835 matches
-
România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai adânci, purtând nostalgia unei purități inaccesibile și aproape inumane: frumosul absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de veșnică iertare, / Va coborî înseninată / Privirea albelor fecioare”). Domină, fascinant, albul lilial (și fantomatic), gestul hieratizat al rugii, într-o idealizare ce nu e străină de influențe prerafaelite și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
luptă dura politico-culturală (capabilă să organizeze și să coaguleze forțe ce acum sunt disipate și lipsite de perspective) în măsură să submineze ideologia neoliberala. Trebuie să continuăm a spune că: reînceperea procesului de integrare europeană nu poate fi rodul unei fantomatice reveniri economice sau a unei stabilizări a balantelor statelor, ci doar ca urmare a unei schimbări a perspectivelor și obiectivelor. 4. Possiamo parlare di una crisi ideologică della Unione Europea o piuttosto di una "crisi del mito" della Unione Europea
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
una dura battaglia politico-culturale (capace di organizzare e coagulare forze oră disperse e prive di prospettive) în grado di sovvertire l'ideologia neoliberale. Occorre ribadirlo: la ripresa del processo d'integrazione europea non può essere îl frutto né di una fantomatica ripresa economică, né di un aggiustamento dei bilanci statali mă unicamente da un rovesciamento di prospettiva e di obiettivi. 5. Asistăm la o criză a modelului social european? Desigur, modelul social european - așa cum noi l-am cunoscut în variantele sale
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
literatură. De aceea avem o mare responsabilitate. Noi trebuie să ne asumăm răspunderea și să îndemnăm publicul să se apropie de literatura adevărată, bună sau mai puțin bună, dar de literatură, nu de o falsă literatură, nu de o literatură fantomatică pe care de fapt nu o citește nimeni. Puteți constata asta ori de câte ori intrați într-o librărie; din sutele de cărți de autori români, o mare parte stau acoperite de praf și numai câteva sunt mereu deschise sau cumpărate. Partea vie
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
Iancu, în rolul lui Albert, potrivit situat în nota rolului din primul act, a fost complet alb ca interpretare în actul al doilea, deloc tulburat de lumea fantastică a nălucilor în care a intrat fără voie și nici de aparițiile fantomatice ale Gisellei, dar strălucind, ca de obicei, în momentele când avea de dansat variațiile clasice în care întotdeauna este fără cusur. Cu ambii interpreți masculini, regizorul spectacolului mai are de lucru. Alți doi soliști, din pas de deux- ul primului
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
octava a doua. Sunt utilizate armonii vocale și câteva sincope, existând în cântec o frazare melodica repetitivă și câte un acord pe spații mari. Nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi, iar elementele de percuție sunt proeminențe. Furtado susține că „sunetul fantomatic cântat la claviatură” provine de la discul single lansat în 1983 de formația Eurythmics, „Here Comes the Rain Again”, piesa ce a reprezentat sursă de inspirație pentru mai multe piese de pe "Loose", inclusiv pentru „Say It Right”. „Nu sunt sută la
Say It Right () [Corola-website/Science/313789_a_315118]
-
la „paranormal“. I s-a refuzat titularizarea pe post la universitate, dată fiind absența ei Îndelungată și eșecul În a-și publica lucrarea. Zelda nu a pus la inimă acest rezultat, nu Întru totul neașteptat și la sfatul iubitului ei fantomatic a eliminat din articol tot jargonul academic și l-a publicat ca ediție de buzunar, pentru consumul public. Cartea a devenit imediat best-seller. Cu profitul astfel obținut Zelda a deschis Crossroads Travel, cultivînd o clientelă selectă, formată din inși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
