257 matches
-
a primit provocarea științei, provocând-o la rândul său cu întrebări la care nici chiar nu este gata să răspundă. Formula " Totul este problem" este provocarea tot eminesciană a științei, căreia i se pune în cârcă acel "tot" absolut. Dialogul faustic cu știința, bazat pe o provocare reciprocă, străbate universul poetului de la un capăt la altul; mai mult decât atât: și știința ulterioară a fost provocată de instituțiile sale ieșite din comun, fiindcă și el a simțit cu anticipație provocările ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fundamental al lui Hyperion: este covârșit de intelect și nu de simțirea umană trezită în el de visul fetei pământene. Orb la anumite mișcări ale individualului, el nu a putut nesocoti legile generalului, cunoașterea universului în mecanismul său intim. Omul faustic eminescian se simte bine atât în ansamblul Fauștilor secolului său, cât și în cercul Fauștilor mai școliți, mai știutori și mai relativiști în căutarea Absolutului. De aceea, Theodor Codreanu se vede îndreptățit să-l proiecteze pe Eminescu, fără ezitări deosebite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu însuși. Și cum n-ar fi din moment ce el repune în discuție toate legile universului, inclusiv cele ale limbajului, asemenea personalităților de vârf ale culturii (și științei, ca o componentă a acesteia) universale: Confucius, Platon, Dante, Newton, Kant, Einstein? Omul faustic nu doar parcurge din cerc în cerc, ca cel goethean, ci notează cu o fervoare aparte ecuații, cifre, formule, fracții, scheme. Așa cum, în poetica propriu-zisă, se creează o formulă sintetică în care intră mai multe stiluri, de fapt "sub limbaje
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atitudinea divergență a lui Maiorescu, prin o anume "suferință" ontologică provocată de conflictul dintre ambițiile lui nemăsurate și recunoașterea genialității poetului: "Dar dincolo de raționalitatea voinței personale săpa adânc destinul, atât în ființa poetului, cât și a criticului. Prin structura lui "faustică", Maiorescu era condamnat să întindă cu o mână binele, iar cu cealaltă moartea". "Revista Nouă", nr. 1, ianuarie 2005 Adrian Dinu RACHIERU "Mitul Eminescu" A apărut de curând, o carte (Theodor Codreanu, Mitul Eminescu, Iași, Editura Junimea, 2004, col. "Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simboluri, metafore, caracteristici stilistice și/sau ideatice. Din marele număr de subtitluri cităm câteva pentru a ilustra puterea lor de sugestie asupra semnificațiilor și specificității prozei lui Mihail Diaconescu: Tentația puterii, Romanul total, Idealul dreptății, Fantasticul, "ars magica" și trăirea faustică, Urme și umbre, Himera lui Anteu, Triumf și singurătate. A treia parte, De la fenomenologia epică la fenomenologia culturii, se deschide cu o schiță de cadru și cuprinde capitole mari precum Eonul românesc, Estetica Ortodoxiei, O demistificare a istoriei și culturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
premise din care ar fi înflorit o spectaculoasă dramă lirică a personalității”; poetul „se îndruma etic către 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 36 2 idem, p. 37 58 piscuri morale inaccesibile și literar către poemul de tip faustic.” 1 Având în față doar primele două volume ale creației soresciene (parodiile reunite sub titlul Singur printre poeți și Poemeă, Vladimir Streinu dă unul din cele mai exacte diagnostice critice. Sugestiile cuprinse în amplul citat de mai jos sunt de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
dor de cerul mistic al vârstei de copil.” S-ar bănui o secretă, vagă aspirație de transcendent, comună romanticilor, sau poate mai curând un joc literar de diletant subtil, comunicările mistice neacordându-se cu o natură prin excelență extrovertită. Eroul faustic apare în poemul Geniul, o palidă replică a temei prometeice din vasta arie a tratărilor romantice; apropieri s-ar putea face cu Hyperion al lui Keats. Povestea de dragoste a lui Pygmalion cu Galathea nu atinge relieful statuar și perspectiva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Faust-ul lui Goethe deschide travaliul tuturor experiențelor omului și artistului care a urmărit revoluția franceză, aventurile napoleoniene, creșterea tehnicii, dezvoltarea industriei și a asistat la mijirea socialismului utopic; această succesiune a fost decisivă pentru cristalizarea unei noi concepții asupra mitului faustic. Goethe a presărat aici și caracterul colectiv al ideilor medievale, al Renașerii, precum si noul cult al antichității. „Graba nu este măsura potrivită pentru o operă de seamă. Ca să se poată bucura urmașii, contemporanii trebuie să aștepte’’. Așa se explică împrejurarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
