1,715 matches
-
arătasem. N-ași putea să spun pe ce se baza instinctul meu, care mă îndemna să nu accept anomalia, căci așa îmi părea situația care se crease la facultate în urma îndepărtării marelui poet și filozof. Anomalia, anormalul, nu e o fatalitate și n-are durată, condiția să-l facem să dispară e să nu-l acceptăm și mai ales să nu cedăm tentației de a-l justifica, prin recurgerea la principii înalte. Această din urmă gândire anticipează primul meu contact cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de către Lenin copilul răsfățat al partidului, Lenin murise pretimpuriu, ei da, se moare și pretimpuriu, în ecuația luptei pentru putere mulți ignoră murirea... Sentimentul meu profund era că o inexplicabilă sminteală îi stăpânea pe protagoniști. Sau un sublim sentiment de fatalitate. Lumea începea cu ei... Acolo, se fierbea, ca într-un creuzet, ideea pură, care avea să ghideze în viitor omenirea... Care ere această idee pură, pe care nici unul dintre ei nu îndrăznise s-o înfrunte, idee-balaur, care îi ucisese pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ins voinic, liniștit și cu o expresie de o cinste ireproșabilă pe chipul lui pătrat, negricios. Nu purta ranchiună nimănui, dar aflase că poți fi trăsnit fără să fi făcut nimic și era acum puternic înarmat împotriva unor astfel de fatalități: adică să le consideri de-aici înainte ca făcând parte din viață, așa cum sânt bolile și moartea, oamenii jucând în chestia asta doar un rol de manechine, pe care le învîrtești cum vrei... avea doar mulțumirea că nu pierduse stima
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ta e firească! zise Vaintrub. În condiții de război civil asta ar păți acest domn și poate și tu, Salanțiu, ai păți la fel dacă te-ar prinde tabăra adversă. Sentimentul patriotic e o realitate metafizică, iar absența lui o fatalitate generatoare de nenorociri, fiindcă nu-mi imaginez că acest domn e atât de imbecil; măcar pe cale rațională ar fi trebuit să-și dea seama că nimeni nu va renunța la miturile țării lui de dragul altei țări. E, probabil, un individ
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-o școală primară abecedarul. De fapt știam de ce, avusesem timp să măsor prăpastia, consecințele unui asemenea gest. Eu nu eram Spinoza, să mă retrag într-un sat și să șlefuiesc lentile! Iubeam o femeie, aveam un copil și nici o fatalitate socială și religioasă nu mă împiedicase să mă căsătoresc. Ce-ar fi zis Matilda? Nu ce-ar fi zis, ci ce-ar fi putut zice? Femeia română n-are intuiții mari, dacă bărbatul nu-și desvăluie, fie și prin martori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știi că a omorât unguri nevinovați acolo la el în sat... A venit cu Sumanele negre. Ei, cine erau ăia? Tu, dragă, trebuie să știi..." Îmi ștersei sudoarea de pe gât și de pe frunte. Simții mișcarea de deget a unei absurde fatalități. Spusei: "De unde să știu, tovarășe colonel? V-am spus tot ce știam". "Asta e scrisoare cu cifru, strigă colonelul și mă uitai uluit la expresia chipului său pe care apăruse o liniștită convingere: aștept ordinele dumneavoastră!" "Ordonanțele", repetai și eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi spună tati și nu totdeauna fericirea mea de a-mi iubi fetița îi turbura astfel mintea. Nu, o uram (fără s-o învinuiesc) că se supunea orbește răului care lovise încă de la început casa noastră. Nu era chiar o fatalitate pentru mine, dar pentru ea era, și nu ridica un deget să lupte împotriva acestei fatalități. Parcă îi auzeam vocea trufașă repetând până la sațietate: Așa e el! Sau: așa e ea! Sau: dar e firească! Cine ne dă nouă dreptul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mintea. Nu, o uram (fără s-o învinuiesc) că se supunea orbește răului care lovise încă de la început casa noastră. Nu era chiar o fatalitate pentru mine, dar pentru ea era, și nu ridica un deget să lupte împotriva acestei fatalități. Parcă îi auzeam vocea trufașă repetând până la sațietate: Așa e el! Sau: așa e ea! Sau: dar e firească! Cine ne dă nouă dreptul să cerem... Atunci, în meditațiile mele, auzind aievea această voce, o uram foarte tare. Ură curată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