catedrală „organică“ a lui Gaudi din Barcelona. Era atras de tot ce era hibrid, eclectic și de structurile atît de deformate de folosire și de timp Încît deveneau de nerecunoscut. Călătorise prin Europa În căutarea fantomelor și a locuitorilor ei fantomatici. — Arhitectura modernă, i-a spus el unei fete pe nume Judith cu care petrecuse o noapte Într-un cămin studențesc din Padova, mai ales stilul Bauhaus, Îmi repugnă. Dezvăluie totul de o manieră atît de transparentă, de sfidătoare. Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o „tîrfă artistică“, așa cum apare, sub Loplop și lîngă omphalos, Într-un costum negru elegant. Un trabuc neaprins i se ițește dintre buze, perpendicular pe falusul omphalosului. Palmer rîde nervos și Își scurtează discursul. Deci, ăsta-i omul, patronul lui fantomatic. Wakefield se ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă. Nu am nevoie de un public flămînd, Îi spune lui Wakefield. De obicei și Wakefield simte același lucru, deși el personal nu mănîncă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un alt pat sau o altă cameră, o să reușesc să adorm. M-am dus în fosta cameră a lui Rachel. (Știți, camera în care o să stați voi când veniți pentru săptămâna de înfometare.) Am aprins lumina. Camera avea aceeași atmosferă fantomatică pe care o avusese și camera mea și a lui Margaret când mă întorsesem de la Londra. Crea aceeași senzație că nimeni n-a mai dormit acolo de mult. Cu toate că în dulap încă atârnau haine și posterele erau în continuare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe tema asta. Și în ultima lună de zile n-am văzut prea multă lume, mi-a explicat el disperat să mă țină într-o stare de calm. Sigur suferise o cădere nervoasă, m-am gândit. Devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă gen Howard Hughes. — Am fost plecat la un curs, a continuat el. —A! Bine, deci nu suferise o cădere nervoasă. Nu devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă, gen Howard Hughes. Ar fi trebuit să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sigur suferise o cădere nervoasă, m-am gândit. Devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă gen Howard Hughes. — Am fost plecat la un curs, a continuat el. —A! Bine, deci nu suferise o cădere nervoasă. Nu devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă, gen Howard Hughes. Ar fi trebuit să-mi dau seama. James era mult prea practic ca să se deranjeze cu o cădere nervoasă. Dacă ceva nu putea fi justificat în termeni financiari, atunci James nu era interesat. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
agitație abia stăpânită. Observi ceva? a întrebat. —Te-ai pieptănat? Apoi am văzut. Le-am văzut. Radiografiile mele. Agățate pe perete. Înrămate. În rame minunate din aur cu platină, de parcă ar fi încadrat clasici ai picturii mai degrabă, decât negativele fantomatice ale degetelor mele fusiforme. M-am luat cu mâna de burtă și m-am prăbușit pe canapea. Nu mai puteam nici să mă țin pe picioare. Era atât de caraghios încât, pentru o veșnicie, n-am putut nici măcar să râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Era ceva amețitor și impresionant, acea priveliște rotitoare... însă, fără să-mi dau seama, pâlnia se apropia de locul în care mă aflam, întinzându-și din ce în ce mai mult marginile care înghițeau spațiul. În partea cealaltă, dincolo de filtru, am zărit deodată imaginea fantomatică a Libertății, ca o apariție iluzorie, însă mi-a vorbit destul de clar, vocea ei acoperind oarecum zornăitul infernal al filtrului și distingându-se limpede prin frigul înghețat: Ar fi mai bine să zbori dincolo de filtru. Ar fi bine, i-am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
erodate de vremuri inexistente, copaci cu frunze verzi sau cu frunze îngălbenite sau deja cu crengile pustii, copaci înfloriți, copaci de diverse feluri, pui de copaci... la fiecare colț de stradă răsuna un ecou, niște pași, niște glasuri, niște prezențe fantomatice care erau de fapt poveștile... însă nu locuitorii. Legendele de demult și basmele încă neinventate, așteptând să apară, alunecau invizibile ca niște vorbe răzlețe, înșiruite pe lîngă pereți, pe trotuare, pe după gardurile vii, proaspăt înfrunzite, într-un oraș cu anotimpuri
