455 matches
-
ei scriu pentru a înlocui ființa iubită într-un mod care frizează autoerotismul. Ladima o vedea des pe Emilia dar... atât. Și atunci, ce să facă, îi scria. Invers, doamna T. citește: după decesul lui Fred, ia caietele acestuia cu febrilitate ca „să fie singură cu el”. Există, în literatură, și epistole strict funcționale. Pierdute și picate în alte mâini decât ale destinatarului, ele sunt cele mai destructive pentru că dau detalii clare despre acțiuni concrete. Scrisoarea Miței se pierde. Scrisoarea Joițicăi
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
o figură mitologică emblematică. Conform unei prime teze, societăților consumeriste le corespunde un sistem de stimulări nesfârșite a nevoilor, sistem care sporește cu atât mai mult decepția și frustrarea, cu cât sunt mai răsunătoare invitațiile la fericirea aflată la îndemâna oricui. Febrilitate compulsivă, nemulțumire, proastă dispoziție: noua Arcadie provoacă o insatisfacție de neînvins, originalitatea ei constând în a aduce mizeria subiectivă în lumea opulenței materiale. Societatea care exhibă cel mai mult sărbătoarea fericirii este cea mai lipsită de mijloace: principiul ei nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
descoperă minuni în RPR (nota V. I.) „...Un nou peisaj și un nou climat s-au instaurat pretutindeni. În locul ficțiunilor teoretice și al idolilor interimari, cultul muncii constructive și al demnității omului domină și cârmuiește. Un ritm nou, de o febrilitate nemaiîntâlnită în istoria noastră străbate țara de la un cap la altul. S-ar zice că ne aflăm în zodia miracolelor. Însă miracolul e opera omului nou și omul nou s-a născut odată cu Republica.“ (Contemporanul, citat de Glasul Patriei, 10
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în interior ar fi apărut ca fiind în urma altor forțe sau personalități, mai «avansate» pe calea liberalizării. Se poate vorbi de «epoca Nicolae Ceaușescu» încă din anul 1965 dar ea „își conturează de fapt fizionomia după 1971, stând sub semnul febrilității. Atât în politica internă cât și în cea externă, totul se face sub directa îndrumare a secretarului general, într-un climat de încordare la care, pe măsură ce regimul întâmpină dificultăți, se adaugă teama executanților că vor atrage mânia conducătorului. Inițiativa subalternilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Tipa îi spune că a preluat schimbul abia acum o oră de la o colegă de-a sa, care a și plecat acasă. Nu mă mai stăpânesc, încep să strig revoltat, și mai apar încă vreo trei recepționere. Caută toate cu febrilitate pașaportul prin sertarele meselor, în seifuri... Un milițian - a ieșit, pare-se, de la bar - întreabă și el care-i pricina scandalului... Situația mi se pare absurdă, fără nici o logică, și asta mă înfurie și mai mult. De ce lipsește doar pașaportul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe sacoul lui nou‑nouț. Dar Abe nu voia să fie consolat pentru că era ceea ce era. Ar fi preferat să râd de el, să‑l zeflemisesc că scuipa și i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea mea prostească, de firava, liberala mea Încercare de hai‑să‑vedem‑și‑partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cărora li se vedea doar spatele, se refugiaseră În fața intrării. Comisionarul reveni destul de repede și le spuse: — Domnul Pélardeau coboară imediat. Se Întoarseră cu fața spre ascensor, și Maigret putu constata la colegul lui, care Își netezea mustața, o oarecare febrilitate. Sus se auzi o sonerie. Ascensorul urcă, se opri un moment și ajunse din nou la parter. Își făcu apariția un bărbat Îmbrăcat În haine negre, cu tenul roz și părul cărunt. Aruncă o privire În hol și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de la marginea drumului scoborâtor, n-are rost să-l întrerup cu întrebările mele, mai mult l-aș speria și, mă apucă brusc de braț, făcându-mă să mă opresc în mijlocul drumului pietruit, Aș vrea să-ți prezint pe cineva! cu febrilitate ferindu-se de ochii mei, Nu stă la Roma! Va trebui să mergem la Ancona! La cine, Andrea? și el nerăbdător să-mi spună, ca și cum dacă s-ar opri pentru o clipă să se gândească, A mio padre! La tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iarba călcată de mine în picioare până când trupul mi se oprește de-o movilă mai înaltă de pământ și privind cu atenție în iarba încâlcită văd brațele grosolan îmbinate ale crucii de lemn, un mormânt, ridic crucea căzută căutând cu febrilitate orice înscris de pe ea, Odihnească-se în pace! Atât și nimic altceva, mă aplec iarăși la pământ și încep să curăț mormântul, îndepărtând cu multă grijă iarba crescută în neștire, mă străduiesc apoi din răsputeri să împlânt crucea în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
