KorAP: Find »[drukola/base=fantazie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...13 >

325 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

însă în care se pătrund (confundă) reciproc adevărul vieței reale cu importanța (semnificativitatea) idealului. Terenul pe care crește o asemenea operă e intuițiunea artistică. Pentru intuițiunea artistică tipurile create de poet sunt provocări de-a preda realităței cele create pentru fantazie, ca o făptură de carne și sânge. Reprezintatorul e atins întîi și-ntîi de figura poetică în (simțirea sa) simțământul [său]. Simțământul apucă cele înrudite cu el și se abandonă lor cu acea intimitate și cu acel foc pe care ni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
foc pe care ni-l inspiră cele wahlverwandt. Din mijlocul acestei dispozițiuni lirice reprezintatorul, pe treapta întîia a dezvoltărei sale, caută să realize figura poetică. Însemnăm așadar acest stadiu primariu al reprezintațiunei dramatice de stadiu al simțirei nemijlocite. Abandonat (tipului) fantaziei cu întreaga-i putere nefrântă și dotat cu acele daruri naturale cari pot să dea căldură simțământului și bătaia {EminescuOpXIV 260} vie a pulsului, reprezintatorul revarsă, cum s-ar zice, viața sa cea mai internă în simțământul său liric în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sa cea lirică. Orce suget în care o natură nobil organizată își regăsește cea mai nemijlocită și cea [mai] vie espresiune a ei însăși, revărsările (Ergusse) amorului, a unei amiciții ideale, a unui entuziasm republican, în fine tot ce împopulează fantazia unui june, aceea va putea să redea reprezintatorul (cel dotat) fecund cu succes mare. Ba încă o organizațiune nobilă care se simte pe sine însăși pătrunsă, înfiorată de aceste afecte omenești și le esprimă în toată puterea lor deplină și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
daca nu și-a asigurat succesul prin cultură artistică, și daca nu-i permite dotarea din natură ca să se-ntindă cu audacie în imperiul tipurilor poetice, pentru de-a le lua și a le sili, cum am zice, din cerul fantaziei la o realitate sensibilă, atuncea el rămâne pe treapta cea tristă a unui simplu mecanism care ajută într-adevăr ca să pui întregul în mișcare (utilitate), fără însă ca-n (el) mecanism însuși să locuiască sufletul cel formator. Alungat de puterea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nemijlocirea simțirei, lucrează întru dominarea asupra afectului și concepe cugetând materia poetică, n-am încă necidecum garanția ca organismul unui caracter, lucrat până-n nervii săi cei mai fini, capătă într-adevăr printr-asta aparința unei opere (izvorîte) răsărite liber din fantazie. Daca însă asta nu se-ntîmplă, daca conștiința și reprezintarea nu se acopăr una pe alta cu desăvârșire, adică dacă toate cele pătrunse de reflexiune nu trec la esecutarea lor așa de libere ș-așa de ușoare încît să capete adevărul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nivelul a tot ce e uman. După toate comunicațiunile asupra lui, și anume după descrierile cele maestre ale lui Tieck, el ni se arată ca prototipul propriu a direcțiunei semnalate de noi, direcțiune în care artistul se ridică pe aripele fantaziei sale la intuițiunea unui caracter pe care apoi îl eliberează din sine ca pe-un geniu la care poetul nu i-a dat decât conturele. Pentru că natura sa toată îl mâna la ceea ce-i gigantic, de-aceea totdeuna măsurariul pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
astfel că ea nu-și are conștiința coprinde întregi a mijlocirilor ei. Prin domnirea liberă asupra mijloacelor lor, care e-ntotdeauna un rezultat al lucrului și al luptei, și ridicate prin acea privire intuitivă care poartă incorporată în sine icoana fantaziei ca pe un geniu, ele se sumețesc cu siguranță în imperiul simțirei femeiești, ba încă și-n acela al pasiunilor demonice, și le devinează cele mai adânci secrete ale lor. Dar noi ne abandonăm numai de-aceea așa de fără