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau o existență a lor, fantomatică, doamne oculte ale vieții... Un cămătar bătrân, Învăluit Într-un anteriu jerpelit, aproape se atinse de noi trecând, și mi se păru că-l aud murmurând: — Păziți-vă de Athanasius Pernath... Dee murmură: — De alt Athanasius mă tem eu... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul comunist face aluzie sarcastic la fantomatica goană după Plan care agită istoria continentului de câteva secole. Și propune o alternativă, atât baconienilor, cât și neotemplierilor. Marx era evreu, poate că la Început era un purtător de cuvânt al rabinilor din Gerona sau din Safed și Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca la atacul de la Balaklava. Omul ăsta-i dracul, știința secretă a numerelor nu are secrete pentru el. — Ei, și? — Noi avem aurul, tu harta. Să ne unim și vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
maro profund și bogat. Asta până când lumina unui spot căzuse pe ei, scoțând la iveală un alb imaculat. Maroul venea, de fapt, de la petele de nicotină. Când s-a uitat mai bine, Hugo a văzut două umbre ruginii, uriașe și fantomatice, impregnate în zidul unde ocupanții anteriori ai casei stătuseră în pat și fumaseră. Covoarele făceau parte din categoria celor care trebuiau mai curând tunse decât aspirate și, judecând după mâncărimile chinuitoare de pe gambe, tot locul era plin de purici. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dincolo de orizont. Ne duceam În America, unde era atât de multă bucurie Încât nu era nevoie să o numești noroc. Mi-o imaginam pe Mama Scumpă singură În fosta noastră casă de pe Rue Massenet, cu Încăperile Încă bogat mobilate, dar fantomatice, golite de viață. Curând soldații urmau să intre În casă cu baionetele lor, zdrobind simbolurile capitaliste, iar În tot acest timp Mama Scumpă urma să stea În fotoliul ei, spunându-le revoluționarilor că nu vrea să fie o povară. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Tatăl meu mi l-a recitat cândva: „Du-te la marginea lacului și privește cum se ridică ceața“. La șase și jumătate, prietenii mei au atins acea limită. În zori, ceața se ridică de parcă ar fi răsuflarea lacului, iar munții fantomatici dispar În spatele straturilor din ce În ce mai deschise de gri, mov și albastru până când marginile ceții se unesc cu cerul lăptos. Barcagiii opriseră motoarele. Liniște deplină. Munții reflectați În apele lacului Îi făcură pe prietenii mei să se gândească la viețile lor agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
râs dând totul pe față: —Și a Încercat să stingă focul În costumul lui Adam. Harry se Înroși, dar apoi Îi aruncă o privire Belindei și văzu că era serioasă și urmărește caseta cu atenție. Iar apoi, ca niște apariții fantomatice, cele unsprezece umbre se urcară În bărci. Data și ora indicau 24 decembrie, 15:47, În Myanmar fiind deja Crăciunul și o oră imposibilă, așa de devreme că era Încă Întuneric. Își auzea inima bătându-i În timpane. E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oferea. Pentru mine întoarcerea la casa noastră din Basarabia nu era acum o prioritate, știam doar că vom reveni de unde am plecat și adesea mă întrebam dacă voi mai găsi vechii prieteni de joacă. Tata era acum ca un personaj fantomatic, care venea și pleca din mijlocul nostru iar discuțiile cu mama erau purtate deseori în lipsa noastră, ceeace înainte nu se întâmpla. Mama, însă, era mereu cu noi, era ca o oglindă în care se reflecta întreaga noastră viață de familie
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
ușiță minusculă, care se deschidea într-un fel de depozit. Ușa fusese plasată intenționat, la un capăt al sălii, lipită de perete: nu vedeai, dar erai imediat văzut. Holul de etaj se scufunda în beznă, așa că apăreai în cadru spășit, fantomatic, cu neoanele sălii sărindu-ți în ochi. Dacă nu-ți plesnea inima până urcai cele șase rânduri de câte patruzeci de trepte, clacai înăuntru, împiedicându-te de-o scară enormă de zugrav rezemată de perete, pe lungime. Treptat, oamenii acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
violacee, Hamleți și Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și dorințele lui. Așa trăim de mai bine de șase luni, mulaj fantomatic cu un tentacul în Cleveland și altul în Balta Albă. Nu mai percepem durerea și bucuria, privim lumea printr-un ochi bipolar ce nu clipește niciodată. Sunetele noastre sunt aceleași, o bandă neîntreruptă, bântuind somnul magnetic al adâncurilor. Scriem împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]