526 matches
-
de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică, unde dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină tu ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chelner. — Ce mai contează, dacă obține ce vrea? — Era mai bine să nu mai umble pe străzi la ora asta. O să-l prindă garda. Acu’ cinci minute au trecut pe-aici. Bătrânul care stătea În umbră bătu cu paharul În farfurioară. Chelnerul mai tânăr se duse la el. — Ce vrei? Bătrânul Îl privi: Înc-un coniac. — O să te-mbeți, Îi spuse chelnerul. Bătrânul Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua dinăuntru și se-ndreptă cu pași mari spre masa bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua dinăuntru și se-ndreptă cu pași mari spre masa bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce coniacul se revărsă peste buza paharului pe farfurioară. Mulțumesc, spuse bătrânul. Chelnerul duse sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pași mari spre masa bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce coniacul se revărsă peste buza paharului pe farfurioară. Mulțumesc, spuse bătrânul. Chelnerul duse sticla Înapoi Înăuntru. Apoi se așeză lângă colegul său. — Acu’ chiar că-i beat. — Păi, se-mbată-n fiecare noapte. — De ce-a vrut să se omoare? De un’ să știu eu. Cum a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii, bătrânul Își Împături ziarul. Îl privi pe domnul Harris și apoi Își luă ceașca de cafea și farfurioara și se duse la masa lui. — Îmi cer scuze că vă deranjez, Îi spuse În engleză, dar nu sunteți cumva un membru al societății National Geographic? — Luați loc, vă rog, spuse domnul Harris. Domnul se așeză. — Mai vreți o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bine. Mai vedem noi. Locotenetul de artilerie se ridică-n picioare și se duse spre doctor. — Să te fut. Să te fut. S-o fut pe mă-ta. S-o fut pe sor-ta... Doctorul Îi aruncă-n față o farfurioară plină cu iod. În timp ce se-ndrepta orbit spre el, locotenentul Își căuta, bâjbâind, pistolul. Doctorul Îi sări În spate, Îi puse piedică și, când locotenetul căzu la podea, Îl lovi cu piciorul de câteva ori și luă pistolul cu mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apoi din ce în ce mai tare. -Vai, capul meu! Vai, ce mă doare! Sorina - nimeni n-a băgat de seamă când, cum și de unde - a și adus și îi pune sub nas o bucată mare de kranț. Băiatul privește cu mare poftă spre farfurioară, spre linguriță, dar mai ales, spre... Apoi, întoarce spatele către perete. Dar, ce să-i faci capului, stomacului... Gemetele, parcă, s-au mai potolit. Se aud mai încet, din ce în ce mai încet. Acum, nu se mai aud deloc. Te simți mai bine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
găsi el! Și-atunci or să vadă toți ce poate Sorinel. E dimineață. Toată familia s-a trezit și se pregătește de plecare - părinții la serviciu, copiii la grădinița cea mare. Micul dejun e, acum, pe masă: paharele cu ceai, farfurioarele cu omletă, feliile de pâine unse cu gem și cănile de lapte cu cacao... În bucătărie nu-s decât mama și Sorin. Băiețelul s-a oprit în fața mesei încărcate. În minte și face un plan, e clar. Se duce-apoi la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel nu era mulțumit. Mieuna întruna. Ce nu i o fi plăcând? Cred că-i e foame! spuse bunica. Și ce-o să-i dăm de mâncare? întrebară copiii? Lapte. Mă duc să caut farfurioara cea mică, s-o spăl... Nu, nu-i nevoie. O să-l hrănim cu o pipetă. Până crește mai mare. La scurtă vreme după această întâmplare, celui mai tânăr „membru” al familiei bunicilor îi apărură ochii, mici cât două măslinuțe. Iar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
moi ale labelor își scoate unghiile ascuțite și, iată, a și ajuns sus. Simte în nări un miros puternic. Nu știe precis ce este, dar parcă i s a făcut foame. Și, doar, abia a terminat de mâncat laptele din farfurioară. Însă cum îi mai lasă gura apă! Nu, nu după lapte. Nici el n-ar putea să spună ce anume dorește. Ca la o comandă misterioasă, ochii i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cine mă strigă? întreabă Nicu speriat. Știa doar că este singur în bucătărie. Pic, pic, pic. Nu mă lăsa să cad, Nicule, am să alunec pe canal și mi-e frică, prinde mă. Băiețelul prinde picătura de apă pe o farfurioară. — Îți mulțumesc, Nicule... — De unde știi cum mă cheamă? — Să-ți povestesc... Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe aragaz. Din cauza căldurii focului, unele picături se prefăceau în aburi. Pe fereastra deschisă, aburii fugeau repede
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei. Domnișoara S încercă să-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei S. Dacă ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asupra ei toate puterile tale de afecție. În orice caz, Ahmed este un personagiu. L-am găsit la familia Axente, mic de tot, și asist la transformarea lui de fiecare zi. Din primele zile l-am obișnuit să mănânce din farfurioară, ceea ce la Cavarna nu făcea decât rareori, când ceilalți voiau să râdă. La început îl îmbiam inutil, se apropia cu ezitări de lapte și se retrăgea cu frică. A trebuit să-l împingem de câteva ori cu capul, să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
În casă, Ahmed, și mai jalnic decât îl lăsasem, ne aduce aminte de boala lui. Îl uitasem de tot și eram pe punctul să mai întîrziem vreme multă pe ponton, și numai prezența domnișoarei Țurai ne-a alungat. Laptele din farfurioară a ramas neatins. Când îl mângâiem, nu face nici o mișcare, dacă îl ridicăm puțin de labele de dinainte cade la loc. Numai ochii îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei persoane de seamă și se grăbi să-i servească personal, dându-le în sala ticsită o masă lungă, într-o poziție bună, departe de fumul ce venea din bucătărie. Pentru lumină le adusese două lumânări de seu, înfipte în farfurioare de aramă. în vreme ce Vitalius, credincios însărcinării ce-o primise, își aștepta cina, scrijelind cu repeziciune pe o tăbliță de ceară o sinteză a acelei zile de călătorie, Sebastianus îl cerceta cu curiozitate pe Divicone. Cu surprindere, îl văzu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei. Domnișoara S încercă să-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei S. Dacă ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]