1,080 matches
-
noapte superstar, adică milionar. Fotorama aproape documentară, un cineverité cu accente băștinașe, tiermondiste face loc cruzimii, aceasta fiind una din strategiile cu care Boyle încearcă să se distanțeze de o tratare factice, calofilă a exoticului de o manieră bufă, aproape feerică, balcanică, precum la Kusturica, deși nici regizorul sârb nu rămâne monocord dezvoltând în spiritul său ludic-fantast până la parabolă anecdota savuroasă și iute. Nici lui Danny Boyle nu-i lipsește anecdoticul, episoadele existenței lui Jamal K. Malik (Dev Patel) și a
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
Galateea este, așadar, un delicat cânt de slavă închinat iubirii, iubirii pure, de factură platonică, sentiment inefabil care ființează prin contemplarea ființei adorate. Natura încântătoare - s-ar putea spune o eternă primăvară - îi însoțește constant pe protagoniști, alcătuind un cadru feeric și participând nemijlocit la trăirile lor. Peisajele pot părea stereotipe - păduri, crânguri, livezi, ape curgătoare -, dar sunt înzestrate, prin suflul geniul creator cervantin, cu o putere obiectivă deosebit de pregnantă, cadrul pastoral ilustrând "obiectivarea lumii ideale a aspirațiilor sentimentale" ( Mario Casella
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
II. Arta video Ne-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat ar avea încărcătura unui semnal magic, geometria feerică a micului ecran ne poartă prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
unui public select, am vizitat redacția revistei Familia, unde am discutat, ca și cum aș fi întâlnit vechi prieteni, cu Ioan Moldovan, Traian Ștef și Ion Simuț, de care mi-a fost greu apoi să mă despart, am intrat, împreună cu olimpicii, în feerica Peștera Urșilor (unde, în loc să mă uit la fabuloasele sculpturi în calcar, realizate de natură în mii de ani, cu o răbdare infinită, m-am uitat mai mult la chipurile iluminate de încântare ale tinerilor). Aici, în Peștera Urșilor, și-a
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reușește să transmită acest sentiment: "Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape, dispare aroganța spirituală/ apare grădina noastră în lumina feerică, revelația/ Zidul Plângerii noastre singura scenă din viață/ în care te simți tu însuți/ spatele la public cu degetele răsfirate, plângând/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ți pare surdă..../ și
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
ro, 18.06.2010); adjectivul vuvuzelesc e mai rar („comportament vuvuzelesc", surorilemarx.wordpress.com, 15.06.2010), dar vuvuzelicare deja câteva zeci de atestări („Fără modestie, numai noi mai lipseam din peisajul, și sper să mă auziți când zic asta, feeric și vuvuzelic", sfinxu.blogspot.com; „zgomotul vuvuzelic despre care vorbim cu toții", rsshunt.ro, 18.06.2010). Plăcerea și ușurință derivativa sunt de altfel un fenomen internațional, cum o atestă și un adjectiv vuvuzelic în texte în engleză („vuvuzelic euphoria", docstoc
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
ori în poziții de oameni beți moțăind, expuse ca niște prunci maturi îmbrăcați în haine negre... E marea întrecere, marele joc al copiilor care, orice s-ar zice, iubesc distrugerea... Cine strânge mai mulți bani pentru artificiile ce vor lumina feeric Londra în ziua de noiembrie a execuției marelui artificier, a marelui naiv, iubit de copii, pentru complotul său, și pueril și fabulos, când, o zi, măcar, orașul va fi, în cinstea lui Fawkes, ocupat de copii... * * ... Dar ce distanță este
Complotul prafului de pușcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6186_a_7511]
-
pe Georges Palet pe o astfel de pistă riscantă și cu o doză considerabilă de rizibil, de irațional. Insistența sa de a o vedea - nu o cunoaște câtuși de puțin, doar vocea la telefon -, este motivată de realizarea acestui scenariu feeric al basmului, găsirea portofelului stă cumva sub semnul destinului. În momentul când excedată de insistențele lui, ea îl caută pe acest bărbat al cărui interes pentru ea este împins în zona ridicolului și a unui romantism desuet, dar nu lipsit
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
această săptămână, când Statele Unite s-au confruntat cu un vortex polar, care a generat temperaturi de până la minus 50 de grade Celsius, dar și ninsori și ploi înghețate. Îmbrăcate în țurțuri, fiecare structură de 30 metri dezvăluie și o latură feerică a iernii, adâncind, totuși, dorul pentru zile mai calde.
