5,507 matches
-
labirinturile, subteranele... Uneori descopăr în rafturi un măr, o smochină, după anotimp. Strugurii sunt buni, poate cel mai bun fruct din câte cunosc... A tăia hârtie, după ce ai cumpărat-o, e de asemenea minunat ș...ț Oh, o salată de fasole verde, cu ulei și oțet... În ce stare de decădere morală să fii ca să renunți la o felie de pâine prăjită cu unt?... Nu e nimic mai grațios, mai tonifiant decât un copac bătrân răspândindu-și crengile pe cerul înstelat
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
l-am deschis eu. - Doriți o specialitate a casei? - O salată? O pizza? - O friptură bine prăjită? Sau în sânge? - Puțin vin? Apă minerală? Ea privea în farfuria goală. Când a venit chelnerul, am comandat o costiță de vită cu fasole verde. - Vă place fasolea verde? - Și de băut? - O carafă de apă. Am așteptat mult timp până le-a adus. - Ați mai fost aici? - Ați fi preferat să rămâneți acasă și să vă uitați la televizor? - Eu m-am născut
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
Doriți o specialitate a casei? - O salată? O pizza? - O friptură bine prăjită? Sau în sânge? - Puțin vin? Apă minerală? Ea privea în farfuria goală. Când a venit chelnerul, am comandat o costiță de vită cu fasole verde. - Vă place fasolea verde? - Și de băut? - O carafă de apă. Am așteptat mult timp până le-a adus. - Ați mai fost aici? - Ați fi preferat să rămâneți acasă și să vă uitați la televizor? - Eu m-am născut într-o luni seară
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
Mă întrebam dacă avea să se ridice și să plece trântind ușa restaurantului după ea. - Eu sunt singur la părinți, dumneavoastră aveți frați sau surori? Chelnerul ne-a adus friptura. Am tăiat-o eu și i-am pus ei prima. Fasolea verde era zdrobită în grăsime, mi-a părut rău că nu cerusem cartofi. - Nu mâncați? Nici măcar nu a dat din cap pentru a-mi răspunde. Mi-era foame, am început să mănânc din porția mea. Friptura era bine făcută. Când
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
Îngeraș! Și acesta este un semn, nu? Da ceva de mâncare este, Marie? Esti, omuli! Hai la masî! Maria trase masa pe care așeză mămăliguța păstrată caldă Între perne, apoi În cele două străchini de lut turnă două polonice de fasole prăjită, curechi murat și Începură să mânânce liniștiți, atât cât puteau fi ei de liniștiți. La un moment dat, Maria tresări, urechile ei fine prinse un vaiet prelung și parcă niște frânturi de vorbe! A făcut un semn cu mâna
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nimeni nu știa ce face. Nici mătușa Rarița, maică-sa, nu putea intra în odaia lui, să-i aducă de mâncare. Toată mâncarea lui pe săptămâna ceea cât o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la spital pentru drum. Atâta și nimic altceva...De la maică-sa cerea doar apă. Când o ieșit din casă înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era ca o scândură. Numai pielea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
adânci.) HABACUC: Arăți grabă mare sfinția ta... Adevărat? SISOE (se întoarce): Potrivită... HABACUC: Ascultă, eu n-am vreme! Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine, e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai aflat una ca asta, Sisoe? Te-ai așezat, joacă! Zi mai repede: porumb ori fasole? SISOE (cu lehamite): Porumb. HABACUC: Bun, ia porumbul! Mută sfinția ta primul. (Sisoe se uită pierdut la boabe) Ori poate te temi să nu fim văzuți împreună... Că se uită unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ești stătut. Dacă ți-i las pe mână, într-un ceas îi dai gata, trebuie să-i adun cu fărașul! (Sisoe își frânge mâinile, distrus. Pafnutie se întoarce la joc.) Bag samă, prooroace Habacuc, bag samă că această boabă de fasole nu era aici adineauri, când am întors capul... HABACUC: Eu unul știu că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie s-o fi atins, că singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute dincoace... HABACUC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de fasole. HABACUC (mormăit): Iaca o duc! (mută) Da' nici sfânt așa cărpănos la joc pot să jur că n-am mai întâlnit! SISOE (care, în tot acest timp, părea absent, izbucnește patetic): Mă voi