puternic de afară, fluturii albi, mirosul de iarbă, bâzâitul fermecat de culori al gâzelor și întrebarea fără răspuns a lui Daniel care a fost pusă în acea noapte, caietul lui Theo înfierbântat de soare pe genunchii mei, îl deschid cu febrilitate, poate totuși se va îndura Theo și-mi va da răspunsul, Răsfoiesc câteva pagini, deja citite, sâmbăta fără dată când m-a chemat pe mine ucenicul lui, masa cu călugării, am citit deja, 9 august, vin tot mai mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
este un iluminat, un misionar al Cerului. Mutatis mutandis, el încorporează fervoarea ascensională a eului liric din poeme și este un insuflat de verbul divin. Valorizarea și totodată transcenderea fabulei istorice se regăsesc, pe o treaptă încă mai înaltă de febrilitate a trăirilor spirituale, în tragedia Jeanne d’Arc (1992). Accentul în interpretarea dată de I. cade, dintru început și mergând progresiv, pe forța de iradiație a sacrului întrupat de Fecioara din Orléans, contrastând radical cu mlaștina morală și spirituală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
teribilă) zgomotoasă: „Iar Costandin postelnicul, bunul creștin și vrednic de slujbă, el deacă înțelése de aceasta, mult plânse și să văieta pentru săraca țară, cum să-și piarză légea și sfintele biserici să să facă meceturi turcești”. Căută apoi, cu febrilitate, un sprijin, prilej pentru autor să-i sublinieze, retoric, izolarea și, prin transfer, caracterul sublim al demersului: „Și-și căuta ajutor într-o parte, și-ntr-alta, și pre nimenea nu-și găsia, făr’cât pre cel mare...”. înaltul protector
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe spate, pe piept și pe mâini până la gât, unde mușcau adânc, încât soldații se prăbușeau neputincioși, urlând de durere și murind în chipuri de nedescris". Această adevărată apocalipsă zoologică este zugrăvită, conform unei deliberate scheme de adecvare cromatică la febrilitatea mișcărilor fizice, într-un purpuriu violent: "Curând, întreaga cetate era roșie de șobolani. Mișunau peste tot, încât casele și zidurile, străzile și cadavrele oamenilor păreau că se mișcă. Și valuri, valuri, nesfârșite șiruri treceau mereu peste ziduri. Iar orizontul de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
elementului compozit, ci în direcția unei osmoze între natură și om, prima împrumutându-i ultimului caracteristicile hiperbolizate ale universului vulcanic. O magmă informă învăluie, astfel, colțurile reci și lucide ale minții umane, pe care o convertește într-un vehicul al febrilității absolute: În pieptul ei ardea toată pădurea și bătăile inimii erau bolovani încinși, care săreau din loc și o izbeau în coaste". Nici măcar scurtele răgazuri de odihnă nu mai au efect: "Se mai oprea câteodată, cu mâinile încleștate de o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
moale și zgâriat. [...] D-l Nazarie își făcu o cruce mare, apoi începu să murmure o rugăciune neștiută. Egor se apropie de locul pe care stătuse Simina [...] Apucă apoi drugul de fier și-l apăsă cu toată greutatea". Stimulat de febrilitatea Siminei, "Egor scoase fierul, care pătrunsese numai pe jumătate, și-l înfipse alături, cu o mai îndîrjită furie". Într-un act încărcat de valențe falice, Pașchevici își continuă penetrarea metalică: Își lăsă toată greutatea pe drug, urlând, strângând pleoapele. Simțea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe ascuns), fără a mai pomeni de rarisimii și viitorii noștri "disidenți""276. De la ei primește manuscrise, apeluri de salvare, propuneri, materie primă pentru emisiuni sau jurnale. III.3.1. Rezistență și cenzură Textele Monicăi Lovinescu urmăresc și descriu cu febrilitate evoluția literaturii românești, schimbând în permanență perspectiva, citând cu plăcere sau dezamăgire fragmente de text, într-un stil din ce în ce mai alert. Cărțile interzise de cenzură au întâietate, chiar dacă poziția față de ele este critică. Urgența interpretării este siajul experienței pe care publicul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
lui capacitate de informație. Știe tot, e la curent cu tot, microfizică, cibernetică, biologie, psihanaliză, muzică dodecafonică, artă abstractă, artă concretă, noul roman, mai știu eu ce. Nu pot pricepe când are timp și de unde face rost. Curiozitatea lui intelectuală, febrilitatea lui, neastâmpărul lui sunt amețitoare. Citește cu rapiditate electronică și reține totul temeinic"11. Cu siguranță că dacă era la curent cu tot ceea ce era mai nou în diferite alte domenii, cu atât mai mult era la curent cu tot
