389 matches
-
alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
CELOR ABSURDE 150. Hristos cu întrebări, [crezând] de pildă că [trupul Domnului] fie nu a existat deloc, fie a fost dintr-o altă fire decât cea omenească“ (I, 1). În cel dintâi caz, ar fi vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută de cei numiți dochetiști (după gr. dokeín, „a părea“). În cel de-al doilea caz, trupul Domnului este socotit de o altă natură decât a celui omenesc: fie sufletească, fie spirituală, fie siderală. Cum ar putea să se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
LUMEA CELOR ABSURDE 150. Hristos cu întrebări, [crezând] de pildă că [trupul Domnului] fie nu a existat deloc, fie a fost dintro altă fire decât cea omenească“ (I, 1). În cel dintâi caz, ar fi vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută de cei numiți dochetiști (după gr. dokeín, „a părea“). În cel deal doilea caz, trupul Domnului este socotit de o altă natură decât a celui omenesc: fie sufletească, fie spirituală, fie siderală. Cum ar putea să se facă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o serafică, inconștientă magnificență. Și de-o teribilă libertate a simțirii, rostirii și ideii de-a fi. Mi am reevocat legăturile de substanță sufletească dintre Cărtărescu, Dimov și Emil Brumaru, în linia levantinismului nastratinesc. Am recunoscut teatralitatea clovneriei din zăpezile fantasmatice ale lui Coșovei („câte nopți auzul meu nu s-a întins ca un covor / pe trepte, pe scări! / Unde întunericul își mușcă și acum mâinile așteptându-te“) și savoarea luxuriant fabulatorie a scenelor închipuite de Iaru, care i-ar fi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Tintin, reporterul ce descoperă odată cu noi contururile unei lumi în continuă expansiune, este indiferent la oboseală sau îndoieli. Infatigabil și fără de moarte, el contrastează, în puritatea sa de boy-scout nedomolit, cu îndoiala faustică a creatorului său. Tintin este acea parte fantasmatică și purificată pe care Hergé o extrage din propria sa ființă, pe durata a jumătate de veac. Lui Hergé, iar nu lui Tintin, îi va fi dat să înfrunte demonii Belgiei ocupate de germani, lui Hergé, iar nu lui Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aburii băuturii și grația unui vers din Rimbaud sau un pasaj din Utopia lui Morus, Corto este, rând pe rând, filosof, pirat, revoluționar fără cauză, actor și regizor al propriului destin. Ieșind din paginile lui Pratt, el intră în substanța fantasmatică a veacului pe care îl străbate, cu ochii către stelele din care coboară vraja pe care doar el o poate simți, ca o ființă de pe alt tărâm. Fiu al țigăncii din Gibraltar, Corto nu este doar un marinar cu cercel
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Soledad este eliberată, îndreptându-se, alături de fidelul ei servitor, către insula voodoo de la Port Ducal, spre a căuta un alt început. În acest tărâm al magiei și al cruzimii pe care îl vizitează alături de Steiner, Corto redescoperă fața ambiguă și fantasmatică a Caraibelor. Soledad este victima sacrificială care va fi ucisă pe altarul unei tiranii locale. Președintele mort este invocat spre a ascunde realitatea uzurpării puterii. Alianța ciudată dintre Corto și Masca ce stăpânește magia neagră eliberează Port Ducal de sub stăpânirea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
printre degete lui Corto, atunci când Soledad, duhul din insule, dispare, lăsând în urmă o scrisoare și mărturia regretelor sale. Seria atlantică și caraibiană a lui Pratt este o autentică ars combinatoria ce mizează pe ambiguitatea relației dintre realitatea carteziană și fantasmaticul compensatoriu. Ținuturile tropicale vizitate de Corto Maltese sunt îmbibate de aceste miasme ale narcoticelor și ale bolilor. La lagune des beaux songes este schița simfonică ce atinge regimul capodoperei tocmai prin capacitatea de a da trup himerelor ce compensează ratarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care îl va celebra, prin biografie și text, Yukio Mishima, peste decenii. În preajma revoluției și în preajma unei Chine ce se caută, dincolo de aparenta ei adormire, Corto, London și dezertorul Rasputin sunt prinși în acest joc cu moartea ce evocă stilul fantasmatic al lui Sergio Leone. Tânărul Corto întrevede în London aliajul de puritate și iresponsabilitate nobilă ce definește substanța etică a cavalerilor rătăcitori din veacul al XX-lea. Mizând pe magia onirică, Pratt își construiește, meticulos, propria epopee a veacului trecut
