805 matches
-
alături de care se juca. Crengile teiului le țineau loc de leagăn, iar din mugurii și frunzele lui cu gust bun, se înfruptau cu poftă. Primăvara târziu, îi culegeau florile, pe care bunica le punea la uscat. În luna mai, priveau fascinați, cu o nesfârșită curiozitate naivă, la cărăbușii ce îl invadau, transformându-l în sălaș al lor. Chiar dacă pe atunci, sentimentul de reverie îi era necunoscut, teiul copilăriei, cu parfumul său inconfundabil, a rămas în sufletul Angelei Monica Jucan pentru tot
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
pensionari) și la ora 19,30. Cântecul cehovian al lebedei este, la drept vorbind, doar un pretext dramatic căci, în decorul Ninei Brumușilă, costumele (excelente) Adrianei Popa și pe muzica lui George Marcu, vreme de aproape două ceasuri publicul asistă fascinat/amuzat/înduioșat la un recital Mălăele: nu Mălăele „în Cehov“, ci Cehov pentru Mălăele, plus o întreagă lume, de la Moliere... la Băsescu, recognoscibile în inconfundabila manieră Mălăele. „Măscăriciul“ a fost prezentat cu mare succes la Arad, ca spectacol de gală
Agenda2005-43-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284319_a_285648]
-
o zi, însă-o doză mai mare Și am luat-o așa Cum știam, dintr-o simplă suflare. M-am trezit mai apoi C-am avut o reacție ciudată, Căci privind peste noi Am văzut că-i un cer dintr-odată. Fascinat, m-am oprit Și întins pe-o peluză, pe spate, Am rămas țintuit, Urmărind niște nori de departe. Însă nu a durat Foarte mult până când ei să vină. O pastilă mi-au dat Și-am ajuns să fiu iarăși mașină
ROBOŢII DIN NOI de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384942_a_386271]
-
orice fel de prag, de gând, de suflet , de naționalitate sau de vârstă ... - O bucurie ajunsă și la mine Helen ! E ca și când am fost și eu acolo cu tine ! Frumos, într-adevăr! Toujours la belle et douce France! spun eu fascinată, și , te-aș întreba, are o legătură tabăra asta creștină în care tu ai fost, cu faptul că Oana este în clasa a doua la Seminarul Teologic Ortodox...? - Bineînțeles că are ! Cea mică , o țandără care n-a sărit departe
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
cursurile de geometrie diferențială. Era student la “Matematică” și se afla în sesiune. Deodată, frunzărind cartea din care ìnvăța, printre foi, găsi o fotografie. Era o poză alb negru, veche. “Este din epoca trecută, din socialism”, gândi tânărul, privind-o fascinat. Observă că ceva în poză îl fermeca cu totul și nu știa ce anume. Cadrul, având în fundal Biserica Neagră - construită pe locul unei biserici romanice vechi, din secolul al XIII-lea, distrusă în marea invazie tătară din 1241, afectată
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
mustind de rosturi și tragedii metafizice ale Logos-ului contemporan, dar și de ideatică steiner-iană și guénon-iană)! Ceea ce, însă, determină o reacție decisă, din partea noastră, este mult prea marele coeficient de narcisism al Poetului - care seîndrăgostește (febril și delirant, precum fascinatul luciferico-faustic, dar aflat, încă, în zona penibilului exoteric: UCENICUL VRĂJITOR! - ceea ce produce, uneori, și redundanțele sus-menționate!) de eprubetele combinațiilor/hierogamiilor sale de cuvinte, dar... pierzând, cu totul, din vedere, PERSPECTIVELE COSMICE ALE PROPRIEI POEZII! Nu ajunge să vorbești de soare
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
la Început În șoaptă, ca un susur. Din gura ei Întredeschisă ieșea un cântec monoton, puternic ritmat, un ansamblu de cuvinte aspre și de neînțeles. Apoi tonul cântecului urcă, o melodie tristă care ajunse până la bolta tavernei. Dante o asculta fascinat. Nu era nici una dintre limbile creștine pe care le cunoștea; nici ebraica sau idiomul barbar al maurilor. În efortul cântării, femeia Își mișcase un umăr, iar marginea mantiei coborâse, descoperindu-i gâtul. I se păru că o flacără Îi țâșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bărbații ca să creeze un spațiu de fum între ei, să le fie comunicarea și mai vagă. Dudu făcea inele de fum în aer și urmărea înlănțuirile de fum cu fața ridicată ajungând prin dreptul mâinii domnului Fischer, care-l privea fascinat. Din acea zi nefericită de la restaurant, Dudu nu încetase să se gândească serios la Nina. Își petrecuse chiar noaptea croind și cusând o bluză bleumarin pentru Nina. Dar avusese nenorocul să dea peste tatăl ei, despre care nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