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simț de frumusețe înrădăcinat adânc ar putea să învingă aicea orce pericol. Poate că Fleck a fost singurul care a putut-o. Al doilea pericol ce amenință această direcțiune constă într-aceea că, la o predominare a momentului intuițiunei nemijlocite, fantazia nu urmărește reprezintarea caracterului până-n trăsăturile cele mai secrete și nu pătrunde într-aceeași măsură toți membrii întregei construcțiuni, ba încă manifestări a vieței latente mai adânc și cari par mai neesențiale nu vin la îndreptățirea lor deplină și la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
manifestări a vieței latente mai adânc și cari par mai neesențiale nu vin la îndreptățirea lor deplină și la consonanță deplină cu tabloul întreg. Victoria asupra acestui inamic va fi cu putință numai prin o tărie așa de intensivă asupra fantaziei încît ei să nu i se piardă pe calea formări decât tot așa de puțin cât pierde pictorul cel mare pe drumul de la ochi la mână. Se ține apoi de această direcțiune că ea va gravita totdeuna mai mult înspre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fie cât de obiectivă, va reda totuși întregul într-o formă proprie numai ei. Artiștii reprezintatori mari privesc asupra celor mai varii farmece a unei naturi frumoase din diferite punte de înălțime; numai modul cu care i se (oglindează) reflectă fantaziei lor munte și vale, râu și codru într-un întreg, acela diferă. Naturile poetice de artist trimit astfel și aicea razele cele mai varii, cari însă toate se adună și se condensă într-un soare universal de poezie. Decizamente însă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o esecuțiune oarecum epică. Aducem aminte numai "lauda lui Ariost" în Tasso, cari rin copia intuițiunilor, a epitetelor colorate și plastice, cari toate trebuie să vină la dreptul lor, face neapărată cerința portamentului; după aceea povestirea visurilor, cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea ordonă această persistență (Verweilen) și purtare a tonului fără cari nu pot fi neciodată împlin[it]e în (deplină) priveliște totală pretențiunile mai nalte a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e transpus în dispozițiunea corespunzătoare atins până și prin vibrațiunile cele mai ușuri ale unei dispozițiuni descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului. Cultura tonului aduce esențialul rezultat că fantazia vie și impresionabilă a reprezintatorului poate să dea nemijlocit tonul intuit si intenționat din năuntru. Nemijlocita transmitere sigură din internul sufletului în esternul tonului este așadar câștigul pozitiv a unei culturi a tonului prin care s-ar fi dezvoltat în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din năuntru. Nemijlocita transmitere sigură din internul sufletului în esternul tonului este așadar câștigul pozitiv a unei culturi a tonului prin care s-ar fi dezvoltat în o măsură egală elementele desfășurate de noi. Și sufletul cel mai plin de fantazie și intuițiunea cea mai generală și mai vie a unui reprezintator rămân fără tecnica vocei totdeuna în urma voinței, și acest suflet trebuie adesea să esperieze îndărătnicia unui material nedominat cu deplinătate care (renunță) abdică adesea [de] la serviciu tocmai la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Urmează din cele zise că, cu cât e vorbirea mai apropiată de mișcarea curată a cugetărilor, cu cât e mai abstract coprinsul ei cu-atît mai mult trebuie să se modereze accentul. Cu cât însă forma vorbirei e mai plină de fantazie, cu cât se presimte mai mult coprinsul ei în intuițiunea sensibilă cu-atîta mai energic va trebui să vină accentul simbolic la îndreptățirea sa. Cu formarea și întrebuințarea accentului simbolic actorului i se deschide un teren foarte întins și fertil. Poetul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fie așadar mai mult decât un simplu conglomerat de construcțiuni care nu are să {EminescuOpXIV 317} facă altceva decât să ia în considerațiune pretențiunile minții logice abstracte și să le îndestuleze. Această unitate produsă numai pentru minte, perioada o predă iarăși fantaziei și sufletului prin arta cu care ea coordinează și împărțește membrele ei logice. Declamațiunea perioadei presupune cunoașterea ființei ei, prin urmare declama[to]rul trebuie să fie pe deplin inițiat cu perceptele periodologiei, el trebuie să aibă deplină cunoștință de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care să poată renaște poetic acele sunete simple a simțământului de natură, a gingașului dor de plăceri ale iubirei din Goethe. Declamatorul va călca într-un al treilea cerc tractând poeziile acelea cari s-au născut din îmbătarea voluptoasă a fantaziei, din plăcerea ce-o găsește 412v fantazia în puterea sa creatoare. În contrast cu poeziile cari sânt espresiunea simplă a unei simțiri or a unei cugetări, acelea se pot numi ca propria liră artistică, într-un sens mai pregnant. În cele dentîi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simple a simțământului de natură, a gingașului dor de plăceri ale iubirei din Goethe. Declamatorul va călca într-un al treilea cerc tractând poeziile acelea cari s-au născut din îmbătarea voluptoasă a fantaziei, din plăcerea ce-o găsește 412v fantazia în puterea sa creatoare. În contrast cu poeziile cari sânt espresiunea simplă a unei simțiri or a unei cugetări, acelea se pot numi ca propria liră artistică, într-un sens mai pregnant. În cele dentîi simțământul or dispozițiunea subiectivă caută numai o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ieși din suflet c-un fel de necesitate naturală și par a însemna mai mult obiectul însuși, din care caută aceste poezii mai întotdeuna sânt de ocaziune. (În poeziile cele din urmă însă. ) În poeziile de categoria a doua însă fantazia formează pentru plăcerea ei proprie, spre-a se gusta ea însăși în puterea și cutezanța ei universală. Aicea sufletul apăsat nu caută așa de mult espresiunea fidelă a internului ei, ci creatorul își găsește plăcerea și mulțămirea lui sufletească în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se gusta ea însăși în puterea și cutezanța ei universală. Aicea sufletul apăsat nu caută așa de mult espresiunea fidelă a internului ei, ci creatorul își găsește plăcerea și mulțămirea lui sufletească în artea formarei, în bogăția (luxurioasei) risipitoarei sale fantazii. {EminescuOpXIV 330} De cercul acesta se țin multe din cântecele Divanului din Vestost, lirismul pompos întrețesut în dramele spaniole și apoi cea mai mare parte din poeziile lui Ruckert, a cărui distinctivă treaptă de arta constă tocmai într-aceea că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
De cercul acesta se țin multe din cântecele Divanului din Vestost, lirismul pompos întrețesut în dramele spaniole și apoi cea mai mare parte din poeziile lui Ruckert, a cărui distinctivă treaptă de arta constă tocmai într-aceea că întrupează intuițiunile fantaziei prin mijlocul virtuozității în formare și a nemărginitei dominări ce o esersă în lumea formelor; și pentru a împodobi aceste forme el nu se sfiește de-a întrebuința universul întreg cu o libertate atât de temerară și cu o cutezanță

