1,716 matches
-
jalnic. Intrat pe mâna unor "întreprinzători", din marele proiect a rămas fumul, iar sumele investite au dispărut o dată cu indivizii care se oferiseră să ducă lucrurile la capăt. Cred că poliția îi caută și azi, cu binecunoscutul ei entuziasm. E o fatalitate, așadar, ca în perioada următoare românii să-și procure cărțile mai ales din librării. Iar acestea să beneficieze de-un surplus de reclamă. Revistele literare și paginile de cultură ale ziarelor, așa mălăiețe cum sunt, duc greul situației. Ar fi
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
invadarea Poloniei la 1 septembrie 1939, înfrângerea ei însemnând victoria nazismului, care se apropie de noi, "ceea ce face ca populația evreiască în special să fie îngrozită de această perspectivă". Hitler e văzut ca "un adevărat nebun, mânat orbește înainte de o fatalitate apocaliptică". Pericle Martinescu prevede, ca puțini alții în acel moment, că odiosul Führer va duce lumea în prăpastie. Format ca intelectual sub influența mult benefică a culturii franceze, ca și E. Lovinescu, diaristul e îndurerat la 21 mai 1940 de
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
Sorin Lavric Ține de o fatalitate a breslei ca filozofii să fie în genere triști. Dispoziția lor de bază e de ordin apatic: privire melancolică absorbită în interiorul unui orizont deprimant. Rareori cînd dai peste un gînditor care, sărind peste pragul posomorelii cotidiene, poate cultiva umoarea unei
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
mare parte, aceleași. Avînd în vedere faptul, pe care l-am invocat și cu alt prilej, că, pînă la un anumit punct, asemenea evenimente ciclice au multe caracteristici stereotipe, există și tentația de a privi consecințele lor ca pe niște fatalități ale acestor mecanisme care funcționează oarecum de la sine. Intervalul de timp care nu se schimbă, locul de execuție și de destinație mereu același, materialele și tehnicile invariabile, ba chiar și continuitatea unor participări sau revenirea altora pot induce o suspiciune
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
indiferent de notele individuale pe care fiecare artist le aduce cu sine. Așadar, dincolo de toate elementele amintite mai sus ca posibile surse ale unui stereotip inevitabil, simpozionul de la Baia Mare și-a inventat instrumente de o maximă eficiență cu ajutorul cărora prelucrează fatalitățile și resemnifică noțiunile cu un posibil conținut peiorativ. Din perspectiva unei asemenea judecăți, care a fost deja făcută în cadrul cronicii la o ediție anterioară, la care am revenit acum ca la un argument-cadru valabil pentru fenomenul însuși, ediția actuală, adică
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
ales, el anunță episodul de telenovelă, iar atunci cînd acesta vine cu un adaos psihedelic, ce-i drept regalat de coloana sonoră, care mi-a amintit de filmele anilor '70, '80 ca întreaga atmosferă din film, ai cu adevărat sentimenul fatalității precum Charles Bovary: "C'est la faute de la fatalité". Fatalitatea domină povestea de dragoste din film, tînărul actor de succes, Vlad Ursea (Marius Stănescu), - a jucat în Hamlet vine o replică sprințară, Marius Stănescu urmînd să joace, din cîte știu
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
vine cu un adaos psihedelic, ce-i drept regalat de coloana sonoră, care mi-a amintit de filmele anilor '70, '80 ca întreaga atmosferă din film, ai cu adevărat sentimenul fatalității precum Charles Bovary: "C'est la faute de la fatalité". Fatalitatea domină povestea de dragoste din film, tînărul actor de succes, Vlad Ursea (Marius Stănescu), - a jucat în Hamlet vine o replică sprințară, Marius Stănescu urmînd să joace, din cîte știu, în Hamlet - are o amnezie în urma unui incident traumatic. Plimbîndu-se
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
ca demenți cu acte în regulă, matoizi cu faciesuri lombrosiene care en passant mai violează cu maximă brutalitate, dacă se poate spune așa, două cocote, lăsînd la o parte circulația cu tirul transformat în mașină de curse. Mersul implacabil al fatalității le-o scoate în cale pe Alina care-și căuta fiica, îmbrăcată în roșu ca Scufița Roșie, prin pădure. Scena este de un grotesc nervos, chinuită de încercarea disperată a regizorului de a ne convinge de monstruozitatea celor doi, din
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
totul s-a întîmplat în visul lui Vlad. În concluzie, regizorul a decis că este mai bine așa să nu se mai înțeleagă nimic. În concluzie, așa a vrut Dumnezeu. În concluzie. Aici ar trebui să se încheie cronica unei fatalități anunțate, dar simt nevoia să mai adaug ceva. Calificarea pentru cîteva lungmetraje la actualul concurs al CNC-ului a trei regizori de talia lui Petre Năstase, și anume Geo Saizescu, Alexa Vissarion și Cristina Nichituș promite capodopere similare de grotesc
