812 matches
-
interesant, deci povestea are un sâmbure de adevăr. Chiar se vede turla bisericii din apă? Așa povestește legenda, dar să nu-ți închipui că turla iese din valuri. Numai dacă te duci spre mijlocul lacului, poți să distingi o umbră fantomatică în adânc. Au fost unii care s-au aventurat cu bărcile până acolo încercând să o vadă, dar se spune că nu au mai putut veni înapoi la mal. Lacul e blestemat, sufletele celor înecați nu vor să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o vom petrece numai așa, vreau s-o vezi și să cunoști ce poate să facă. Uite că vine! îl trase iarăși pe inspector mai aproape de el, ridicând totodată toiagul înainte. La nu mai mult de douăzeci de metri, siluetele fantomatice ale copacilor începeau să se estompeze. Ceva trecea prin fața lor interpunându-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea. De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui modalitate de a ghici apropierea bestiei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu. Încet, ochii i se obișnuiau cu întunericul și începu și el să distingă câte ceva în jur. Luna strălucea deasupra lor dar razele ei abia puteau pătrunde prin frunzișul des. Vedea silueta întunecată a lui Calistrat lângă el și formele fantomatice ale trunchiurilor copa cilor. Își amintea locul unde se aflase vâlva mai înainte și privea țintă într-acolo însă nu reușea nici măcar s-o zărească. În timp ce teama îi încolțea iarăși în suflet, își dorea din toată inima să fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
între gard și prăpastie nu era mai lată de două palme și se întindea tot așa în fața lui. Prin valurile de ceață i se părea că zărește o siluetă întunecată. Era o structură masivă aruncată de-a curmezișul ravenei. Linii fantomatice desprinse de sub aceasta se pierdeau în adânc. Ținându-se cu mâinile de plasa metalică, își făcu curaj și porni mai departe. În scurtă vreme ajunse la capătul împrejmuirii. Ultimul stâlp de gard era chiar la capătul unui pod de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sudoare pe frunte. Ateneul era - și mai este - unul dintre multele colțuri ale Barcelonei unde secolul al XIX-lea Încă nu-și primise vestea pensionării. Scara din piatră urca dinspre o curte interioară de palat pînă la o rețea fantomatică de galerii și saloane de lectură unde invenții precum telefonul, graba sau ceasul de mînă erau anacronisme futuriste. Portarul, ori poate că era doar o statuie În uniformă, abia dacă a clipit la sosirea mea. M-am strecurat pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
plăceau intrigile cu crime și alcovuri. Casa roșie relata viața chinuită a unui individ misterios care spărgea magazine de jucării și muzee pentru a fura păpuși și marionete, cărora ulterior le scotea ochii, și le ducea În sălașul lui, o fantomatică seră abandonată de pe malurile Senei. Într-o noapte, cînd dădea buzna Într-o clădire somptuoasă de pe bulevardul Foix pentru a decima colecția privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica acestuia, o domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Blanche Stroeve. A tresărit și apoi s-a uitat lung la soțul ei. Ochii lui erau ațintiți în podea. Nu știam de ce părea atât de încurcat. În obrajii ei apăru puțină culoare, apoi fața i se făcu albă ca varul, fantomatică. Simțeam că tot sângele i s-a scurs de pe întreaga suprafață a trupului. Până și mâinile îi păliseră. O străbătu un fior. Tăcerea din atelier păru să capete materialitate, așa că deveni o prezență aproape palpabilă. Eram uluit. — Dirk, adu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu părea să fie nici o șansă pentru micul dejun în viitorul apropiat, așa că am pornit să mă plimb pe faleză. Chinezii erau deja în plină activitate în magazinele lor. Cerul avea încă paloarea zorilor și în lagună era o tăcere fantomatică. La vreo cincisprezece kilometri depărtare, insula Murea, ca o fortăreață înaltă din legendele Sf. Graal, își păstra misterul. Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Zilele care trecuseră de când plecasem din Wellington, Noua Zeelandă păreau extraordinare și cu totul ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