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui capacitate de informație. Știe tot, e la curent cu tot, microfizică, cibernetică, biologie, psihanaliză, muzică dodecafonică, artă abstractă, artă concretă, noul roman, mai știu eu ce. Nu pot pricepe când are timp și de unde face rost. Curiozitatea lui intelectuală, febrilitatea lui, neastâmpărul lui sunt amețitoare. Citește cu rapiditate electronică și reține totul temeinic". Al. Paleologu, Alchimia existenței, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1997, apud. Amintiri despre N. Steinhardt, Crestomație de Arșavir Acterian, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 99
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui capacitate de informație. Știe tot, e la curent cu tot, microfizică, cibernetică, biologie, psihanaliză, muzică dodecafonică, artă abstractă, artă concretă, noul roman, mai știu eu ce. Nu pot pricepe când are timp și de unde face rost. Curiozitatea lui intelectuală, febrilitatea lui, neastâmpărul lui sunt amețitoare. Citește cu rapiditate electronică și reține totul temeinic". (Al. Paleologu, Alchimia existenței, Ediția a II-a, Editura Humanitas, 1997). "În 1972 mi-a adus manuscrisul Jurnalului fericirii. Până atunci eu îl admiram foarte mult pe
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu Zaharia Sângerozan, cu N. Băciuț. Al. George, într-un text despre N. Steinhardt, spunea că era foarte grăbit în a-și rezolva oportunitățile editoriale, să fie prezent în arena cu lei. Atunci, sigur că ne putem întreba de unde această febrilitate, care nu intră în tiparele vieții monahale, dacă avea conștiința diletantului? Bine, mie îmi place foarte mult faptul că intrând în viața monahală n-a întors spatele culturii. L-aș fi vrut însă un pic mai nuanțat în unele texte
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ceva "jucat". El își argumentează poziția evidențiind preocuparea lui Steinhardt de a-și "publica materialele imediat", arătând că acesta "era foarte grăbit în a-și rezolva oportunitățile editoriale". Se întreabă, astfel, cercetătorul: "Atunci, sigur că ne putem întreba de unde aceasta febrilitate, care nu intră în tiparele vieții monahale, dacă avea conștiința "diletantului"?" Reproșul continuă, Steinhardt fiind acuzat de a nu fi "nuanțat în unele texte", fapt ce face ca azi, mulți scriitori minori să se legitimeze "prin ceea ce a scris Steinhardt
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acestor mituri sunt decelabile și în viziunea hipertrofiat dionisiacă a liricii de tinerețe: poemul Pentru Marile Eleusinii este conceput în scenariul poetic al nunții, soarelui și morții, în Înecatul simbolurile oglinzii și nunții ar fi deformate prin prisma tanaticului etc. Febrilitatea ideilor îl face pe N. să arunce în joc ipoteze interesante - unele lăsate în stadiul de fulgurații și nedezvoltate - care, reordonate, compun o perspectivă nouă asupra liricii barbiene: poetul face parte din aceeași familie spirituală cu Mihai Eminescu și Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
la condiția aristocrației dominante. O atare concepție întemeiată pe amoralitate e mai întîi un instrument al criticii aplicate prezentului compromis, critică preconizînd o ruptură istorică, o nouă etapă a devenirii omului. Simțindu-se doar un Zarathustra incipient, Nietzsche declară cu febrilitate că se simte trăind într-o "imensă lume în ruină, în care unele ziduri continuă să stea în picioare, în care multe subzistă putrede și sinistre, cele mai multe însă zac deja la pămînt, destul de pitorești - unde au existat vreodată ruine mai
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
autorului, cu un text revăzut, selectat, asambalat pentru a pune în evidență uneori corespondențe semnificative între ani, chiar rescris pe anumite porțiuni: în 1977, Ocheanul întors reflectă perioada 1951-1956; în 1981, Părul Berenicei transcrie jurnalul anilor 1961-1964, având în centru febrilitatea redactării romanului Matei Iliescu, publicat în 1970. Postum au apărut volumele A treia dimensiune (în 1984, referindu-se la anii 1957-1960) și Catalogul mișcărilor mele zilnice (în 1999, cuprinzând anii 1946-1951 și 1954-1956). Radu Petrescu nu crede în autenticitatea nudă
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic”, cum spune Alexandra Ciocârlie în una dintre cele mai limpezi descrieri ale prozei sale (într-un articol din DGLR). Ceea ce Amiel căuta în plan moral, Radu Petrescu căuta, cu febrilitate mai arzătoare încă, în plan artistic, dublând astfel rezultatul, căci, dacă opera didactică și estetică a lui Amiel este neglijabilă în raport cu jurnalul, aceea a autorului nostru este foarte importantă, cel puțin din punctul de vedere al nivelului la care plasează
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]