brutal o împiedica să deschidă un proces și să câștige pentru ea măcar unul. N-ar fi putut îndura să-i audă pe copii în instanța optând pentru tatăl lor. "I-am întrebat eu, zise Nineta înseninîndu-se ca în fața unei fatalități, și nu mi-au spus chiar nu, a fost mai rău, au tăcut, nu mi-au răspuns nimic, semn că pentru ei hotăra tatăl, deși când le-am pus întrebarea el nu era de față. Numai cel mic, care îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de a abstractiza și generaliza părea epuizată, fiindcă nu mai zise după aceea nimic și nici nu părea că ar mai avea ce să zică. În mod straniu mi se păru nu știu de ce ea era adaptată prin ignoranță tuturor fatalităților. Își iubea părinții, mai mult parcă nu știa. Dar era puțin lucru în aceste timpuri când multe "progenituri", cum li se spunea fiilor fostelor clase posedante, și-i renegaseră prin ședințe purificatoare de mentalitate burgheză și mic burgheză! și reușiseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
jachetei și apoi ai fustei. Ce bănuială? repetă ea cu o vagă neliniște. Ce vreți să vedeți?" Vroia să fie înștiințată, era surprinsă, vroia să știe ce trebuia să facă, cunoștea riscul, dar vroia să și-l asume, cu sentimentul fatalității tragice sau al ridicolului. Nici unul nici altul n-aveau importanță, numai să nu se întîmple ceva ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se pare, cu regimul lui alternat între carne și vitamine, o viață are omul și un trai nenorocit." Nu s-ar fi zis. În ceea ce îl privea, sau cine știe? Dintre ei toți numai Tasia îmbătrînise. Tamara își pierduse orice fatalitate amândouă, nu se știe de ce, aveau trăsăturile adâncite, sumbre, sau mi se părea mie, cum le priveam cu un ochi străin? Desigur, fiindcă veselia Matildei nu alunga de pe chipul ei o strălucire pe stinse, dar fără bogăția de culori a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
l-a ținut la facultate din modestul ei salariu de puericultoare, ea însăși mamă a doi copii) și îi spune: nu-l lua, are cusurul cutare, e marcat... Mai ales că periodicitatea crizelor alcoolice, numită dipsomanie, nu apărea ca o fatalitate la nivelul ei modest de doctoriță de copii. Nu? Nu există printre copii predispoziții la alcoolism! Și apoi cu forma asta de alcoolism se poate trăi, hăt! mulți ani! fiindcă nu toți sânt violenți..." Telefonul sbîrnîi și amândoi tresărirăm cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asemănătoare clipelor din literatură, când subiectul nu simte, nu trăiește, nu face decât să reacționeze ca în cărți”377. Din acest punct de vedere, am putea vorbi, desigur, în legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu despre o acută conștientizare a imanenței literarului. Fatalitatea că lumea, viața în genere, nu mai poate oferi decât repere livrești, emancipate parcă de texturile care le-au consacrat, îl împinge pe scriitor să caute un adevăr al său, situat parcă în interstițiul dintre lume și cărți. Această subțire
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deplasarea inegalității biologice a raselor Înspre o absolutizare a diferenței dintre culturi. De aici, s-a ajuns la Înlocuirea temei clasice a „luptei Între rase” cu noua și orbitoarea evidență a „ciocnirii civilizațiilor” (Huntington, 1994 și 1997) sau cu ideea fatalității războaielor etnice, a ineluctabilității conflictelor identitare (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Teama obsesivă de amestec, mixofobia, formează În continuare nucleul viziunii neorasiste asupra lumii. Frica irațională de nediferențiere sau de pierderea identității se traduce prin exaltarea diferențelor. Putem ajunge astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pericole îl așteaptă și dacă se poate descurca cu pericolele. Fiind cel mai dinamic a și țâșnit în stradă, în șosea unde treceau mașini multe în viteză. El neștiind ce însemna o mașină, nici nu a știut a se ferii. Fatalitate. Nenorocire. Disperare. O mașină l-a lovit și el a fost doborât. Sora lui care venea din urmă a văzut toată scena și a mieunat puternic privind îngrozită scena. Apoi sa dus la el și l-a tras pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
repere conceptuale considerate, prin convenție, a nu varia. Din acest punct de vedere, nici sobrele teorii ale științelor naturii nu fac altceva: ele definesc un anume număr de constante și variabile, a căror acțiune este, de obicei, formalizată matematic. Această fatalitate epistemologică a fost bine surprinsă de L. Wittgenstein: „dacă vrem ca ușa să se rotească, balamalele trebuie să fie fixe” (2005: 117). Spre deosebire de științele experimentale, în cele socioumane, gradul de complexitate al realității studiate - altfel spus, numărul mare de variabile
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
