652 matches
-
ARMONII CULTURALE, ca o familie adevărată, a românilor de pretutindeni. Aici am regăsit și copii de mare vocație și talent, care ne fac mândri să fim români! Din suflet ... RECUNOȘTINȚĂ TUTUROR! Cât privește activitatea editorială (începută la 15 iunie 2011 - fatidică dată!!!), ca orice început timid, pornit cu oarecare rezerve (considerând ab ignitio că încerci să pătrunzi pe o piață deja suprasaturată în producție de carte), am realizat mai apoi că orice vis își are drumul său, că orice autor are
GHEORGHE A. STROIA: O IDEE ZĂMISLITĂ ÎNTR-UN GÂND, UN VIS CONVERTIT ÎN CERTITUDINE (FAMILIA ARMONII CULTURALE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363559_a_364888]
-
prelung, frumos, Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem oameni de zăpadă Suntem oameni de zăpadă, Într-o lume de nebuni, Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel grămadă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă Rația de arpacaș. Suntem oameni
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
sfântă Românie, Și blestemele cui le-aș Îngâna plâns de mânie? Triști români și românași Fără vlagă și mândrie, Turmă de naivi și lași Izgoniți în pribegie, Fără câini și ciobănași Transhumând din veșnicie De Carpați și de Oași Spre fatidica băcie A străinilor pizmași Ce vă smulg bucăți de glie De sub sat, de sub oraș Să vă-ntoarcă-n iobăgie, Din stăpâni și arendași, Robi pe propria moșie Să vă facă, și slujbași Pe plantații cu simbrie Cât o soldă de
ROMÂNIE, CUI MĂ LAŞI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364801_a_366130]
-
golit de conținut. Desigur, biata mea Lisa, tu nu te-ai sinucis... Nu aceasta a fost opțiunea ta finală, ci doar primul gând... La fel cum și eu am gândit prima dată să ard bilețelul... Dar acum e prea târziu. Fatidicul experiment, blestemata descoperire și-au produs deja efectul. Au ucis totul în jurul nostru, pe mine, pe tine, pe Julian... În cele din urmă, vor lăsa planeta arsă, pustiită, goală... Moartă. Atât de mult aș vrea să fiu alături de tine, să
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
încotro o vor apuca, dacă mai erau vreun oraș sau vreo localitate sigure, în care să nu se afle în primejdie. Au mers așa ore în șir, sperând să scape de patrulele morții. „Știi, am uneori impresia că totul e fatidic, că ne aflăm într-un cerc din care nu putem ieși... Ca în filmul acela pe care l-am luat pe DVD”, rupse tăcerea Corina. „Triangle?”, întrebă Silviu. „Da, Triangle”, confirmă prietena sa. Cuvintele „pe care l-am luat pe
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
obiecte sur-realiste, rătăcite în drumul lor către absolut. Mă uimeam. Mă desprindeam de trup, alunecând pe lângă ele, prin ele. Când m-am trezit, m-am uitat la ceas. Era 13.45. Doar un sfert de oră mă mai despărțea de fatidica întâlnire, de locul în care fata cu vioara își susținea aproape misticul recital. Am plecat în grabă, cuprins de teama de a nu întârzia. La câțiva metri doar, am fost cuprins de emoție în timp ce mă pregăteam să-i înmânez aceeași
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
pe același ton echivoc. "Dar ce s-a întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu-mă în continuare. "Nu vezi că...". "Că ce? Ți-ai ales cel mai prost moment. Nu simți că te iubesc? Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit fatidicele cuvinte, iar sângele a început să-mi țâșnească năvalnic din piept. "Tu m-ai omorât!", am încheiat în timp ce lichidul rubiniu se scurgea șuvoaie peste cearceafuri. "Nuuuu!", strigă fata, "orice, numai asta nu! Știi că n-aș putea suporta!"... * Vis-realitate. Alb-negru
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
până la capăt, apoi m-am făcut nevăzut. O altă poveste va începe... Am plâns în hohote scurte, de neoprit. Desigur... trebuia să-mi fi dat seama. Era prea frumos ca să fie adevărat. Tocmai reușisem să ies în afara jocului, să evit fatidica oră 12.00. Tocmai mă avântasem către infinit... Am citit mult, am navigat în neștire pe internet, am făcut tot ceea ce îmi stătea în putință pentru a nu mă mai gândi. Pentru a uita. Într-o seară mi-am imaginat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