Fotografii spectaculoase cu farurile de pe Lacul Michigan înghețate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62762_a_64087]
-
Simfoniei a II-a a geniului de la Salzburg. „Dar s-au stins aurorile nordice ale lui Smetana și lampioanele veneziene ale lui Paganini, si fântânile luminoase ale lui Dvorak și valurile vulcanice ale lui Wagner - s-a stins toată iluminația feerică: a răsărit soarele, soarele însuși - Mozart!”13. În prima parte a programului ascultase uvertura la Secretului lui Smetana, concertul pentru vioară al lui Paganini, interpretat de Hartzer, „un excelent violonist”, poemul simfonic Duhul apelor al lui Dvorak și o secvență
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
sa studențească de la Viena, ca sub imboldul unei inspirații secrete, Eminescu așternea deja pe hîrtie primele sale poeme fantastice de mari dimensiuni: „Arbori cu fructele d-aur se coperă, Munții perd frunțile verzi în azur, Lacuri, prin cele opt ceruri feerice, Rîur molatece cu lin murmur. Silvele-mprăștie dulce prefumele, Florile, pulbere încolorată. Paseri cu cîntece dulci ca plăcerile De estaz ne-nțeles sufletu-mbată. [...] Acolo în silvele cele sălbatece Ce semăn norilor cei grămădiți, Unde repaosă hearele munților, Pruncii cu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Alice. Pe cea dintâi, datând din 1883, am invocat-o mai sus: „Dragă domnișoară Hargreaves,/ Se poate ca cea mai scurtă zi din an să nu fie tocmai cea mai potrivită ocazie pentru a vă aduce aminte de lungile și feericele după-amieze de vară din vremuri demult apuse; în orice caz, dacă primirea acestei cărți vă va face măcar pe jumătate atâta plăcere câtă îmi face mie să v-o trimit, tot va fi un succes.” (pp. 72 - 73) E cuceritoare
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
cu lavandă!" (Fericirea lui Julien Ospitalierul). Dandysmul acestui personaj pare o mască a ceea ce părintele său scriptic nu cutează a mărturisi decît indirect, și anume acea despărțire de ființă, "ratarea" ontologică a creatorului de acest tip, extrovertit prin simulare. Teatralitatea feerică a lui Emil Brumaru e congeneră cu cea minulesciană. Disociat de sine, poetul nu încetează a curta lumea. A o trata ca pe o compensatoare atracție. Din nou intervine o indirectitate, prin apelul la angeologie (întreaga poezie în chestiune e
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
dar mai ales printr-un efort artistic uriaș. Am văzut astfel, baletul Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, prezentat, prin tradiție, în fiecare an de sărbători. Este producția creată de Rudolf Nureev în 1985 pentru Opera Mare din Paris, un spectacol feeric, plin de fantezie, într-o regie dinamică pe care o urmărești cu sufletul la gură. Interpreții principali au fost Myriam Ould-Braham în Clara și balerinul rus invitat Nikolai Tsiskaridze, în dublul rol Drosselmeyer - Prințul. Amândoi s-au armonizat perfect, dansând
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
voi începe să scriu. // În bibliotecă o singură carte / și în carte un singur poem. Ziua care / îmi împlinește vocația și urmează / poemului este o zi ca de nuntă" (II). Poemul e așadar remediul: act nupțial cu temeiurile cosmice, o feerică reîntîlnire cu lucrurile lumii a căror „graniță subțire" izbutește a o „sorbi". Monica Patriche, Memoria fluviului. Scrisori către o prietenă, Ed. Brumar, MMIX, 96 pag.