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Haggard. Fără a avea un Allan Quatermain, saga lui Pratt este atentă la această dialectică a exotismului bine temperat, delimitân du-se însă de rasismul pe care Hollywoodul interbelic îl plasează în peliculele sale. Ann de la Jungle este și încercarea fantasmatică de a revizita locurile copilăriei africane a lui Pratt. Colonia engleză în care trăiește Ann se afla aproape de Italia africană de care se leagă tragedia lui Pratt. Schimbarea de decor este deliberată - în locul Africii de Sud a lui Quatermain (regatul solomonic din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fără de limite a nisipului care stârnește miraje și înghite oameni și forturi. Etica anticolonială a lui Pratt este motivată intelectual și halucinatoriu. Nimic nu poate supraviețui din edificiul european în acest teritoriu dominat de umbre. Somalia și Ogadenul sunt complementul fantasmatic al Africii de Est în care rătăcesc Ann, Daniel Doria și locotenentul Tenton. Odată cu scufundarea sa în Cornul Africii, un ținut aspru, bântuit de furtuni și de pulsiuni mistice, Pratt scrie și rescrie epopeea în care se amestecă vocația gnostică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care îl urmărește, zadarnic, Robinson este o fantasmă ivită din plămada inaccesibilă europenilor. Expedițiile de luptă sunt tot atâtea ocazii de a se pierde în labirint, fără ieșire. Arta lui Pratt constă în trecerea, insurgentă, din domeniul diurn în regimul fantasmatic. În fortul pe care îl reocupă Abel Robinson, scheletul ofițerului englez este locvace și cinic. El îl avertizează pe Robinson că a intrat pe o poartă dincolo de care se întinde Edenul morții. Nebunia lui Robinson se naște din acest moment
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și inamicii. Vălul morții recoboară peste deșertul fără de nume. Dezertorul Africa lui Hugo Pratt se întregește cu fragmentul de istorie și de moarte pe care îl transcrie una dintre cele mai stranii povestiri ale sale. Cato Zoulou introduce în continentul fantasmatic al prozei sale grafice Sudul cutreierat de zuluși, englezi și buri, Sudul în care se află ținuturile lui Allan Quartermain. Cato Zoulou are în centru profilul tulbure și rebel al unui locotenent dagradat pentru comportament indecent, Milton Cato, după cum evocă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
verde. Brazilia lui Pratt și Herzog este o Brazilie în care misterul se află în vecinătatea acelor cangaiceros ce sfidează ordinea lumii opresive și urbane. Din această magmă alimentată de zeii vechi africani ascunși sub haine creștine se ridică siluetele fantasmatice ale luptătorilor fără de moarte. Realismul magic al lui Carpentier din Împărăția lumii acesteia, realismul magic al Haiti-ului și Antilelor, este formula ce descrie cel mai precis sinteza narativă și gnostică pe care o realizează Pratt în această istorie. Ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Sven este un cruciat al cauzelor pierdute și un devotat al prieteniei, chiar și dincolo de mormânt. Dragostea trădată a lui Moretta este rugul pe care arde Bonbon. Agenta își află moartea violentă în schimbul de focuri final - rețeta hollywoodiană este prelucrată fantasmatic de Pratt. În cele din urmă, invulnerabila Bonbon este ucisă, iar zâmbetul îi încremenește pe buze. Răzbunarea lui Moretta este și ocazia pentru Sven de a lichida contul prieteniei sale. Din acest prag al Caraibelor, Sven se reîntoarce la existența
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
