451 matches
-
consumatori consideră problema securității energetice parte componentă a strategiei de dezvoltare și de securitate a țărilor respective. Ceea ce presupune o adevărată ofensivă diplomatică, dezvoltarea unor legături politice cu țările producătoare, promovarea unei politici financiare și de investiții adecvate. În contrast cu această febrilitate economică și diplomatică, așa cum aprecia Meidan, țările europene au considerat această problemă ca o "problemă a pieței" și au accentuat transparența, colaborarea, continuitatea fluxului de informații, toate condiții pentru funcționarea corectă a piețelor. Încât ne putem întreba, odată cu autorul menționat
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
unei flote moderne și performante. Când se întâlnesc prea multe interese, negocierea și spiritul de înțelegere reprezintă formula de conviețuire, și nu forța. 4. Supraîncălzirea Pământului 4.1. "Riscul de a scufunda planeta este de unu la trei" Prinși în febrilitatea problemelor de securitate energetică, uităm de un lucru mult mai important, de securitatea planetei noastre, pusă serios sub semnul întrebării de impactul consumului energetic actual asupra schimbărilor climatice. Uităm sau nu realizăm cum se cuvine că, încet, încet, am ajuns
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
domeniul economiei agrare, apărute între 1812 și 1816, urmărind și lărgirea capacității de exprimare a limbii române. Stăpânit de ideea obținerii de drepturi politice pentru români (în 1791 participase la elaborarea documentului Supplex libellus valachorum Transilvaniae), M. a lucrat cu febrilitate pentru fundamentarea acestui deziderat. Incitat de afirmațiile tendențioase și nefondate ale unor istorici străini, el scrie Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1812), operă polemică și demonstrativă. Materialul istoric devine argument perpetuu, nuanțat și interpretat în sensul tezelor emise: originea
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
din contrapunct (12 mai 1992) și oarecum în/ stare de vis de altfel unii mai cred că poeții/ scriu într-o stare de vis (sau de grație se spune)/ g.n.”. O împăcare, o împlinire, o lumină interioară calm contemplativă domină febrilitatea și riscurile căutări Unului. Dintre marii poeți contemporani ai unității mistice (Ștefan Aug. Doinaș, Daniel Turcea, Nicolae Ionel), M. împinge rafinamentul cuvântului la limitele tăcerii. SCRIERI: Cartea nunților, București, 1968; Locul sâmburelui, București, 1973; Carte singură, postfață Dan C. Mihăilescu
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
de filologie și de istorie la Universitatea din Harkov, fără a obține însă vreo diplomă. Intrat în armata rusă, traversează o perioadă trăită intens, consemnată într-un jurnal intim unde tânărul își etalează spiritul aventuros, teribilist, emfatic, dar și marea febrilitate și dezinvoltură intelectuală. Îndrumat de tatăl său care, în cultul nobleții cărturărești a familiei, îi propune lecturi dificile și lucrul neîntrerupt la masa de scris, citește enorm și proiectează îndrăzneț lucrări despre mitologia dacică, despre limba și literatura populară română
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
este un iluminat, un misionar al Cerului. Mutatis mutandis, el încorporează fervoarea ascensională a eului liric din poeme și este un insuflat de verbul divin. Valorizarea și totodată transcenderea fabulei istorice se regăsesc, pe o treaptă încă mai înaltă de febrilitate a trăirilor spirituale, în tragedia Jeanne d’Arc (1992). Accentul în interpretarea dată de I. cade, dintru început și mergând progresiv, pe forța de iradiație a sacrului întrupat de Fecioara din Orléans, contrastând radical cu mlaștina morală și spirituală a
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
sinucide. Hăituit, Monu nu mai deslușește hotarul dintre utopia compensatoare și realitate. Crezându-se un alt Horea, pune la cale, alături de alți doisprezece săteni, o revoltă, repede înăbușită de autorități. Paralelismul dintre Monu și Iisus deformează psihologia eroului. Stăpânit de febrilitate dostoievskiană, autorul vrea să facă din Monu un damnat mistic, multe dintre acțiunile acestuia parodiindu-le involuntar pe cele ale unui nebun iluminat. Suferința urmașilor este, cu toate acestea, un roman cu o construcție masivă, care își propune în primul
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
să ajungă la locul căutat, aflat într-o poiană, lângă o mlaștină. Rămășițele zidului par să adăpostească duhuri nefaste: „Câinii cum îl văd, / La el se repăd/ Și latră a pustiu/ Și urlă-a morțiu”. Meșterii încep să lucreze cu febrilitate, dar munca lor rămâne zadarnică aproape trei ani în șir, deoarece „Ziua ce-mi zidea/ Noaptea se surpa”. Îngrijorat, Manole află dintr-un vis că mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