doisprezece roșu. Toată lumea amuțise, nimeni nu mai scotea o vorbă, nici măcar chibiții care așteptau să ciupească și ei ceva din norocul lui nu mai îndrăzniră să-i urmeze exemplul. Suma pusă pe masă depășea orice închipuire și ochii tuturor urmăreau fascinați bila albă care începuse să se rotească din ce în ce mai încet. În camera de monitorizare, Mihailovici ținea degetul deasupra butonului de control. Când viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zece ori mai multe decât Anglia); două treimi dintre automobilele exportate în lume sunt încă franceze. Totul se schimbă brusc între 1908 și 1914: în Statele Unite, producția pe bandă rulantă a modelului „T” coboară prețul acestuia la jumătate. în Franța, fascinată încă de idealurile Vechiului Regim, industria automobilului consideră încă mașinile niște obiecte de lux și le proiectează ca pe niște calești. De aceea, atunci când la Paris apare prima piață de masă, aceea a taxiurilor, Louis Renault și muncitorii săi, foști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe cât anume ar fi trebuit să dezvăluie. - Se vorbea de doi preaînalți funcționari de la curte. Și că unul dintre cei doi ar fi fost Împăratul În persoană. Poate că voia și el să cunoască secretul meșterului... - Care secret? exclamă Dante fascinat. - Se spune că Tinca, cu puțin timp Înainte să dispară, descoperise secretul prin care lumina putea fi oprită În oglinzi. - Ce? - O modalitate de a opri În oglindă ultima imagine reflectată. Se spune că, grație alchimiei, descoperise o materie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
l-a avut cu Bianca Lagia? Dar, dacă acesta murise, atunci ghibelinii În cine Își puneau speranțele? Toată povestea Romei se Întemeia pe carisma sângelui imperial. Oare nu de o posibilă Întoarcere la stirpea Anticristului se temea cardinalul de Acquasparta? Fascinat, Își reluă lectura. Pagini despre fapte de arme, despre durere, despre glorie, pe care mintea sa le sorbea așa cum un om Însetat soarbe apa. În sfârșit, spre finalul manuscrisului, Mainardino descria otrăvirea Împăratului: „ucis de mâna omului neîntreg, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
piatra rece a peretelui. Lamele se apropiau primejdios, acele lame care uciseseră atâția oameni cu mușcătura lor paralelă. Își ridică brațele, pentru a căuta să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În mulțimea de pe Broadway, visând pe aripile muzicii care răzbătea din restaurante. Fețe noi se aprindeau și se stingeau ca un milion de lumini, fețe palide sau Îmbujorate, obosite, dar menținute În formă de o excitație epuizantă. Amory le privea fascinat. Acum Își făcea planuri de viață. Avea să fie un locuitor al New York-ului, cunoscut În toate restaurantele și cafenelele, pus la costum elegant de dimineața până seara, dormind doar În ceasurile plicticoase de dinainte de amiază. — Da, domnule! M-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfidător, conștient s-ar fi zis de faptul că anul acesta colegiul Își punea toate speranțele În el, că cele optzeci de kilograme ale sale trebuiau să se strecoare, fentând, spre victorie prin rândurile dese, albastre și carmin, ale jucătorilor. Fascinat, Amory a privit pe rând fiecare șir de băieți ce trecea prin dreptul său, cu brațele Înlănțuite, cu chipurile neclare deasupra tricourilor sport, a auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a trecut pe sub umbrosul Arc Campbell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
A doua zi l-am văzut în spectacol. Fantastic, avea la vremea aceea aproape optzeci de ani și izbutea să facă podul, iar bijuteriile lui, pantomimele lui Bip erau mai tinere și mai incredibile ca oricând. Priveam din fundul sălii fascinat, evolua în fața mea un om care știa pentru ce trăiește. Am jucat și eu Mantaua cu o disperare nebună, doream să fiu mai bun, cred, și chiar am fost, căci cronicarii au vorbit extrem de elogios despre spectacolul nostru, spunând cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Femeia Încetă să-și mai privească pantofii, mutându-și privirea deasupra mesei. Schiță un gest Înspre paharul de apă, dar apoi, amintindu-și, probabil, că băusem eu din el, Își turnă apă Într-un alt pahar și o bău. Priveam fascinat cum i se scurgea apa pe gâtlej, În Înghițituri mici, și mă gândeam că semăna cu o actriță. De fapt nu știam cum bea apă o actriță, pentru că nu Întâlnisem nici una În realitate. Când spun actriță, nu mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