peste această moștenire glamour ce acordă Legiunii aura ei de farmec decadent, proza lui Battaglia este cronica aspră și demitizantă din care gesturile teatrale dispar, fiind înlocuite de gloanțe și sânge. În Algeria anului 1921, legionarii sunt detașamentele ce urmăresc fantasmaticele grupuri de rebeli ai deșertului. Făpturi ale mirajului, ei apar și dispar, nu înainte de a semăna moartea în forturile europene. Coregrafia pe care legionarii o urmăresc este parte din tainele acestui pământ ce are consistența ciudată a nălucirilor. Santinelelor care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a întâlnit iubirea și pericolul este pagina de deschidere a unei alte vieți viitoare. Marele joc Una dintre vocațiile prozei grafice, iar arta lui Hugo Pratt este confirmarea supremă, rezidă în posibilitatea ei de a intra în contact și prelucra, fantasmatic, o întreagă tradiție istorică și culturală a Occidentului. Strat după strat, memoria secolelor care ne precedă este excavată, iar materia obținută redată unui context insolit și demitizant. S-ar putea folosi, în legătură cu această abordare, sintagma „postmodernism”, în măsura în care jocul autorului cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
orice. „Vorbește-mi de mama dumitale“, Îmi ceruse brusc dr. Zscharnack, care voia fără doar și poate să mă ferească să cred că eram căzut cu hîrzobul din cer. Urma să ne dedăm cumva la o mică Încercare de coit fantasmatic cu mama? În clipa aceea am dovedit un lapsus care nu merită uitarea În care a rămas de atunci: „Œdip a ucis-o pe maică-sa și s-a culcat cu taică-su“. Descoperisem, la cincizeci de ani după Freud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
însă de suprarealismul incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care imprimă compozițiilor poetice și plastice un caracter „centripet” în jurul unui nucleu obsesional profund. Cu tot gradul ei (poate inevitabil) de arbitrar, periodizarea în speță o urmează, în linii mari, pe cea propusă de către Ion Pop în studiile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altă comunitate umană... La Neapole turistul se face mic în fața napolitanilor, rămîne în orice caz minoritar. în timp ce Veneția, oraș format din turiști, nu este un oraș real, nu este un oraș care trăiește, este mai degrabă un ritual, un pelerinaj fantasmatic... Sublim mi se pare acest eseu al domnului Debray, ceea ce nu mă împiedică să prefer Veneția și să nu sufăr dacă nu reușesc să ajung la Neapole decît o dată la zece ani. La Veneția însă trebuie să merg, cum spuneam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
anormal. Cu visele de umplutură el se declară mulțumit, sentimentul comunicării sale cu Dublul său este hrănit cît de cît. a treia categorie sunt visele-scenariu, visele narative. aceste vise sunt în mod real creația mea, eu le concep în funcție de reziduurile fantasmatice ale subiectului, dar respectînd criteriul relativității onirice. acestea sunt visele pe care subiectul și le va aminti, eventual le va nota... în orice caz, el va fi intrigat din cauza lor, se va gîndi la ele, le va povesti altora, iar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de mai tîrziu, cînd exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează În fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum În datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci Înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă În fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și Încîntați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
perpetuă mobilitate, cu un gust adesea accentuat pentru rafinamentul detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
său tată și să îl ucidă etc.: Întâmplabilul (l’accadibile) din Oedip Rege are prea puțin de-a face cu frecvența statistică și cu normalitatea - dacă nu cumva am interpreta-o pe aceasta din urmă în spirit freudian ca normalitate fantasmatică -, dar aceasta ne-ar purta mult prea departe de empiria realsimilului 1. Dacă întâmplările prezentate de autorii tragici se înscriu mai curând în sfera excepționalului decât în aceea a normalității, atunci ï?á ?ăåßôï (l’accadibile, „întâmplabilul”, în terminologia lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]