În mașina a doua. Greșiseră direcția la o intersecție și se grăbeau să-i ajungă din urmă pe ceilalți. Era o noapte senină și lui Amory i se urcase la cap beția drumului. Două strofe de poezie i se Închegau fantomatic În minte... Așa se Înfigea automobilul gri În bezna nopții și nici un semn de viață nu mișca pe drum... Așa cum oceanul nemișcat se desparte În fața rechinului În cărări de apă strălucitoare și Înstelate, pe culmi de frumusețe, pomii scăldați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe scenă, dar nu și energia necesară. N-am răbdare să scriu cărți și Încă n-am Întâlnit bărbatul cu care m-aș mărita. Oricum, n-am decât optsprezece ani. Furtuna murea blând și numai vântul mai continua să sufle fantomatic, făcând căpița să se Încline cu gravitate când pe o parte, când pe alta, și să se stabilizeze din nou. Amory era În transă. Simțea că orice moment era prețios. Nu mai cunoscuse niciodată o asemenea fată... niciodată n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât mine? - Nu știu, i-a răspuns sec Amory. Într-o seară, când se plimbau, a răsărit luna și a turnat peste grădină o splendoare copleșitoare, transformând-o Într-un tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite de viță cățărătoare, unde miresmele erau atât de dulci, Încât deveneau aproape muzicale. - Aprinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care au dorința de a participa la un asemenea tip de activitate remunerată corespunzător. S-ar elimina, astfel, cumplita bătaie de joc dezvoltată la nivel național de nenumăratele fundații, asociații, comitete și comiții, vorba lui Caragiale, existente doar cu titlu fantomatic în domeniul protecției canine, niște organizații-paravan, de fapt, ce înghit fonduri pecuniare consistente exclusiv în beneficiul propriu (neavând ca obiect de activitate unul nedeclarat la nivel oficial), rezolvarea problemei anterior expuse aici neînsemnând pentru ele decât un simplu pretext de
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
spațiului siberian, foamea, păduchii, umilințele felurite, nemiloasele anchete ale NKVD-ului etc.?!... A fost nevoie de aproape trei sferturi de secol pentru ca guvernanții României să își aducă aminte că ei, veteranii de război sunt persoane (nu personaje) reale și nicidecum fantomatice, cu alte cuvinte, că există fizic încă. (De politicienii, jurnaliștii, bancherii și alte categorii profesionale - de altfel, onorabile - din ziua de azi, neîndrituiți a primi grade militare superioare, conducătorii ultimilor ani și-au adus aminte însă cu o rapiditate ce
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
tine strânse. Eu te mai cânt în palmele deschise, În care te aștept să-mi strigi tăceri, Cu țipete arzând, pe pielea-mi scrise Să-mi liniștești uitările de ieri. Mi-e clipa ascuțită-n noduri strânse, Secundele se-agită fantomatic, În ochi se furișează frici pătrunse, De tine într-un amalgam cu gust cromatic. Hai, vino în pădurea mea cu lună plină, Pe-o filă de poveste-ntr-un ecou, De dincolo de noi și de-a mea vină, Hai, vino
RENAŞTERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361558_a_362887]
-
este smuls din rădăcini. În subteranele postmodernismului nu mai există decât putregaiul, iar deasupra oceanul acesta de eteraerfocapa, care nu e altul decât Internetul-celest. Văd întreaga Europa cum se zbate că o himera între Orient și Occident, între un trecut fantomatic și un alt trecut fantezist. Nici o întâlnire între pământuri, nici un popor ales, nici un sistem care să reziste. Peste tot numai tâlhari, sfinți, asasini, internetisti și trădători care predică doctrina nihilista, revoltă și abolirea ființei umane. Nu se poate construi o
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
te caut în van. Poate cazi sfaramandu-te în mii de bucăți, Poate adorm pentru-o clipă și uit cum arăți, Te privesc pe furiș , ca un hoț de-amintiri, Ce-și păzește icoana întâii iubiri. Unde mergi, te urmez, fantomatic Anteu, Căci tu esti puterea pământului meu! Referință Bibliografica: PE FURIȘ... / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PE FURIS... de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363570_a_364899]