ruga iarăși Celui Prea Milostiv să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și cu smochine nu mai face el minuni... BABA SAFTA: Numai asta poate fi! Ia stați oleacă... (merge până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată de păine și desigur, o damigeană cu apă. Cei care aveau În echipă și bărbați mai strecurau câte o sticlă de jumătate, cu țuică sau vin. Sapele erau bine ascuție și Împănate, să nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pus un bidon În brațe și a trimis-o sus pe deal, unde era o fântână. A trecut o oră, două, trei ore, și netoata de fiică sa tot nu mai venea. Soarele ardea din ce În ce mai tare și, după borșul de fasole și brânza de oaie, setea a devenit de nesuportat. A mai Împrumutat câte o cană cu apă de la vecini, dar fiecare Își drămuia această sfântă licoare deoarece știau că nu aveau de unde să mai facă rost până seara, când se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Femeile aleseră dintre bulendre și hârdaie pirostiile, ceaunele și câteva oale, se așezară direct pe pământ, turnară apă în vasele deja pregătite, ca mai apoi să întețească focul. În apa care începuse a sfârâi veselă, turnară mai mulți pumni de fasole, puțină sare, câteva drame de untdelemn și le îndemnară pe fete să întrețină focul, dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat. Răsturnarea mămăligii și punerea în străchini a mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și etalau de regulă bidinelele cu câteva fire de păr de porc, muiate din belșug în smoală, nu coborâră din căruțe ca să poată să adune ceva de-ale gurii. Întreaga provizie a fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o traistă de mălai și câteva cepe. Ori, dacă ar fi poposit la marginea unui sat, în ceaunele lor ar fi plutit și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de pasăre sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în ulcele rachiu tare sau vin roșu și acruț care le ar fi șters toate îngrijorările. Deși masa se terminase demult, mirosul îmbătător de fasole mai stăruia cu putere în aerul împrejmuitor. Bulibașa călca meditativ, privind când într-o parte, când în alta.Toate corturile erau întemeiate, așteptându-și stăpânii să le umple cu somn și poate pentru unii și cu vise. Starostele își zâmbi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să cheme o pasăre să-i urmeze spre ceaunul cu apă clocotită sau să o așeze cuminte pe un jar încins ce se afla în fața corturilor. În seara aceea însă, pe drumul tăiat de șatră în goana nebună a telegarilor, fasolea se aflase la mare cinste. În timp ce oamenii șatrei se pregăteau de odihnă, sosi un călăreț. Era Șobi. Fusese trimis într-o misiune de taină de către bulibașă. Ajuns în fața cortului starostelui, acesta s-a aruncat din șa și, lăsând calul slobod
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă și stinse cu lapte acru sau chișleag. Festinul se-ncheia cu procesiunea ghicitului în bobi de porumb sau fasole. Și mai niciodată bunica nu-și greșea prezicerile. Avea o istețime aparte când achiziționa lucruri ieftine pe care le revindea avantajos, pentru a supraviețui și a-și purta copiii în școli. După ce mezinul Arcadie a terminat Academia Militară la București
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-te dă criza mondială. Hai, că-i tare! Nene, dacă tu te strofoci atât, ce să mai zicem noi, ăștia mici și amărâți?" Băi, fată, ăștia mici și amărâți, cum te dai tu, să dăscurcă. Nu mai mănâncă cârnați cu fasole, mănâncă doar fasolea, bea zeamă dă varză și aia e, să bate pă burtă și-i fericiți. N-au trebi, n-au obligații dă întreținut, n-au standing, n-au nimic. Pă când în afaceri, dacă află lumea că ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mondială. Hai, că-i tare! Nene, dacă tu te strofoci atât, ce să mai zicem noi, ăștia mici și amărâți?" Băi, fată, ăștia mici și amărâți, cum te dai tu, să dăscurcă. Nu mai mănâncă cârnați cu fasole, mănâncă doar fasolea, bea zeamă dă varză și aia e, să bate pă burtă și-i fericiți. N-au trebi, n-au obligații dă întreținut, n-au standing, n-au nimic. Pă când în afaceri, dacă află lumea că ai necazuri, că n-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]