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pentru a împodobi aceste forme el nu se sfiește de-a întrebuința universul întreg cu o libertate atât de temerară și cu o cutezanță desultorică. Această speție de poezii lirice cer o analogă declamațiune poetică. Acea plăcere ce-o află fantazia în sine însăși, acea variațiune a formelor pe cari le percurge fantazia într-o singură poezie, jucîndu-se cu cele mai mari greutăți ce și le crează ea însăși, toate astea trebuie să pătrundă și la urechea auditorului. Aicea vocea are

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
universul întreg cu o libertate atât de temerară și cu o cutezanță desultorică. Această speție de poezii lirice cer o analogă declamațiune poetică. Acea plăcere ce-o află fantazia în sine însăși, acea variațiune a formelor pe cari le percurge fantazia într-o singură poezie, jucîndu-se cu cele mai mari greutăți ce și le crează ea însăși, toate astea trebuie să pătrundă și la urechea auditorului. Aicea vocea are nevoie de cea mai mare bogăție de modulațiuni și de dominare asupra

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe transformarea într-o altă ființă cugetătoare și cu voință, care vrea să fie concepută și esecutată în unitatea ei proprie. Progresul de la declamațiunea epică și lirică la cea dramatică e așadar o săritură calitativă. Daca lipsește acea versatilitate de fantazie de-a se preface într-o clipă în altă personalitate sau puterea de-a și persista în această schimbare de sine însuși, atuncea declamațiunea dramatică nu-și va împlini niciodată noțiunea sa; declamatorul încă, din contra, de pe terenul dramei ne-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
De la citirea dramatică a singuratecelor role mai e de făcut pasul din urmă la citirea unui întreg dramatic: culmea a toată declamațiunea dramatică și a toată arta vorbirei. Se cere însă coexistența celor mai strălucite însușiri spre-a reproduce în fantazia auditorului prin declamațiune un întreg dramatic ca o operă de arte vie în sine. Abia timpul cel mai nou a făcut dintr-asta în Germania o artă proprie și de sine stătătoare, de-a cărei fundator și strălucit interpret se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
GRIMA. MASCA. COSTUMUL) NATURA CONCEPȚIUNII IDEALE A CARACTERULUI Orce reprezentare a unui caracter are scopul de-a pune înainte-ne un om întreg care poartă în el principiul vieței sale. Materialul pentru aceasta i-l dă actorului poetul în elementul fantaziei sale pe care apoi actoru 1 [are] a-l traduce în realitatea sensibilă. Dar în poet caracterul nu se naște dintr-un agregat de diferite trăsuri combinate, ci caracterul se naște ca un întreg înaintea sufletului său, ș-apoi el

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]