7,566 matches
-
cînd au lucrat la Național, la invitația lui Emil Boroghină. De fapt, ea mi-a și arătat drumul astă-toamnă, cînd am plecat împreună acolo pentru “ Hamlet-ul” Meșterului, al lor, jucat în Festivalul Shakespeare. A fost o călătorie scăldată în culorile fantastice ale toamnei, care îți pot suci mințile. În preajma lacului Cornetu ieșeau aburi groși, ireali, care se revărsau peste zorii dimineții și ne purtau în fabulos. Fabulosul copilăriei, fabulosul iubirii, fabulosul maturizării mele. Acolo, în fabulosul ceței misterioase mi-am regăsit
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
în mașină, am vorbit încontinuu despre Vlad Mugur și despre Magdi Stief, soția lui, despre superstițiile lui Vlad - și rîdeam cu gura pînă la urechi - despre relația cu scenografii Helmut Sturmer și Lia Manțoc, acompaniatoarea mea, despre Italia, despre poveștile fantastice pe care le spunea, despre mămăliga a la Vlad, despre întîlnirea atît de specială pe care a avut-o cu Silviu Purcărete... Am refăcut acum două sătămîni același traseu de astă-toamnă pentru premiera lui Silviu Purcărete de la Teatrul Național din
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
Așa Își intitulează pictorița Maia Martin unul din tablourile ei. Nu e singurul cu nume neobișnuit: Triunghiul cel vesel În lumea culorilor, Bunul rinocer fantastic, Vis asirian, Bucurie albastră, Protecția lui 2 transformat În 1, Tandrețe pe Saturn, Demoni simpatici și altele În același stil ne Îndreaptă atenția către un spirit larg deschis, cu harul fanteziei și al umorului. Arta ei plastică adeverește din plin
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
Cortazár și Ernesto Sábato. Autorul, Stefano Aloe, subliniază importanța primordială a romanului rus pentru literatura latino-americană, evidențiindu-l pe primul loc, printre scriitorii ruși, pe Dostoievski: "Cel mai mult îl înrudește pe Dostoievski cu experiențele literaturii latino-americane viziunea irațională și fantastică despre realitate, ceea ce se numește la Dostoievski realism în sens cel mai înalt al cuvîntului, iar la Borges și alți scriitori americani, realismo magico (realismul magic) și real maravillozo (realitatea miraculoasă), generînd adesea absurdul și paradoxul". Ca exemple de consonanță
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
văzut marea înghețată, - nu ziua, când acest spectacol, cu toate că rar, îți poate totuși apărea, în bizara lui întrupare de forme, ca o imaginabilă variantă polară, ci noaptea, sub raza astrului selenar, - acela, în visările sale, rămâne văduvit de cel mai fantastic dintre peisajele mării. Căci atunci când îngheață marea, ceea ce încremenește, ceea ce se lasă surprins de cristalinul clește al gheții, nu e întinderea ci mișcarea, valul. închipuiți-vă valurile în mantia lor de zăpadă, sub palorile lunii - șiruri după șiruri, stranie cavalerie
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
avem azi și în versiune românească. Ridicate pe suport biografic, aceste romane refac punțile cu lumea lăsată în urmă de autoare, evocată și în poeziile de început. Este lumea bucureșteană a periferiilor, pasionată, vitală, patetică, uneori crudă, alteori sordidă. Relieful fantastic al întâmplărilor aduce sugestia că există un sens ascuns al lucrurilor și o forță deasupra care dictează toată desfășurarea și tot cursul destinelor omenești. Măcar ceva și despre Jurnal suedez, marele jurnal al Gabrielei Melinescu , din care au apărut mai
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
-i opune lumea de dinaintea nașterii sale este mai mult decât o stratagemă, o replică dată destinului. Iar pentru aceasta, o lume mică ne dovedește extraordinar de încăpătoare - printre altele, ea garantează o identitate. înșelătoarea simplitate a versului său, străfulgerat de fantastice poante imagistice face cu atât mai dificilă definirea originalității unei opere zidită într-un considerabil număr de cărți. A-l clasifica în grupa poeților savanți mimând naivitatea, a evidenția bogăția de mijloace, în ciuda sărăciei de fațadă formală nu duce prea
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
500 de pagini ale cărții. Metafora nodurilor și semnelor devine explicită când criticul va vorbi despre cele două "axe stilistice" care susțin proza lui Mircea Eliade, una realistă (vizibilă în Maitreyi, în Întoarcerea din rai, în Huliganii), și alta inițiatică, fantastică (în Domnișoara Christina, în Secretul doctorului Honigberger) , adăugând că "ambele direcții (...) se revendică din estetica autenticității îmbrățișată în epocă de mulți prozatori tineri". Dar se poate revendica fantasticul de la "estetica autenticității" ? Sunt categorii compatibile? Criticul ne asigură că sunt, dacă
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