numai cu scopul cultivării eroului pe toate tărâmurile, depășesc realul prin diferite manevrări ale magicului. Prin exploatarea existentului, eroul, ajutat de partenerul său, va uza de toate spațiile imaginabile pentru a trece de la statica Rațiunii la dinamica pasiunilor. Rezultatul explorărilor faustice se va solda cu cunoașterea lumii solare și a nebuloasei selenare, a brumelor de miazănoapte, precum și a strălucitoarelor evuri de miazăzi; de asemenea pe lângă lumea terestră se vor cunoaște și modelele acesteia. Toate aceste zboruri îți au rosturi enciclopedice de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Rămâi, ești prea de tot frumoasă!”. Însă clipa nu putea fi oprită în loc deși Faust pare că ajunsese la punctul suprem al înnobilării firii sale setoase de universalizare. Invocarea Elenei va limpezi semnificațiile Frumosului etern și va dura cât spiritul faustic se va clarifica. Prin urmare clipa „elenică” pregătea saltul faustic către un ideal. Veștmântul și vălul Elenei, rămase în brațele lui Faust sugereaza nimic altceva decât dobândirea impulsului regenerării sale în vederea parcurgerii altor spații. Mântuirea lui Faust Vorbind despre „clipa
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fi oprită în loc deși Faust pare că ajunsese la punctul suprem al înnobilării firii sale setoase de universalizare. Invocarea Elenei va limpezi semnificațiile Frumosului etern și va dura cât spiritul faustic se va clarifica. Prin urmare clipa „elenică” pregătea saltul faustic către un ideal. Veștmântul și vălul Elenei, rămase în brațele lui Faust sugereaza nimic altceva decât dobândirea impulsului regenerării sale în vederea parcurgerii altor spații. Mântuirea lui Faust Vorbind despre „clipa cea frumoasă”, să ne gândim acum la momentul decisiv al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sa, determinându-l să descindă între semeni, să-i unifice. Ideea este că prin cultură vor exista din ce în ce mai multe virtualități de îndreptare a sorții omenești, iar cel ce înfăptuiește trebuie să posede un mecanism etic foarte bine format. Așadar, drumul faustic a ajuns la ideea de a face bine pornind de la cucerirea și contemplarea Frumosului bine ordonat. Între creator și operă În ceea ce privește felul cum întreaga fabulație faustică s-a oglindit în viața lui Goethe, ar fi o greșeala să-l identificăm
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cel ce înfăptuiește trebuie să posede un mecanism etic foarte bine format. Așadar, drumul faustic a ajuns la ideea de a face bine pornind de la cucerirea și contemplarea Frumosului bine ordonat. Între creator și operă În ceea ce privește felul cum întreaga fabulație faustică s-a oglindit în viața lui Goethe, ar fi o greșeala să-l identificăm până la confundare pe Goethe cu Faust. Însă intervine puterea modificatoare a metaforei ce poate preschimba un lucru până la nerecunoaștere. Este adevărat ca tragedia Faust a fost
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ființei iubite. Dealtfel poetul nu a ascuns faptul că s-a abătut la timp din fața capcanelor vieții, mai înainte ca „frumoasa clipă” să-l încătușeze. Mergând mai departe pe firul delicat al existenței goetheene, vom vedea cum, spre deosebire de eroul său faustic, poetul a rămas toată viața un etern îndrăgostit. În prima etapă a vieții, Goethe apare ca un individ cu o structură sufletească slab consolidată la fel ca și tabloul înfățișându l în chilia sa pe rebelul singuratic Faust. Goethe , prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un individ cu o structură sufletească slab consolidată la fel ca și tabloul înfățișându l în chilia sa pe rebelul singuratic Faust. Goethe , prin existența sa și prin operă, nu a atins totul în Faust în legătură cu ideea sa originară. Periplul faustic, așa cum l-am urmărit, se desfășoară pe fundalul metafizical unei cosmopei nu va înceta să ne țină încordați, cu ochii ațintiți la un uriaș caleidoscop. Capitolul 5: Un Faust al românilor Faust și Sărmanul Dionis În paradigma literaturii naționale regăsim
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
este construit în paradigma faustianismului, definită de Vera Călin, drept „Formă particulară de revoltă cu statut metafizic pentru depășirea limitelor." Dionis este ființa condamnață la nefericire, el neputând conștientiza condiția decât sub stimularea mefistofelică. Pe Dionis îl caracterizează o atitudine faustică, el căzând în cursa întinsă de Ruben, emanție a sublimei lui vanități de a și lua în stăpânire efectivă propriul lui archeuși de a putea avea acces la cunoașterea absolută. Drama eroului e impulsionată de prezența personajului negativ, Ruben, ipostază