N-am știut... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe iubita ta soră... Iartă-mă!", rosti tremurând, apoi începu să plângă cu lacrimi stranii, de sânge. Am părăsit încăperea, complet bulversat. * Era ora 14.00. M-am îndreptat către locul fatidic cu un sentiment straniu, ce depășise demult pragul durerii. Va trebui să aibă loc ultimul dans... Altfel, totul va fi fost în zadar... Fata cu vioara făcu o reverență în fața unui trecător grăbit, apoi își potrivi din nou arcușul. Era
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
pusă în pericol. Trebuie să stau... Să aștept... Să mă gândesc la atingerea pielii ei catifelate... Strania necunoscută, aristocrata negresa ce imi amintise de Halle Berry, m-a luat din mijlocul scenei și m-a purtat departe, într-un periplu fatidic. „Am crezut... E greu de explicat. Am crezut că am făcut dragoste în apartamentul tău, că ne-am dat seama că suntem suflete pereche... Apoi a aparut prietena ta, care a făcut o criză de gelozie cumplită... A strigat « Nu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
stranii și misterioase de unde nu se mai întorsese nimeni, niciodată.Aceasta era doar o parte a cumplitului bilanț. Cerea un tribut greu, în bani sau în metale rare, ca un fel de ”taxă de protecție galactică”, pentru a-i ... XX. FATIDICA ALTERNANȚĂ, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016. Rătăciți pe o planetă a misterelor. Vrem să cunoaștem lumea, dar nu știm adevărul despre noi înșine. Și, adesea, pierduți într-un carusel letal al unei
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
și cele de preț, amintiri de familie sau bijuterii scumpe, acele obiecte despre care afirmăm în fiecare zi că sunt neînsuflețite, ar înmagazina energiile pe care le generăm, fie pozitive, fie negative, pentru ca la un moment dat, într-o clipă fatidică, a adevărului, să le elibereze, poate după ani de tăcere, și să dea naștere astfel unei binecuvântări sau unei tragedii, în funcție de natura energiei pe care au captat-o inițial? Și dacă atunci când ținem în mână o piatră, fie ea de
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
și cele de preț, amintiri de familie sau bijuterii scumpe, acele obiecte despre care afirmăm în fiecare zi că sunt neînsuflețite, ar înmagazina energiile pe care le generăm, fie pozitive, fie negative, pentru ca la un moment dat, într-o clipă fatidică, a adevărului, să le elibereze, poate după ani de tăcere, și să dea naștere astfel unei binecuvântări sau unei tragedii, în funcție de natura energiei pe care au captat-o inițial?Și dacă atunci când ținem în mână o piatră, fie ea de
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Răsfoind Tot răsfoiesc albumul cu poze din trecut din care tinerețea îmi zâmbește. Privesc cum încordată destinul răsfoiește dând timpului fatidicul tribut. Sunt și nu sunt. Văd anii care-au trecut în zbor cum îmi sculptează marmora ființei reliefând conturul ciudat al suferinței ce și-a făcut cuibar în orice zbor. De ce a fost să fie doar iureș de peceți ce-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
cea a gazelor de șist, problemă ce-l preocupa, în calitate de geolog, și pe Iustin Dobrescu. Și pe cât de confuză e realitatea în care de curând s-a ancorat fără voie, pe atât mai limpede se arată trecutul acut, dureros, acel fatidic ceas al primului accident, din pricina căruia a rămas fără vedere. Deși țintuit între aparate, inconștientul lui hălăduiește liber, retrăind totul până în cel mai mic amănunt. Și prozatorul știe perfect cum să schimbe planurile real-imaginar și să redea cu fidelitate întreaga
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
curaj vrednic de laudă, ea hotărăște să păstreze copilul conceput la munte, în cele trei zile de iubire înfocată cu tânărul geolog. Reîntâlnirea celor doi este cu adevărat memorabilă. O altă întâlnire cu el nu a mai avut loc din pricina fatidicului accident de mașină care l-a lăsat fără vedere. Vreme de trei ani, s-au tot așteptat unul pe celălalt într-o disperare mută. Cel puțin avea alinare prin copilul minunat pe care l-a născut. Este aproape spectaculos modul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