vizibilă în Maitreyi, în Întoarcerea din rai, în Huliganii), și alta inițiatică, fantastică (în Domnișoara Christina, în Secretul doctorului Honigberger) , adăugând că "ambele direcții (...) se revendică din estetica autenticității îmbrățișată în epocă de mulți prozatori tineri". Dar se poate revendica fantasticul de la "estetica autenticității" ? Sunt categorii compatibile? Criticul ne asigură că sunt, dacă vom ține seama de perspectiva schimbată asupra conceptului de autenticitate care " nu mai are nimic de-a face cu verificarea experimentală (...) tipică pentru pozitivismul secolului al XIX-lea
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
de față era de așteptat să se raporteze la estetica autenticității, la gidism și proustianism, la experiențialism, la afinitățile lui Eliade cu Papini, cu Huxley, cu Joyce, la relația cu miturile, la sacru și profan, la toposurile simbolice, la inserția fantasticului în viața banală.Sunt subiecte, probleme și teme de neocolit pentru cine s-a ocupat și se ocupă de literatura lui Mircea Eliade, de la G. Că-linescu, Pompiliu Constantinescu, M. Sebastian, Șerban Cioculescu, până la criticii de azi. în chip special m-
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
naivă și rafinată", "tinerii huligani care urăsc de-a valma, pe bătrâni și valorile vechi", "intelectualii tragici și revoltați" și alte încă zece-cincisprezece personaje inedite, câte inventariază Eugen Simion).Despre, în sfârșit, drumurile deschise de Mircea Eliade în proza noastră fantastică ("a creat o școală fantastică după 1965"), idee, din păcate, numai enunțată, deși i-ar fi permis criticului dezvoltări. Sunt și unele întâietăți atribuite de Simion în exces lui Eliade, cum ar fi aceea referitoare la "personajul care trece printr-
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
care urăsc de-a valma, pe bătrâni și valorile vechi", "intelectualii tragici și revoltați" și alte încă zece-cincisprezece personaje inedite, câte inventariază Eugen Simion).Despre, în sfârșit, drumurile deschise de Mircea Eliade în proza noastră fantastică ("a creat o școală fantastică după 1965"), idee, din păcate, numai enunțată, deși i-ar fi permis criticului dezvoltări. Sunt și unele întâietăți atribuite de Simion în exces lui Eliade, cum ar fi aceea referitoare la "personajul care trece printr-o dramă a spiritului și
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
acesta procedează criticul,reușind să ofere în cartea sa imaginea concludentă a bogăției de forme a universului epic eliadesc dar și a denivelărilor, a diferențelor de cote valorice din cuprinsul său. La țigănci este pentru Eugen Simion "o capodoperă a fantasticului românesc" în timp ce Noaptea de sânziene este "o grandioasă ratare". Pe strada Mântuleasa este o capodoperă (și ea) "de limbaj aluziv", dar Lumina ce se stinge e "un proiect eșuat". Eșuat îi pare criticului și "micul roman Nouăsprezece trandafiri", în care
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
și lirico-dramatice ale lui Eminescu). La fel de temeinic și amănunțit sînt analizate, în volumul al II-lea, Metamorfozele prozei în romantism, nu doar proza lui Hoffmann și Poe, Chamisso și Novalis, Gogol și Pușkin (cărora le sînt dedicate capitolele speciale, intitulate Fantasticul emblematic. Hoffman; Edgar Allan Poe și fantasticul a-tipic; Între mirific și psihologie), dar și scrierile autorilor uitați sau subapreciați de istorici literari de astăzi - de la întemeietorii genului, Walpole, Radcliffe, Maturin sau Mary Shelley, la Brentano, Arnim și La Motte-Fouqué
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
și amănunțit sînt analizate, în volumul al II-lea, Metamorfozele prozei în romantism, nu doar proza lui Hoffmann și Poe, Chamisso și Novalis, Gogol și Pușkin (cărora le sînt dedicate capitolele speciale, intitulate Fantasticul emblematic. Hoffman; Edgar Allan Poe și fantasticul a-tipic; Între mirific și psihologie), dar și scrierile autorilor uitați sau subapreciați de istorici literari de astăzi - de la întemeietorii genului, Walpole, Radcliffe, Maturin sau Mary Shelley, la Brentano, Arnim și La Motte-Fouqué. Subcapitolul Istoria ca stare a sufletului ne
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
autentic! Din care se trage de fapt (precum și din întreaga operă romantică, de la George Sand, Hugo sau Gogol la Hoffmann și Edgar Allan Poe, frecventată asiduu de scriitorul rus și analizată de acesta ca izvor al literaturii moderne) nu doar fantasticul lui Kafka sau scriitorii sud-americani, ci și întreaga literatură modernă. În volumul al III-lea, relația romantism - realism se discută în termeni și mai îndrăzneți, deschiderea spre realism luînd în considerație atît realismul critic, cît și naturalismul, expresionismul sau existențialismul
