1,278 matches
-
traducere literală a ediției suedeze și din acest motiv îmi rezerv dreptul de a putea publica o carte de o întindere comparabilă cu Fenomenologia lui Van der Leeuw, publicată cândva la Payot. Într-adevăr, cartea mea concurează cu această lucrare fenomenologică a lui Van der Leeuw, dar scopul meu a fost totdeauna mai degrabă acela de a-l suplimenta decât de a-l substitui pe Van der Leeuw, întrucât aici la Uppsala îi studiem pe amândoi, dar îl rezervăm pe Van
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
formalist. Criticul explorează metodic universul fictiv al lui Faulkner, proiectându-i cu minuție harta, identificând articulațiile lumii sale sociale, inventariindu-i și clasându-i tipologic personajele, definindu-i normele morale și codurile de comportament. Studiul topologic este dublat de unul fenomenologic, interesat de cele trei tipuri de civilizație și de mentalitate care interferează în lumea lui Faulkner. Valoarea demonstrativă a cărții depășește cu mult rentabilitatea sa hermeneutică, în momentul actual fiind metodologic datată și rămânând ca un moment de referință în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
surprindem o imagine cât mai convingătoare a acestui concept, prin parcurgerea teoriilor unora dintre cei mai reprezentativi exponenți ai acestui domeniu. Vom urmări enunțarea principalelor semnificații pe care sacrul le prezintă, supunându-l unei analize pe mai multe niveluri (lexicologic, fenomenologic, istoric, teologic, filosofic, artistic etc). Vom insista însă asupra laturii vizuale, domeniul artistic deschizând, în cazul de față, o perspectivă inedită de definire a sacrului, prin nenumăratele sale forme de reprezentare. Noțiunea de sacru și-a găsit numeroase expresii 9
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
așa cum enunța filosoful francez Jean-Jacques Wunenburger, "în experiența psihică a omului, (..) în emoțiile, afectele și reprezentările sale"14, care au oferit cadrul primar al resimțirii acestei importante potențe supranaturale. În ansamblu, cercetarea sacrului se înscrie în trei mari orientări sociologică, fenomenologică și istoriografică 15 -, fiecare având parte de propriile idei, fundamente, principii și susținători 16. Astfel, în cadrul teoriilor sociologice și etnologice au apărut primele aspecte teoretice cu privire la definirea sacrului, precum și noii termeni ai vocabularului specific acestui domeniu. Cunoscutul istoric al religiilor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
André, Préhistoire de l'Art Occidental, Éditions Citadelles & Mazenod, Paris, 1965-1995. Lossky, Vladimir, Vederea lui Dumnezeu, Editura Deisis, Sibiu, 1995. Manolescu, Anca, Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Editura Polirom, Iași, 2011. Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000. Marion, Jean-Luc, Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007. Marion, Jean-Luc, Vizibilul și revelatul: teologie, metafizică și fenomenologie, Editura Deisis, Sibiu, 2007. Mauss, Marcel; Hubert, Henri, Teoria generală a magiei, Editura Polirom, Iași, 1996. Meslin, Michel
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Polirom, Iași, 2000, pp. 5-6. 16 Între susținătorii orientării sociologice s-au remarcat Émile Durkheim, Marcel Mauss, Henri Hubert, René Girard și Roger Caillois, în timp ce Nathan Söderblom, Rudolf Otto și Gerardus van der Leeuw s-au numărat printre teoreticienii orientării fenomenologice. În cea de a treia orientare, cea istoriografică, numele cel mai de seamă este cel al lui Mircea Eliade, care a propus o abordare a sacrului atât din punct de vedere istoric și fenomenologic, cât și hermeneutic. 17 Julien Ries
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
s-au numărat printre teoreticienii orientării fenomenologice. În cea de a treia orientare, cea istoriografică, numele cel mai de seamă este cel al lui Mircea Eliade, care a propus o abordare a sacrului atât din punct de vedere istoric și fenomenologic, cât și hermeneutic. 17 Julien Ries, op. cit., p. 5. 18 Ibidem, pp. 16-17. 19 Ibidem, pp. 14-15. 20 Ibidem, p. 47. 21 Ibidem, p. 45. 22 Gilles Ferreol, Prefață la Émile Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