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
Cabret (Asa Butterfield), are în comun cu discretul și mizantropul cineast capacitatea de a repara lucruri, mai precis mecanisme. M-a intrigat această apropiere între cel care posedă o viziune în măsură să transforme platoul de filmare într-o lume feerică, flamboaiantă, și tehnicianul care-l dublează și care se sprijină pe o artă în sensul vechi al termenului. Căutând profilul unui astfel de artist cu o imaginație debordantă în sensul ei plastic, de ficțiune, dar în același timp cu o
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
e un dezmăț/ iar eu sînt animal sau plantă/ sînt la cheremul unui vînt/ și-al sufletului de bacantă” (Deznodămînt). Poetul nu șovăie a descinde în instinctualitate, în condiția ferină pentru a-și clama atașamentul la viață, chinuitor și totodată feeric prin conștiința efemerului. Dătător de spaimă și de miraj, acesta face cu putință duetul așteptare-împlinire, „cu promisiuni îngrozitoare, ispititoare, suave/ și purulente și sîngeroase” (Frică). E un evantai de trăiri complementare ce aparent se scurtcircuitează, însă care pot releva misterul
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
vis mândru și frumos!”. I have a dream!, va exclama peste decenii și peste Ocean colegul său de breaslă ecleziastică, pastorul Martin Luther King, intrat și el în fibrilație onirică controlată. (Menționez, în treacăt, că visul - începând cu varianta sa feerică din Calul dracului până la coșmarurile din O făclie de Paște sau În vreme de război - survine în scrierile autorului cu o frecvență mai ridicată decât am putea bănui. Onirismul caragialian nu este o găselniță îndrăzneață, ci un fapt, pentru mine
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
care și la acela al „nimfei dunărene” Chira Chiralina. Evocarea Brăilei istratiene recheamă propriile amintiri dintr-o lume prin care și el trecuse și care îl urmărește afectiv. Îi apare acum plină de culoare și farmec, tangentă cu fabulosul, cu feericul: „...peisajul acesta dunărean, de un exotism autohton totuși, cu portul, vadurile, cu forfota căruțașilor, cu interminabilele cortegii ale salahorilor săltând pe schele elastice, cu bietele culegătoare de gozuri, printre linii, cu ceainăriile și lipovenii cu bărbi à la Tristan Bernard
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
săltând pe schele elastice, cu bietele culegătoare de gozuri, printre linii, cu ceainăriile și lipovenii cu bărbi à la Tristan Bernard, cum însuși o spune, cu vijeliile și cu ploile de vară deslănțuite aidoma potopului sau, într-un plan mai feeric, cu expedițiile copiilor în baltă, după mure, dincolo de Corotișca și de tunelul ei de frunze...” Dar să opresc aici transcrierea citatului din acest discurs îndrăgostit al lui Perpessicius. Continuă pe încă aproape o pagină de carte, refăcând o ambianță de
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
fie și infructuoasă, dar dorită ca ceva ales. O lene imensă mă scoate din rândul oamenilor fără să mă vâre în acela al animalelor. Un animal fiind lipsit cu desăvârșire de însușirea abstracției trebuie să vadă universul într-un chip feeric. Fotografia de alături nu-mi este încă un portret; dar un ideal. În pielea acestui măgar soarele mi-ar înfierbânta perii țepoși făcându-mă să zbier de voluptate; pulberea m-ar invita să mă tăvălesc în ea, făcându-mi să
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
trupa noastră. A fost o seară minuntă. Maria Tănase a cântat, a spus glume, a râs. Trecuse de miezul nopții și am ieșit afară. Era o noapte de vară caldă, cu cer albastru fără urmă de nor, pe care sclipeau feeric stelele. — Îți plac stelele, băiete dragă? am auzit glasul doamnei Maria Tănase În spatele meu. A Îmblânzit apelativul „băiete”, adăugând cuvântul dragă. Am simțit vorba ei ca o mângâiere. — Îmi plac stelele, doamnă. și cerul este atât de frumos. Privindu-l
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
surprinzătoare proiecție în condiția estetică reciclată. Clădirile sînt somnoroase, dinții sînt păziți cu pînză neagră, orice picătură de sînge e o aventură, osul mîinii drepte înțelege groapa mîinii stîngi, inima zgîrie pămîntul ș. a. m. d. E o lume în lume, feerică tocmai printr-o asemenea placentară legătură cu realele ce-i transmit tensiunea lor vitală, ascunsă vederii comune. Ori ca un continuu zbor jos, aproape atingînd solul, însă chiar în acest fel semnificînd o performanță. Firește, nu poate fi vorba de
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
treilea volet al cărții, Suferința ca împlinire, e cel mai intens și mai șocant, cu atât mai mult cu cât vine - propunând o imersiune violentă, fără menajamente față de cititor, în universul concentraționar - în contrapondere la imaginea unor lumi deseori diafane, feerice, idealizate care „cresc“ mai ales în jurul personajelor primei părți a cărții. Concentrată pe mărturiile unor deținute în pușcăriile comuniste, care au îndurat ororile detenției cu o dârzenie și demnitate specific feminine, cum punctează autorul, această ultimă parte abandonează deseori tonalitatea
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
În jurul despărțirilor de tot felul sunt calibrate sensurile din singurătăți, revelații ori metamorfoze pozitive. Miza scriitorului cade în Scorpionul galben, la fel în toată proza lui, pe felul în care pot fi explorate fisurile realității. Cu melancolia prizonierului în trecutul feeric, dar imposibil. Sau înarmat cu acea curiozitate a fotografului care trece repede pe lângă eveniment pentru a zăbovi, după imprimare, în fața imaginii. Indiferent de opțiune, avem de-a face cu un excelent povestitor.
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]