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de aceea Novalis afirmă urmatoarele: "Calea cea tainică duce spre interior. E in noi, sau nicăieri veșnicia cu lumile sale, trecutul și viitorul". Drumul pe care îl parcurge Dionis spre un centru aflat in adâncul ființei, necunoscut, relevat prin intermediul ajutorului faustic: „Adâncimea mea tu o ai in tine, numai încă nedescoperită.”. În a doua parte a nuvelei, eroul eminescian, călugărul Dan, aflat în spațiul extramundan, este invitat să modifice, prin mijlocirea semnului, dimensiunile timpului și ale spațiului. Eroul, înzestrat cu harul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
destinație. Expansiunea capitalistă va externaliza problemele interne și va deschide o lume într-un mod unic antisocialist, fără ca asta să și-o fi propus vreodată în mod programatic. Este vorba aici despre naturalețea dezvoltării bazată pe libertatea și pe spiritul faustic al căutării. Soluția socialistă, stătută și rigidă, va găsi loc de manifestare într-un spațiu stătut și rigid. Rusia era un spațiu închis de propriile neputințe ale unei țări feudale izolate. Ca răspuns la utopia socialismului occidentul a căutat și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nici de loc și nici de vreo persoană“). I. Negoițescu dă fantasmalei ființe a lui Euphorion un substanțial trup cultural: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit“ (v. corespondența din Un roman epistolar). Definiția lui I. Negoițescu este una schilleriană, iar euforionismul, într-adevăr un fenomen goethean, căci la autorul lui Faust, spune Schiller, „spiritul grec e turnat într-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se reverse o reală bogăție axiologică. În fine, programul clasicist preconizat ar trebui să repudieze subiectivul; or, acesta din urmă poate fi totuși regăsit în euforionism. Căci în ecuația euforionistă aflăm întotdeauna modelul (norma clasică) și defor marea lui subiectivă („fausticul/romanticul germanic“), așadar, după cum cred, nu un nou clasicism, ci un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să schimbe lumea, să facă din natură un slujitor fidel. Omul devine dintr-un slujitor al bisericii sau al naturii un slujitor al puterii prin știință. Puterea oferită de știință este și ea una specială. Puterea nu este una metafizică, faustică, ci una de natură concretă temporară. Casa lui Solomon nu este un univers magic, ci un Templu al științei concrete realizată prin experimente și legătura cu natura. În această utopie se schimbă modul în care este perceput omul de știință
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de natură concretă temporară. Casa lui Solomon nu este un univers magic, ci un Templu al științei concrete realizată prin experimente și legătura cu natura. În această utopie se schimbă modul în care este perceput omul de știință: de la magicianul faustic în omul de știință modern. Filosofia și demersul științific al sfârșitului Renașterii sunt dominate de această dorința de putere. Fiecare din mințile luminate ale epocii încercă să ocupe poziția care îi permitea să influențeze și să schimbe curgerea istoriei. Personajul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
impresia unor rezultate practice, dar acestea nu sunt decât iluzii. În dorința de a fi iubit și de a iubi, Faust nu obține decât spectrele ființelor cu care s-a dorit alături. Filosofia lui Bacon încearcă să depășească această perspectivă faustică în care era prinsă știința. El cenzurează imaginarul, înlocuindu-l cu o nouă formă a acestuia. Noua societate pe care încearcă să o descrie Bacon nu este una a vrăjitoriilor, chiar dacă cunoașterea naturii îți oferă putere, aceasta este una pozitivistă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să scruteze o clipă viitorul ipotetic (și imposibilă al poetului: "...opera lui neîmplinită conține premise din care ar fi înflorit o spectaculoasă dramă lirică a personalității"; poetul "se îndruma etic către piscuri morale inaccesibile și literar către poemul de tip faustic." Având în față doar primele două volume ale creației soresciene (parodiile reunite sub titlul Singur printre poeți și Poemeă, Vladimir Streinu dă unul din cele mai exacte diagnostice critice. Sugestiile cuprinse în amplul citat de mai jos sunt de găsit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
-i așa? ne rime à rien) constituie doar o poză snob nihilistă, o afectare negativistă, pe care mulți la noi o mai iau încă în serios. în nici un caz, ea nu constituie o lecție de înțelepciune. Spiritul militant, constructiv, energetic, faustic respinge acest nihilism, pe alocuri chiar de pacotille. în condiții dificile, uneori disperate, se mai poate face câte ceva, ici și colo, intermitent, chiar și la noi. Totul depinde de fapt de schimbarea regimului social și politic. într-un text recent
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]