După versificările începuturilor, pe teme umanitare, P. își găsește un drum propriu în poezie în contact cu simbolismul. Nu a fost însă un imitator. El a trăit, pe coordonate de o excepțională noblețe intelectuală, drama singurătății și a eșecului, a fatalității tragice, regăsindu-se în tristețile misterioase din lirica simbolistă. Motivul poetului blestemat, impus la noi de Macedonski, era susținut la P. de sentimentul real (chiar dacă versul lui nu a putut evita întru totul clișeele) al condamnării fără ieșire conținute de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
doua, separarea cosmosului de om prin teoriile lui Galilei și Descartes și reducerea sacrului la profan, prin mecanicismele și determinismele secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea; a treia, ipostazierea istoriei și transformarea omului într-o jucărie a unei "fatalități oarbe", așa cum se poate vedea la iluministul Condorcet, la pozitivistul A. Comte, la dialecticianul Hegel și la radicalul Marx înfățișând proletariatul ca un gropar al capitalismului; "Or, primul pozitivism (s.ns.) al Occidentului a fost reprezentat de fizica lui Aristotel
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
stingerea și reproducerea pasiunilor, izbucnirilor vitale, transpuse în finaluri concise. Astfel, în Arhanghelii finalurile de capitol, instaurând aparențe echilibrate, senine, cuprind adesea un germene de amenințare, prevestitor, de regulă, al debutului sumbru al capitolului următor. E ca o alternare între fatalitate și izbăvire, fără nimic demonstrativ ori cazuistic. În genere, povestitorul este intim implicat în narațiune, participă direct la ea; astfel, el smulge cuvântul din gura personajelor, vorbește în nume propriu, trece din nou la relatarea neutră, pe care o părăsește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
produc efecte intenționate, dar și neintenționate, care, prin agregare, relevă realitatea socială a vieții. Tradiționalul și modernul nu mai apar ca stări factuale, admise ca date și de la sine înțelese, ca rezultate inevitabile ale unei impuneri exterioare sau ale unei „fatalități naturale”, ci ca produse ale unei vieți relaționale și ale unei judecăți de valoare pe care actorii sociali o pot adopta pentru a evalua costurile și performanțele acțiunilor întreprinse. Ne putem imagina, într-o formă schematică, ilustrată de figura 2
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
religiozitate, apartenență etnică sau opulență etalată, și opțiunile temperate, petrecute în liniștea asurzitoare a zbuciumului subiectiv, se îmbină, uneori se confruntă și alteori se ignoră, dar toate au o frecvență și o intensitate care indică distanțarea lentă și sigură față de fatalitatea destinului pentru a face loc libertății de a alege propriile strategii ale vieții. Costurile subiective ale acestei libertăți nu sunt deloc minore. Gestionarea libertății de a decide, de a materializa aspirații și speranțe, de a da sens unei vieți în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de fapt al Doilea Război Mondial), înfrângerea ei însemnând victoria nazismului, care se apropie de noi, ,:ceea ce face ca populația evreiască în special să fie îngrozită de această perspectivă". Hitler e văzut ca ,un adevărat nebun, mânat orbește înainte de o fatalitate apocaliptică". Pericle Martinescu prevede, ca puțini alții în acel moment, că odiosul Führer va duce lumea în prăpastie. De asemeni, e convins de prăbușirea Axei (inițial, Germania, Italia, Japonia): Un sistem clădit pe brutalitate și tiranie nu poate să dureze
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
civilizației. Altminteri, dacă te ridici la treapta ambițiilor culturale vei sfîrși în consternări nedorite: te vei închide într-o copcă din care nu vei ieși decît opt ore pe zi, cît durează prestația proletară, după care te vei întoarce la fatalitatea unor gene pe care nu le poți depăși. Cazul doctorului Neagu Basarab e o ilustrare a destinului de care are parte o conștiință care s-a încăpățînat să lupte cu fatalitatea genelor. Cu o apetență culturală bătînd în polivalență, doctorul
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
durează prestația proletară, după care te vei întoarce la fatalitatea unor gene pe care nu le poți depăși. Cazul doctorului Neagu Basarab e o ilustrare a destinului de care are parte o conștiință care s-a încăpățînat să lupte cu fatalitatea genelor. Cu o apetență culturală bătînd în polivalență, doctorul Neagu s-a stabilit în Germania în 1990, după ce în țară, pe lîngă specialitatea psihiatrică profesată la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, se dedicase homeopatiei. În genere, medicii atrași de psihiatrie nu sînt
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]