abia apoi se puneau pe scaun. De multe ori nici nu aveau nevoie de scaun și ședeau pe piciorul din spate, iar când acesta amorțea, îl schimbau cu dreptul sau cu stângul, după preferință. Stejeran 1 mai ales le privea fascinat. Observându-l, Getta 2 îl întrebă: — N-ai mai văzut cilioaie? — Mărturisesc că nu. — Sunt foarte drăguțe, în general, și au un suflet nemaipomenit, zise Getta 2. Însă din cauza celor trei picioare aproape nimeni nu se leagă de ele. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fericiți, începură să țopăie. În vremea asta, de pe plaiurile învecinate curgeau spre navă alții și alții, femei, copii, bătrâni. Ajunși lângă tovarășii lor, întrebau ce trebuie să facă și porneau și ei să salte care cum puteau. Pământenii îi priveau fascinați. — Ăștia ne linșează dacă în continuare nu le ordonăm nimic, zise cu voce scăzută Felix S 23. Mai bine să plecăm. Se întoarse spre mulțimea de tălâmbi care terminase de sărit și aștepta nemișcată. Ia ascultați aici! Toată lumea să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
alteori au făcut ceace eu le-am comandat și tot cu ele mi-am șters de multe ori lacrimile. Uneori gândul îmi zboară la mâinile mamei mele care după cum îmi aduc aminte nu prea m-au mângâiat, dar le priveam fascinată, deoarece cu toate că era o țărancă, avea o mâini foarte fine și gingașe. Chiar și atunci când îmi dădea câte o bătaie eu îi luam mâna și o sărutam, iar ea se oprea mirată și îmi zâmbea. Continuam să o țin strânsă
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
firesc, fără nici o poză de vulgaritate studiată și intenționată. - Bafto delo. Ce mai faci, Puleașcă? rosti Rodica. Numitul „Puleașcă” începu să se dezbrace; vânos, uscat, păros că o maimuță, individul dădu la iveală un utilaj sexual de-a dreptul monstruos. Fascinată, Rodica privi organul care se erecta rapid, ajungând la 27 cm. Cu o miscare bruscă, Puleașcă o răsturna pe canapea, aplecându-se deasupra ei. Rodica D.D.T. fu scuturata de un spasm involuntar. Își strecura mâna între ei, în jos, conducându
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
cărți, gândurile și desenele sale, elecrizând nu numai pe cel ce o citește prima dată, dar și colegii de școală, profesorii, obținând atâtea binemeritate premii la toate concursurile unde a participat. Și dacă ar fi să intru în lumea ei fascinată a copilăriei, remarc cu mare ușurință că Denișa depășește cu mult copii de seamă ei și nu numai prin activitatea ei literară și alte activități de perspicacitate. Parafrazându-l pe scriitorul și editorul Petre Rău, îmi veți acorda dreptate pentru
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
bine cromatismul tabloului, nici nu te privesc terifiați, ca bărbatul cu turban de la intrare, cu aer musulman, la care holbarea atinge paroxismul ca în fața vederii morți iminente. Nu, cele două portrete de care vă vorbesc și pe care le admir fascinat alunecă estetic în atemporal, iar, psihologic, sunt mari metafore ale vederii. Nu aș putea adăuga mai nimic semnificativ, luând și alte opere expuse în discuție. De aceea, vă fac această unică mărturisire. Ceea ce m-a mișcat pe mine atât de
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
bătrânețe ... ” conține în structura sa informațională Ideea relativității, idee fundamentală care se regăsește și în poemul „La steaua”, al lui Eminescu, ne-a întărit convingerea aceasta ... Am stat ani întregi aplecați asupra acestor două mari capodopere ale creației umane, uimiți, fascinați, intrigați, încercând să ajungem la mesajul important, fundamental pe care îl conțin. Teoria noastră este că balada Miorița conține în ea „corpusul filozofic și al Mitului Mioriței, al Mitului jertfei Mioarei”, mit care în neolitic, în spațiul Carpato-danubiano-pontic, leagănul în
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
-l vedem? - Da, normal! Cum să nu? Și o porniră înapoi, pe picioare, în direcția din care veniseră cu mașina. La un moment dat ajunseră la capătul podului și la micuța coastă asfaltată, dar puțin deteriorată. Cu privirea ridicată și fascinată, porniră cu pași înceți. Imaginea sublimă a lui Decebal din piatră, zidit pe munte, cu fața spre Dunăre, ca un adevărat străjer, îi tăie respirația Adrianei. Statuia indiferentă și eternă privea țintă în zare, cuprinzând întreaga panoramă a Cazanelor Mici
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]