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
în trama lirico-epico-dramatică a paginilor de referință subscrise acestor episteme artistice"), exegeza are la bază o abordare sub aspectul poeticii, autoarea insistînd, pe tot parcursul analizelor întreprinse, pe astfel de elemente specifice ale literaturii romantice, cum sînt mitul, simbolul, oniricul, fantasticul, elemente ce nu doar dau culoare operelor scrise în cadrul unui curent literar, ci devin și constantele literaturii de-a lungul secolelor. înscris în contextul larg al literaturii universale, studiul romantismului nu reprezintă astfel, "contemporaneizarea cu orice preț a unei literaturi
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
scriitorilor români (Jurnalul literar, nr. 1-2, ianuarie, 1999) apreciam textul despre Eliade din volumul al II-lea, coordonat de Mircea Zaciu. Remarcam analizele subtile ale operelor, judecățile de valoare și sesizarea timbrului unic al memorialisticii, literaturii realiste și a celei fantastice. Atrăgeam însă atenția asupra câtorva lipsuri și, în primul rând, asupra indicării inexacte a datei nașterii. în vara anului 2005 s-a tipărit volumul al III-lea din Dicționarul General al Literaturii Române ,"Secțiunea" Mircea Eliade (p. 18-30) e redactată
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
2005). Arătam - la început - că Eugen Simion este o personalitate pro-emi-nentă a criticii și istoriei noastre literare din ultima jumătate de veac. Opera lui Mircea Eliade îi era familiară de multă vreme. Domnia-sa este autorul unui studiu despre literatura fantastică a lui Eliade, apărut în Luceafărul, în ianuarie 1976. în același an publică volumul al II-lea din Scriitorii români de azi, în care e inclus capitolul de sinteză Mircea Eliade, judicios întocmit, atât informativ, cât și interpretativ. Monografia lui
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
trezesc vorbind și aud ecoul cum se pierde prin spații de vers. „Sigur că au! Nu vezi ce spune Poetul?” Și gândul Îmi zboară la memoria cuvintelor. Unele se așează lin pe filă albă În versuri născute cu o ușurință fantastică de care doar Poetul este În stare, altele se retrag În străfundurile inimii și nu se lasă scoase de acolo decât cu greu, și doar atunci când George Filip se acoperă cu acea lumină că un clopot dincolo de care Își rostește
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
de acest succes pentru că singurul teatru care interesează într-adevăr în sens mondial este Scala. Au început ofertele și ar trebui să mă împart în trei ca să le pot accepta toate. Orchestra Scalei, cu adevărat este un Stradivarius, coardele sunt fantastice, poate cîteva lucruri la suflători ar putea fi încă mai perfecte. Apoi disciplina! Apoi seriozitatea fiecăruia! Uf! cînd mă gîndesc înapoi la atîția ani de măcinare la noi! Am impresia că tot ce am făcut înainte a fost o glumă
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
unei modernități impuse de schimbarea politică, socială implicit culturală a feței lumii, G.Puccini are curajul să revină în aprilie 1926 cu o dramă lirică în trei acte o lucrare grandioasă ce solicită o montare scenică pe măsură. Turandot, povestirea fantastică a lui Carlo Giozzi - subiect ce i-a tentat și pe modernii C. M. Weber și F. Busoni - se plasează voit în epilogul tradiției grand opéra cu mari scene de ansamblu, costume strălucitoare și o poveste de dragoste în care binele
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
însă la Pisa, sectacolul Aida de G. Verdi în 1876<footnote Ibidem. footnote>. Biografii lui G.Puccini spun că acesta a parcurs distanța până la Pisa, împreună cu doi prieteni, pe jos, numai pentru a putea vedea Aida și că această experiență fantastică a fost crucială în hotărarea sa de a deveni compozitor de opere<footnote Idem, Budden, Julian- Puccini, Ed. Oxford University Press , 2002, p. 8. footnote>. Pentru tânărul viitor compozitor, Milano a însemnat la fel de mult ca pentru G. Verdi, în urmă
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
firmus sau Cantus planus (datorită desfășurării liniștite a melodiei, cu valori egale și ambitus mic). Melodia coralului gregorian a influențat compozitori precum Palestrina, J. S. Bach, Fr. Liszt, César Franck, a stârnit admirația lui Mozart, iar Hector Berlioz în Simfonia fantastică a apelat la Dies irae, acest cantus pro-defunctis, atunci când a dorit să redea tragismul și disperarea morții. Din punct de vedere muzical cântecul gregorian, intonat de clerici pe o singură voce, a reprezentat o bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Monodia
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac. În
24 iunie – Drăgaica sau Sânzienele [Corola-blog/BlogPost/93789_a_95081]