410 matches
-
Apusului, o cultură a zbuciumului sufletesc, a setei de expansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spațiul infinit tridimensional. Cultura greacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spațiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arabă, magică, de-un apăsător fatalism, [...] ar avea ca substrat sentimentul spațiului-boltă. Vechea cultură egipteană implică sentimentul spațial al drumului labirintic, care duce spre moarte (Ibidem, p. 193). Autorul dă exemplul grăitor al mazilirii domnilor români la intervale scurte de timp; astfel, între 1538 și 1634
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se întorc împotriva împreunării dintre aceste științe și hipertehnologiile prezentului. În acest sens, virtualul devine nu omologul vitalului, ci omologul viralului, al metastazei cancerigene care macină și consumă umanul până la epuizare. Discutând ingineria genetică, bioinformatica sau tehnoștiința clonării în termenii fatalismului, prin care rezistența și profilaxia umane sunt zadarnice și efectele tehnologice distrugătoare și patologice, criticul tehnocultural judecă limita acestor configurații virtuale drept ipostaze ale „dublului” radical, o materializare protezică a dead-line-ului existenței. Posibilitatea creării unor „aberații” sau a unor forme
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
neputincios, reductibil la trup, la nervi, laș, rușinat de sine, isteric, urând totul și mai ales urându-se pe sine. Astfel, cui și de ce să-i fie frică de Emil Cioran? Că face critica modernității? Că își acuză neamul de fatalism și se dezice de ai săi? Că a fost de dreapta și a propăvăduit violența? În spatele acestor gesturi, o metamorfoză continuă, a cărei singură consecință este recunoașterea unei identități care dă sens îndoielii. Care se întemeiază pe îndoială. Nu numai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mijloc de a ieși din istorie, ironia. „Mă simt mai singur ca niciodată, spune într-un loc, dezamăgit de apetența francezilor către facil, dar totuși mulțumit că am puterea ironiei în fața viitorului” (21 iunie 1975 Ă 517). Ironia chiar față de fatalismul în care crede, cu atât mai mult pentru că aparține strămoșilor săi. Deocamdată, să dăm credit melancolicului. Cioran trăiește o surdă confruntare cu propria ereditate. La drept vorbind, nu-i aceasta decât fața, de penumbră, a luptei sale cu originile, pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
participa la istorie și de a o învinge: „Ca de obicei, îi scrie aceluiași destinatar, nu mă pot opri să nu fac reflecțiile de rigoare despre ereditate... Ă ceea ce este o lașitate din partea mea. Dar cel puțin e în stilul fatalismului valah, iar Dinu are, fără îndoială, dreptate să repete că sunt mai aproape decât îmi închipui de rădăcinile mele” (1976 Ă 315). Poate că, departe de țară, Cioran descoperă că vidul său interior este congener vidului valah. Sau poate descoperă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la fapte! Totuși se pot face unele progrese” (idem). Sau: „Din nefericire, am dorințe. Sunt sigur că dacă m-aș rupe de lume complet, tot n-aș uita femeia”. Prin urmare, nu-i rămâne lui Cioran decât un soi de fatalism care ne amintește de ai săi, de care, cum știm, se dezice cu violență: „Trebuie deci să accept să trăiesc așa cum am trăit mereu: sfâșiat între obsesia scheletului și obsesia cărnii” (idem). Așadar, un Cioran care își caută salvarea în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în idealismul său pentru a fi păstrat așa cum era. I-am răspuns, la rândul meu, cu întrebarea: de ce este nevoie de legenda Meșterului Manole astăzi? Care este actualitatea ei pentru români? Răspunsul a venit imediat: marea dramă care repetă oarecum fatalismul veșnicei năruiri din legendă este dezinteresul public pentru mitul fondator al românilor atât pe vremea lui Ceaușescu, cât și azi. Dacă în comunism scenariul fusese acuzat de misticism, astăzi tema sacrificiului întemeietor este percepută drept prea profundă și, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod" pentru personajul de lupanar (Răsturnica); o zdreanță "învechită-n răutăți"; "doftorița la moșnegi" (Cântec de rușine); balcanismul e modul de a zâmbi al cuiva care proiectează farsa tragică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
afectivă bipolară. Ea se manifestă prin episoade depresive și/sau maniacale. În faza maniacală, dragostea este expansivă, cu multe cântece și dansuri, generozitate nefondată, activitate febrilă dar superficială, dezinhibiție sexuală. În faza depresivă, dragostea este tragică, bazată pe autoînvinovățire și fatalism, iar uneori se poate împlini prin... suicid. Iubire cu melancolie De ce oare cel care iubește este trist? De ce dragostea este de cele mai multe ori o tragedie, și nu o comedie? Pe vremea lui Galenus, un mare medic empiric, se credea că
