vede în ospitalitate marca însăși a hominizării. Acel "a
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
doar atît, ci sînt un "mediu de cultură în care viața fantasmatică s-ar lăsa observată ca geneză, in vitro, chiar artificial mărită". Dacă aceste fantasme sînt în acest sens istorizarea noastră primă, pentru a-l urma tot pe Bellemin-Noël, fantasma ospitalității este o fantasmă a originii, ceea ce confirmă în cu totul alt sens René Scherer, care vede în ospitalitate marca însăși a hominizării. Acel "a fost odată ca niciodată" al poveștii este într-adevăr afirmarea acelui loc paradoxal care ne
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]