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
Dumnezeu. Momentul de coșmar când rostește cu înfiorare "Tatăl nostru" este de-a dreptul impresionant și spune încă o dată mult despre omul, credinciosul Dinu Pillat. De aici încolo, tonalitatea scrisorilor devine tot mai gravă, mai nostalgică, într-un fel, premonitorie: "Capacul fatalităților imanente se poate închide dintr-o clipă în alta asupra destinului fiecăruia dintre noi." Retras la Isvorani, el meditează îndurerat: "Mă aflu parcă pe muntele Ararat, așteptând sfârșitul potopului. Dar nicăieri, de niciunde, nu se arată vreun semn de curcubeu
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
și, nu o dată, severitate. În această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel Medrea și, într-o oarecare măsură, Romul Ladea. Întîlnirea lor cu realismul socialist este inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică ceva de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor ineteligibili în dimensiunea lor epică, realiști în planul
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
anvelopă impenetrabilă, de genul celei care acoperea de câteva decenii izvoarele morții de la Cernobâl. Dar nu era așa. Răul lucra mai departe". Dezvăluind nenumăratele fațete ale acestui rău, Ștefan Dimitriu ne demonstrează însă că el nu trebuie privit ca o fatalitate. Cu ochii ațintiți către căruciorul în care doarme noul său născut, "puiul de toamnă", cum îl numește el, eroul cărții - înfrânt pe moment în bătălia sa jurnalistică pentru dreptate și adevăr - visează pentru o clipă la utopia unei împăcări cvasi-universale
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
și carnagii. Nici conflictele endemice, nici cutremurele devastatoare, nici uraganele, nici seceta cronică și nici măcar aspirația infecției HIV de a deveni epidemie nu au reușit să facă saltul de la senzaționalul de tabloid la semnificantul cosmic, rămînînd, pe mai departe, simple fatalități jurnaliere ale întîlnirii omului cu stihia naturii, cu fiara socială și cu bestia lăuntrică. Dacă e să-l cred pe prietenul meu Gheorghe Iova, și n-am nici un motiv să nu o fac pentru că profunzimea observațiilor sale și pregnanța formulărilor
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
fatală din lumea modernă și vrăjitoarea mitologică, valorificată de psihanaliză ca făptură ce declanșează fondul instinctual și dorința de regresiune în animalitate, având un stimul erotic. În povestirea lui Cortázar, presiunea thanatică întunecă atmosfera, impregnând-o cu un aer de fatalitate, o apăsare care guvernează existențele tuturor. Două povestiri, Scrisoare către o domnișoară din Paris și Bestiar probează măiestria lui Cortázar de a aluneca spre terifiant, printr-un efect de acumulare (iepurașii pe care îi tot varsă din propriul trup naratorul
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
România era căsătoria cu o femeie din Rusia, lucru care ulterior avea să devină un handicap. "Unii români trimiși la studii în Uniune reveneau acasă cu femei frumoase, educate, stilate, provenind din familii constrânse să accepte comunismul ca pe o fatalitate. Pentru ele, căsătoria cu un român constituia o soluție. În URSS era o criză acută de locuințe, lipsuri alimentare, promiscuitate, războiul împuținând numărul bărbaților mature și tineri", povestește Dan Ciachiar. Cum a devenit căsătoria cu rusoaicele un lucru blamat Peste
Căsătoriile românilor cu rusoaicele: Handicap politic by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81565_a_82890]
-
România era căsătoria cu o femeie din Rusia, lucru care ulterior avea să devină un handicap. "Unii români trimiși la studii în Uniune reveneau acasă cu femei frumoase, educate, stilate, provenind din familii constrânse să accepte comunismul ca pe o fatalitate. Pentru ele, căsătoria cu un român constituia o soluție. În URSS era o criză acută de locuințe, lipsuri alimentare, promiscuitate, războiul împuținând numărul bărbaților mature și tineri", povestește Dan Ciachiar. Cum a devenit căsătoria cu rusoaicele un lucru blamat Peste
Căsătoriile românilor cu rusoaicele: Handicap politic by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81567_a_82892]
-
trecutul, el părea nespus de tolerant cu desfășurările lui dezagreabile, gata a dezamorsa vechile conflicte, pacificat. Nu-l mai atrăgeau ca pe alți vîrstnici tensiunile retrospective, despicarea în patru a firului celor petrecute, ci mai curînd aspectul lor de blîndă fatalitate, reziduul lor acceptabil. Departe de a-i stîrni mînia, "școala științifică" a lui Motru i se înfățișa drept o "verigă a evoluției culturii românești", trebuitoare chiar dacă insuficientă, controversabilă. Stăniloaie nu făcea decît să pledeze în favoarea convingerilor în duhul cărora fusese