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
a fi în istorie. V. Pârvan sesiza odată că la popoarele prea chinuite "se formează un fel de carapace spirituală, în care sufletul se refugiază spre a se păstra intact. Observatorul superficial vede numai carapacea pietroasă și inertă: în specie, fatalismul, insensibilitatea la nevoile unei vieți mai omenești, tradiționalismul, neîncrederea față de orice om sau lucru nou, asprimea și necioplirea în diferite manifestări individual-sociale. Dar observatorul răbdător, care stă și așteaptă să iasă din scoica colțuroasă adevăratul organism adăpostit înăuntru, are bucuria
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la un alt nivel, mișcări pe care nu suntem încă pregătiți să le înțelegem și, cu atît mai puțin, să le contracarăm. Tirania lor ne poate împinge la resemnare sau disperare. Nu cred însă că e cazul să cădem în fatalism. Este de remarcat faptul că, tocmai în perioadele de depresiune economică, se înregistrează cea mai mare efervescență culturală. Pe lîngă multiplele sale posibilități de adaptare, omul are resorturi de gîndire și de creație ce pot face uitate umorile capricioase ale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
apărut într-o excepțională versiune românească semnată de anglistul și romancierul constănțean Florin Șlapac, repropune o narațiune clasică scandată modern, britanică și irlandeză totodată, eliptică de orice zăbavă descriptivă sau sentimentalism. Abil în practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Robert Kaplan, sau istoricul belgian J. Pirenne, care crede că poate distinge, după localizare, popoare "maritime" individualiste și liberale și popoare "continentale" autoritare și sociale. Dominația crescută a omului asupra mediului a făcut din ce în ce mai puțin convingătoare tezele inspirate de un fatalism geografic. Mișcarea ideilor pe de o parte, progresul tehnicilor pe de altă parte sunt factorii cei mai des avansați ca responsabili de dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase le aparțin lui Max Weber și Karl Marx. a. Pentru marele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
structura și sensul vieții morale trăite, ea se constituie În cea mai pură ontologie, evident - o ontologie a umanului. Peripatethice un bine În sine, ci că acesta se realizează procesual, În diferite grade, rezultat al activității oamenilor. În ciuda unui evident fatalism ce caracterizează psihologia poporului român - „Așa mi-a fost scris.”, „Ce ți-e scris În frunte ți-e pus.”, „Cum vrea Dumnezeu” - folclorul românesc oglindește credința În izbânda rațiunii, a dreptății și a voinței lui Dumnezeu, prin acțiunea și conduita
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
viețuiau în defensivă, pentru că nu știau ce pericole îi pășteau dinafară. Pe ruperea acestui echilibru ontologic se concentrează povestirea Leonorei Miano, ca și pe dimensiunea general umană a suferinței cauzate de dispariția unei ființe dragi. Nu fără acea urmă de fatalism specifică popoarelor care au cunoscut vicisitudinile istoriei, căci oamenii sunt prezentați ca neavînd nicio putere asupra evenimentelor. De pe o zi pe alta, o comunitate simplă, obișnuită cu ritmurile naturii și cu ordinea unei lumi accesibile, trebuie să facă față unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele burgheze: primul, numit de critic "privatism civic", rezultă din distrugerea tradițiilor dreptului formal burghez în favoarea unei etici etatiste tradiționale; (5. p. 316) al doilea model este cel al "privatismului familial- profesional", specific păturilor de mijloc, orientate spre performanță, precum și fatalismului păturii de jos, slăbit cu tradițiile religioase. Asemenea tradiții sunt adoptate în familii și în acțiunile de educație. Toate sunt "tradiții care nu se pot regenera singure pe baza societății burgheze". (ib., p. 317) Lor li se adaugă "universalismul moral
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Astăzi, Anglia și Franța nu pot face nimic, Germania nu amenință pe nimeni. Complexul de realism lucid și de somnambulism buimac este și mai înrădăcinat, și mai generalizat. El se degradează acum cu ușurință, devenind la scara cetățeanului futilitate, catalepsie, fatalism, la scara economică, corporatism nepăsător față de interesul comun, iar la scara politică, lingușire neroadă a electoratului și teamă plină de slăbiciune față de luarea deciziilor. Dușmanul din noi Dar dacă devenim conștienți de paradoxul conștiinței care ne face inconștienți, dacă devenim