-
-n mare să se piardă, Durerea mea din clipele ce mor. Ai apărut în fapt de seară Și ai aprins al dragostei fior, Făcând din inimă vioară, Pe struna ei cântând al meu amor. Pe-a cerului boltă-nstelată, Luna fantomatică apare. Și inima în piept tresaltă, Când aud timida ta chemare. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: REVERIE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1440, Anul IV, 10 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate
REVERIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363258_a_364587]
-
Cristianei Maria Purdescu devine adeseori supliciantă. Astrul nocturn privilegiază complexe circumstanțe fluide, profund misterioase. Provizoratul sentimental capătă proporții apăsătoare, odată cu substanța unui paseism completudinar. Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare. Persistă, invariabil, tentativa de a frecventa zone adânc spiritualizate. Poeziile Cristianei Maria Purdescu sunt situate sub o pregnantă influență selenară, fiind realizat un misterios sincretism între umbrele trecutului
AMPRENTELE INTERIORIZĂRII DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368308_a_369637]
-
noaptea cugetării nu de atins el este și nici în noaptea lumii atins va fi vreodată [53] Materia-n Cetate crapă ca albe ziduri și din adâncuri iată un nechezat că vine și Calul iar se vede mai stins și fantomatic înșeuat cum trece pe-a lumilor coline [54] Mulțimile popoară aleargă mut pe dealuri și iată să-l atingă să-l pipăie ar vrea însă el aer este o lumină stinsă proiecție în spații a unei stinse stea [55] Și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
se închide brusc, automat, scârțâindu-mi timpanele și mintea, cu zgomot sonor de fiare. E un accelerat ciudat, singuratic, cum n-am mai întâlnit până atunci. Ca întotdeauna, mă uimește schimbul locomotivei electrice, cu Diesel sau cea cu abur. Combinația fantomatică se petrece întotdeauna la vârf, înfăptuită de o lume ascunsă, neștiută de nimeni din lumea mea. Simt cum mă topesc într-un soi de reflexie interioară transformată în mânie ... se revoltă ca la începutul civilizației și încet, totul se pierde
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
raze de lună. El înoată-ncet, drept, ajunge la țintă, se răsucește și vine spre noi. A terminat, deci, de citit sau de recitat, cu glas scăzut. Pauză. Liniște destinsă. Iși dă seama, cred, că el fusese pe lac, aproape fantomatic, și că noi eram doar pe mal, departe, printre cine știe ce copaci sau tufe... Pauza sa se prelungește peste normal. Și deodată, profesorul Al. Husar, întreabă ( aproape în șoaptă și râzând - în felul său, de Mefisto special!): - Ați înțeles, domnilor studenți
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
pentru un ideal minunat al trăirilor omului, indiferent de locul unde dorește să trăiască. Europa este a europenilor și deci, și a noastră. Hotarele au existat în imaginația bolnăvicioasă a minților mărginite, care și azi mai bântuie cu siluetele lor fantomatice lumea, dar cad pentru că energia lor s-a risipit deja și praful din care derma le-a fost conținut în compoziție a început să fie suflat de cei care gândesc și privesc altfel în noua ordine a lumii Europei. Eugen
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
explorează zone necunoscute, poartă pecetea unor angoase, iar farmecul narațiunii cade sub umbra unei magii sumbre, risipite în final: echilibrul senin și formalizat al binomului stabil lumea aceasta, tărâmul celălalt este dizolvat, fiind înlocuit de modelul șovăitor al unei proiecții fantomatice: lumea primară devine punctul de iradiere al unui șir nesfârșit de lumi între care se nasc și pier, în degringoladă, raporturi stranii și contradictorii. Supranaturalul nu mai încape în scheme și în structuri, ci se revarsă / pătrunde / se insinuează în
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]