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
întregime de asemenea personaje, de la primitivul Joe Larkins, la Hobbs călăul și, mai ales, de eroii istoriilor narate de alți deținuți. Irlanda neînfrântă din sufletul lui Michael se transformă la capătul lumii într-o foame de libertate, ce duce sentimentul fatalității la ultimele consecințe. Nebunia, crima, depresia, canibalismul vor defini soluțiile singurătății și ironia sorții. Nu mărturia lui Michael Flaherty are întâietate, cât poveștile secundare pe care nu le mai poți scoate din minte, cum spune un personaj, datorită senzaționalului grotesc
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
Sorin Lavric Ce face ca o grupare literară să fie defunctă nu e împrejurarea că ea se încheie, fatalitate de care nimeni nu scapă sub unghi cronologic, ci detaliul drastic că autorii care au reprezentat- o își pierd atracția. E ca o slăbire a curiozității culturale provenită din trei cauze: fie constatarea că exponenții ei sunt fără însemnătate, caz
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
spune că înaintează pe același culoar, venind cu argumente proprii care aduc nuanțări, dacă nu schimbă uneori cu totul imaginea despre Caragiale. Mă voi opri, dintre ei, la Mircea A. Diaconu în a cărui carte recentă despre Caragiale (I. L. Caragiale. Fatalitatea ironică, Ed. Cartea Românească, 2012) găsim enunțată în chiar punctul de pornire teza despre „inconsistență”. Iată: „...în centrul poeticii lui Caragiale se află fatalitatea ironică: o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin text”. Am subliniat ultima
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
opri, dintre ei, la Mircea A. Diaconu în a cărui carte recentă despre Caragiale (I. L. Caragiale. Fatalitatea ironică, Ed. Cartea Românească, 2012) găsim enunțată în chiar punctul de pornire teza despre „inconsistență”. Iată: „...în centrul poeticii lui Caragiale se află fatalitatea ironică: o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin text”. Am subliniat ultima parte a frazei pentru că trimite semnificativ la grila textuală (textualistă) de interpretare critică, proprie cărții lui Diaconu. Ce e mai întâi Caragiale, „autor de
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
existența - face obiectul ochiului analitic caragialian ci marginea: astfel, contextul, o țesătură nesfârșită, fără început și sfârșit, devine text și, prin urmare, lume”. Ar fi deci să luăm act de un Caragiale care nu „oglindește”, nu „reflectă” ci, acționat de „fatalitatea ironică”, produce texte pentru care modelul viceversa e „un principiu ontologic” al lumii. Proiectele sale sunt jocuri, produse ale raționamentelor logice și eseistul crede potrivit a vedea în Caragiale un neobosit „regizor de ipoteze”. Conceput astfel, Caragiale va fi, în
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
mare, trece drept normă. Așadar, nu e, la Caragiale, familie fără pată. Secretele pe care le ascund, de cele mai multe ori à la Polichinelle, le dau naturalețe, le fac simpatice, fiindcă sunt vulnerabile. E o tristețe, e un moft, e o fatalitate: familia românească dintotdeauna.
Familii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4339_a_5664]
-
Janina, bucureșteancă prin naștere și destin, mi-a schimbat traiectoria. Am optat pentru limba română : la universitate, în publicistică, în propria-mi familie, cu prietenii”. Dimensiunea „internațională” la care se raportează memorialistul este legată prin urmare, întâi de toate, de fatalitatea nașterii, spre a vorbi astfel. Tot în legătură cu ea va sta și dimensiunea politico-morală, adică opțiunea pentru stânga transmisă prin generații în familie. Evrei burghezi prin amândouă ramurile, maternă și paternă, cei din familia memorialistului, politic și etic, nu se puteau
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
civilizației. Altminteri, dacă te ridici la treapta ambițiilor culturale vei sfîrși în consternări nedorite: te vei închide într-o copcă din care nu vei ieși decît opt ore pe zi, cît durează prestația proletară, după care te vei întoarce la fatalitatea unor gene pe care nu le poți depăși. Cazul doctorului Neagu Basarab e o ilustrare a destinului de care are parte o conștiință care s-a încăpățînat să lupte cu fatalitatea genelor. Cu o apetență culturală bătînd în polivalență, doctorul
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]