din lumea bună și mai înghiți câteva pahare de șpriț. Se vedea cât de acolo că era fericit! Numai că, agentul secret Costel se ridică de la masa lui și-i băgă domnului ministru ceasul sub ochi. Tot acela oprit la fatidica oră. Ministru oftă și spuse cu un glas puțin înmuiat: - Băă, datoiiia-i, datoiiie! Hai, gata cu distaacția, la muncă! Maiineleee, pătește tu, bă, că iote io n-am acu’ porfote...ăă, pormonelu la minăăă... Abia acum se dovedi că tristețea
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > FATIDICA ALTERNANȚĂ Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăciți pe o planetă a misterelor. Vrem să cunoaștem lumea, dar nu știm adevărul despre noi înșine. Și, adesea, pierduți într-un carusel
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada. Vă invit, în cele ce urmează, să luați parte la istorisirea drumului în viață al tânărului Radu, care a fost marcat pe tot parcursul său de o teribilă, stranie și fatidică alternanță. Partea întâi (în care Radu este bun și lumea este bună). Micuțul Radu a venit pe lume într-o familie de intelectuali înstăriți. Încă de la primii pași în viață, s-a dovedit a fi un copil introvertit, meditativ. Se
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
mult să nu se întâmple nimic... Doamne, tu poți...”). Femeia goală, întinsă pe pat, zâmbește. Foto: Wikimedia (By Fanfwah - http://www.ne.jp/asahi/luke/ueda-sarson/MagisterPeditum.html, GFDL, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=7844637) Referință Bibliografică: FATIDICA ALTERNANȚĂ / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Iunian Gîndu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
nimic din acea zi? Cu o zi înainte eram „pierdut” într-ale mele, mă gândeam că îmi doresc un nou film, avusesem acea discuție neplăcută cu regizorul Cristescu. Cu o zi după, mă trezisem lângă cadavrul Deliei. Dar în ziua fatidică? În ziua care conținea răspunsul la toate întrebările? Oricât am încercat, nu mi-am amintit absolut nimic. Păream a fi condamnat la chin și uitare, la o tortură perpetuă, asemeni lui Prometeu. Fiindcă asta mi se întâmpla - cu fiecare nouă
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
și cele de preț, amintiri de familie sau bijuterii scumpe, acele obiecte despre care afirmăm în fiecare zi că sunt neînsuflețite, ar înmagazina energiile pe care le generăm, fie pozitive, fie negative, pentru ca la un moment dat, într-o clipă fatidică, a adevărului, să le elibereze, poate după ani de tăcere, și să dea naștere astfel unei binecuvântări sau unei tragedii, în funcție de natura energiei pe care au captat-o inițial? Și dacă atunci când ținem în mână o piatră, fie ea de
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
și cele de preț, amintiri de familie sau bijuterii scumpe, acele obiecte despre care afirmăm în fiecare zi că sunt neînsuflețite, ar înmagazina energiile pe care le generăm, fie pozitive, fie negative, pentru ca la un moment dat, într-o clipă fatidică, a adevărului, să le elibereze, poate după ani de tăcere, și să dea naștere astfel unei binecuvântări sau unei tragedii, în funcție de natura energiei pe care au captat-o inițial? Acum sunt sigur de asta. Nu mai e o ipoteză, e
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
și mi s-a părut că acesta acoperă acordurile muzicii pe care evolua Virgil, suprapunându-se peste întinderea patinoarului. Apoi mi-am imaginat un șarpe unduindu-se pe gheață, cu o grație perfectă, aproape divină... Și atunci, într-o clipă fatidică, blestemată, am privit-o pe Alina, care se afla la doar câteva scaune de mine. Mi s-a părut atât de feminină, de atrăgătoare și, pentru prima dată, mi-a trecut prin minte ceva la care nu mă mai gândisem
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
fapt, îi aparții alteia? Iubirile vin și trec... Oricât de minunate ne-ar părea într-o anumită clipă, ne dăm seama, pe parcurs, că au fost o formă de evadare într-un Paradis de care aveam prea multă nevoie... Și, fatidic, ne vom întoarce până la urmă exact de acolo de unde am plecat... Gloria? Ceva mai efemer și mai deșart nici că se putea inventa... Banii? De-a dreptul ridicol. Și atunci? Pentru ce? Stăteam în fața screen-ului computerului trist, dezabuzat, părăsit. Un
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]