a societății și problematicii românești din epocă. Cartea facerii a fost judecată prin prisma personalității și biografiei autorului, a intențiilor sale declarate, fiindu-i atribuite semnificații pe care analiza textului nu le confirmă. Talentul de povestitor, exprimarea fluentă, o anumită febrilitate a stilului, relativul interes pe care îl prezintă unele personaje și situații asigură o lectură plăcută. Mai puțin reușite sunt descrierile poetice, secvențele de analiză psihologică și alocuțiunile personajelor, prea lungi, nefirești, așa cum lipsite de semnificație apar unele episoade narative
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
Se simte În Academie că aspiranții, datorită faptului că sunt deja integrați În Nomenclatura CC și că, după susținerea tezei, vor ocupa imediat posturi de răspundere În interiorul aparatului de partid, Îi privesc de sus pe profesorii care le redactează cu febrilitate. E probabil că la fel se comportau În Atena antică și copiii aristocrației față de pedagogii lor sclavi. Dacă ar fi să dăm crezare cifrelor furnizate de un fost instructor al Departamentului de „Știință” al CC, Ilia Zemtsov, 63% dintre colaboratorii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
factorul afectiv-emoțional copleșește rațiunea, reacțiile comportamentale scăpând, în însemnată măsură, de sub controlul lucidității. Picioarele parcă merg singure înspre ființa dorită, nimeni și nimic nu le poate opri. Dragostea este oarbă, idealizarea celuilalt maximă, eventualele lui defecte sunt convertite în calități, febrilitatea emoțională e de nestăpânit, orice se justifică pentru a fi împreună, ultimul argument fiind chiar acela „pur și simplu nu mă pot opri, nu rezist”. Mixtura în dragostea pasională dintre atractivitatea sexuală, tendința de a fi mereu împreună, maxima activare
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
tânăr - și schemele raționale abstracte, simbolizate de desenele celulelor nervoase, cu prelungirile lor arborescente, în care doctorul Ilea, profesor de neurologie, a încercat să-și închidă curgerea propriei existențe. Natură analitică, pasionat de logică și înlănțuiri cauzale, I. sare cu febrilitate de la un eveniment la altul, de la o epocă la alta (chiar și scrisorile personajului său au o cronologie aleatorie), urmărind cu obstinație esența fenomenelor, ideea în dialectica devenirii sale. De unde o anumită excrescență a aspectului teoretic al observației care, insuficient
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
teribilă) zgomotoasă: „Iar Costandin postelnicul, bunul creștin și vrednic de slujbă, el deacă înțelése de aceasta, mult plânse și să văieta pentru săraca țară, cum să-și piarză légea și sfintele biserici să să facă meceturi turcești”. Căută apoi, cu febrilitate, un sprijin, prilej pentru autor să-i sublinieze, retoric, izolarea și, prin transfer, caracterul sublim al demersului: „Și-și căuta ajutor într-o parte, și-ntr-alta, și pre nimenea nu-și găsia, făr’cât pre cel mare...”. înaltul protector
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dorul depărtărilor și al absolutului? De ce e sortit inexorabilei treceri? „Ce s-au făcut atâția [înaintași] câți i-am avut în mine?” De ce mai toți sunt „munciți de-aceleași gânduri și teamă de neant”? Tensiunea lirică se naște din chiar febrilitatea și recurența obsesivă cu care apar asemenea interogații. Ecoul lor reverberează în imaginarul lectorului, făcându-l părtaș neliniștilor poetului. Un statut de anticameră a lirismului reflexiv îl au și poemele mai ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
1919 scoate la București, apoi la Cernăuți, împreună cu Cezar Petrescu, revista „Hiena” (ianuarie 1919-februarie 1924), iar cu Dimitrie Bucevschi și Cezar Petrescu, ziarul „Bucovina” (1919-1920). Întors în capitală, va fi director al cotidianului „Ora” (1921), dar continuă să scrie, cu febrilitate și vehemență, particularizat de acum prin stilul său, articole și comentarii politice, alături de o publicistică literară și culturală variată, la „Gândirea” (unde e redactor din 1923), „Patria” (Cluj), „Îndreptarea”, „Dimineața”, „Țara nouă”, „Adevărul” și „Adevărul literar și artistic”. Cu sprijinul
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
de a pune ordine într-un univers a cărui formulă încă se aștepta definită configurează și în paginile din T. un peisaj eclectic, în care socialul, moralul și culturalul se îmbină - de data aceasta în chip natural - pentru a oglindi febrilitatea unei lumi în fundamentală schimbare. Și revista va găzdui texte și nume noi, aparținând celor mai recente etape din literatură. C. Tt.
TOMIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
aparținând „lumii vechi”: colecționari, avocați, foste actrițe etc. Deși ideologizate în susținerea imaginii „nesănătoase” a societății interbelice „decadente”, narațiunile se fac remarcate prin clișeistica tentantă a superacțiunii: urmăriri, quiproquouri, cifruri elucidate, demonstrații ale căror concluzii sunt intuite, însă așteptate cu febrilitate pentru a fi confirmate. Un caz aparte în raport cu seria vastă a policier-urilor îl reprezintă Clubul cocoșaților (I-II, 2000), conglomerat de natură indecisă (fapte reale, extrase din articole publicate în cotidianul „Ziua”, totuși cu „acțiune, personaje, întâmplări fictive”). De
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
ilustrat, ca grafician, cărți și a realizat afișe. Incidental a compus versuri de reflex parodic. Îl pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în aceea de umorist) a cucerit, la diferite festivaluri, multe premii. Ludic impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
revenirile oarecum naive, gratuite, unele inversiuni pot părea artificiale. De fapt, ele corespund tensiunii speciale a emoției și creează tocmai impresia exprimării spontane, a relatării trepidante, pe nerăsuflate. Aducerile-aminte năvălesc în conștiință impetuos, clipele trecute sunt retrăite cu o nouă febrilitate, o vibrație intensă, un zguduitor plâns lăuntric se zbuciumă în vorbe, încercând să le stranguleze, vânzolindu-se, cedând până la urmă sforțării de a păstra calmul, sobrietatea tonului, ceea ce duce la asociații aparent incoerente, la învălmășiri de idei, la necesitatea întreruperilor
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
V. Boerescu, G. Vernescu și I. Ionescu de la Brad - își redactau articolele sub imperiul unei stări de exaltare patriotică și revoluționară. Îndemnurile la lupta, care se succedă număr de număr, adresate către „frații români” „din toate clasele”, reflectă ceva din febrilitatea acelor zile. Sinceritatea sentimentelor compensează, în parte, emfaza tonului și indecizia stilistica, dar nu poate ascunde o oarecare dezorientare, manifestată în exprimarea crezurilor politice. Se reține, totuși, apelul la unitate națională adresat românilor din Moldova. Puțină literatura apărută în coloanele
PRUNCUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289056_a_290385]
-
1937, în fața unei comisii prezidate de C. Rădulescu-Motru, cu teza Modalitatea estetică a teatrului. Răspunzând chemării unor intelectuali bănățeni, în frunte cu viitorul deputat Avram Imbroane, pleacă în Banatul proaspăt unit cu țara pentru a se înscrie, cu devotament și febrilitate, în acțiunea de culturalizare a provinciei. Este redactor-șef la „Banatul”, devenit „Banatul românesc” (1919-1921), înființează și conduce, pe rând, publicațiile „Limba română” (1920) și „Țara” (1920-1921), în care semnează atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Grămătic, Millu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
vremea veselă a vieții mele”) monologhează interogativ în numele însumării actoricești care îi compune existența: „Ce suntem? ce suntem? Un fel de fantomă a fugii/ un fel de formă a popasului/ cu sufletul continuând să fugă/ un fel de suspin al febrilității”. Cum spune Lucian Raicu, „poezie torturată de neliniști lucide, nutrită însă de zonele mai adânci, halucinante, ale reprezentării. O conștiință sensibilă, în stare de continuă pândă și tensiune interogativă.” Acest teribil „simț al fragilității lucrurilor”, observat de Eugen Simion, alături de
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
găteli de odinioară (Vorniceasa Tarsița Filipescu). Printre serdari, ispravnici, vornici și alți bărboși cu giubea și ișlic se distinge, privită cu solidaritate afectivă, femeia - domnița, duduca, jupânița - cu frământările și capriciile care o definesc. Trăirile ei, aparent mărunte, își au febrilitatea lor, iubirile ce îi sunt date sunt scump plătite nu rareori. Și în prozele având ca temă războiul, și în cele inspirate din actualitatea imediată femeia are parte, chiar și când greșește, de o înțelegere ce poate merge până la argumentul
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
acestor mituri sunt decelabile și în viziunea hipertrofiat dionisiacă a liricii de tinerețe: poemul Pentru Marile Eleusinii este conceput în scenariul poetic al nunții, soarelui și morții, în Înecatul simbolurile oglinzii și nunții ar fi deformate prin prisma tanaticului etc. Febrilitatea ideilor îl face pe N. să arunce în joc ipoteze interesante - unele lăsate în stadiul de fulgurații și nedezvoltate - care, reordonate, compun o perspectivă nouă asupra liricii barbiene: poetul face parte din aceeași familie spirituală cu Mihai Eminescu și Lucian
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]