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în noi înșine, este în noi, și este singurul dușman cu care ne putem confrunta direct și pe față. Dușmanul principal se află efectiv în noi: este futilitatea noastră, viața noastră trăită "din zi în zi", catalepsia noastră, descompunerea noastră, fatalismul nostru. El se regăsește în aceeași măsură în optimismul nostru neghiob și în deznădejdea noastră resemnată. El se regăsește în incapacitatea noastră de a reflecta asupra destinului nostru și de a ne asuma comunitatea de destin. La fel, principalul dușman
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mult norocul? O spune și celebra zicală: Decât un car de minte, / Mai bine un dram de noroc. Sau Prost să fii, noroc să ai. Și mai e ceva, proverbul: Capul plecat, sabia nu-l taie, nu indică oare nepăsare, fatalism? Bineînțeles că aceste proverbe și zicători au o arie destul de mare de răspândire. Nu cred Însă că ele sunt cunoscute de nemți și de japonezi. Un alt proverb pe care l-am auzit rostit de consătenii mei Încă de când eram
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ca punct de plecare pentru începutul filozofiei este nimicul, nu ființa 34. Această primă tematizare a nimicului este fundalul pe care Hegel va descrie pe rând diagnosticul nihilist al trecerii la lumea modernă în termeni precum "moartea lui Dumnezeu", "ateism", "fatalism", "pesimism", "egoism", "atomism", și va declara necesitatea faptului ca dialectica să traverseze negativitatea și "nihilismul", așadar "sentimentul că Dumnezeu a murit", recunoscându-l în același timp ca un simplu moment în viața spiritului, care trebuie depășit. Faptul că și un
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
socialiștii francezi, mai cu seamă pe Proudhon. Din punctul de vedere al acestui principe al conservatorilor antirevoluționari, nihilismul nu este decât una dintre multele forme perverse în care se manifestă raționalimul, așadar iluminismul, și care sunt: "Deismul, panteismul, umanitarismul, maniheismul, fatalismul, scepticismul, ateismul"37. Dar în măsura în care duce la negarea guvernării atât divine, cât și umane a lumii, acesta trebuie înfruntat și combătut 38. În cazul acestor autori ostili iluminismului și Revoluției, se distinge utilizarea termenului "nihilism" ca o categorie de analiză
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mult mai creativ față de forțele care transformă societatea. De aceea, la fel ca D. Held, considerăm că și în domeniul educației globalizarea este "o idee al cărei timp a sosit". Pe de altă parte, asocierea globalizării cu un fel de fatalism politic și economic, cu insecuritatea cronică, inegalitatea și criza identitară, crește miza educației în planul afirmării politice, culturale și educaționale a indivizilor și comunităților. Punerea accentului pe localizare (regionalizare, autonomii locale și instituționale, responsabilizarea comunității locale, promovarea diversității și specificității
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
economic and technological forces in a common social space, that education imposes itself as an important issue in global economic competition and in forming of the "global citizen". Furthermore, the association of globalization with a kind of political and economical fatalism with chronic insecurity, inequality and identity crisis, raises the stakes of education in terms of asserting political, cultural and educational affirmation of the individuals and communities. Between opportunities and risks that globalization brings forth to the education, we affirm the
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
dans un espace social commun, que l'éducation s'impose elle-même comme un problème important dans la compétition économique mondiale et dans la formation du "citoyen du monde". De l'autre côté, la conjugaison de la mondialisation avec une sorte de fatalisme politique et économique avec une insécurité chronique, l'inégalité et la crise d'identité, fait monter les enjeux de l'éducation en termes d'affirmation politique, culturelle et éducationnelle des individus et des communautés. Entre les possibilités et les risques
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
la infinit punerea în posesie, astfel încât abia în 2000 s-a putut considera că procesul era în linii generale încheiat. Această odisee nu s-a limitat la a epuiza ce mai rămăsese din energia lumii rurale, sau la a confirma fatalismul acestei lumi, unde prea puțin din raporturile de putere se schimbase după 198978. Pe un plan mai general, legea 18 a ținut departe de economia de piață proprietatea funciară, căci legea interzicea vreme de 10 ani vânzarea proprietăților recuperate; efectele
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]