privirea rugăciunii celui ce venerează și privirea binecuvântării Celui venerat fără alt obiect vizibil decât vidul apofatic al pupilelor". (Ioan I. Ică jr., Toate cele văzute se cer după cruce, în Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 9). 236 Alain Besançon, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996, p. 13. 237 Jean-Luc Marion, op. cit., pp. 27-28. 238 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Deisis, Sibiu, 2000, p. 9). 236 Alain Besançon, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996, p. 13. 237 Jean-Luc Marion, op. cit., pp. 27-28. 238 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 20. Autorul descrie această situație ca pe o stare de paradox, datorată intervenției invizibilului în vizibil, arătând faptul că "în vizibilitate intră ceea ce n-ar fi trebuit să se întâlnească aici focul în apă, divinul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
reprezentare specifice domeniului artistic vizual. Pentru formarea unei imagini mai largi asupra acestei noțiuni, vezi, de asemenea, cartea Corinei Daba-Buzoianu, Morfologia imaginii, Editura Institutul European, Iași, 2013, care tratează acest subiect dintr-o diversitate de alte puncte de vedere (social, fenomenologic etc). 247 Jean-Jacques Wunenburger, Filozofia imaginilor, Editura Polirom, București, 2004, p. 355. 248 Mielu Zlate, Psihologia..., p.184. 249 Jean-Jacques Wunenburger, op. cit., p. 23. 250 Rudolf Arnheim, Arta și percepția vizuală, Editura Meridiane, 1979, p. 30. 251 Vezi Ernst Cassirer
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cuiva, că nu se poate comenta decât faptul că eu gândesc. A fost utilizat și de Fichte, care interpreta kantianismul ca fiind centrat de opoziția eu/non-eu (într-o reluare a polarității subiect-obiectă. Referințe majore la eu reapar în gândirea fenomenologică și existențialistă a secolului XX, de exemplu în „egologia” lui Jaspers și cea a lui Husserl (1994Ă. Eul (ego-ulă stă la baza unei mari și tradiționale probleme filosofice, lansată de Platon, privitoare la existența celuilalt, al alter-ego-ului. Martin Buber a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și grupul Esprită. S-au mai semnalat școli personaliste la Cracovia (prin Ingarden, profesor al lui Karol Wotiek, viitorul papă Ioan Paul al II-leaă și la Praga. Personalismul a pătruns, explicit sau implicit, și în Germania, la filosofii de orientare fenomenologică. Fenomenologia lui Husserl pune accentul pe conștiință, subiect și subiectivitate, fără a comenta persoana, deoarece nu imaginează raportarea „față în față” a indivizilor umani. În ultima perioadă în care tema alter-ego-ului a devenit centrală, Husserl (1994Ă a dezvoltat ideea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
scrierii automate, înregistrării vocii, gesturilor corporale, scrisul de mână etc. La acestea se adaugă scalele de autoevaluare, listele de adjective, testele standardizate. Din simpla enumerare se poate observa absența unei singure idei directoare. O astfel de abordare amintește de metoda fenomenologică a lui Jaspers și, desigur, nu avea cum să aibă succes într-un univers științific ce se dezvolta în direcția standardizării și a nomoteticului. De aceea, e curios cum Allport, care, în plus, nu susținea o psihoterapie clar structurată, capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
1998Ă de a reîntemeia doctrina virtuților - în sens aristotelian - pe acel aspect al existenței persoanei care implică structural narațiunea, biografia potențială și parțial reală; curentul de sinteză personalistă inițiat de Ricoeur (1992; 1999Ă concepe, din punct de vedere hermeneutic și fenomenologic, persoana umană ca bazată pe limbaj, acțiune, narațiune și viață etică. La acest nivel tradițiile „personaliste” se intersectează cu direcțiile de studiu ale psihologiei persoanei. 2.11. Psihologia persoanei și doctrina sinelui (selfă În ultimii ani, cercetările din domeniul psihologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
patologică sau dizarmonic structurată. Acesta întrunește - în intenție - atributele unui construct ateoretic și are o validitate parțială corespunzătoare doar unora dintre simptomele integrabile. Descrierea categorială poartă deci amprenta simplității și a stereotipiei oglindite în înșirarea unor criterii de factură strict fenomenologică. Cel mai adesea, necesitatea clasificării categoriale a tulburărilor personalității le subdivizează în trei clustere: A - bizare; B - hiperexpresive și dissociale; C - anxioase. Se pot descrie o serie de criterii diagnostice aplicabile tuturor tulburărilor de personalitate. Ele includ: - comportamentul individual marcat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
său de trăire, a bogăției de manifestări și relaționării interpersonale, precum și a cunoștințelor sale teoretice, a culturii sale, a felului în care își reprezintă lumea, a convingerilor și credințelor, a concepției sale despre lume. Viziunea și metoda lui JASPERS este fenomenologică, antropologică, tinzând spre ideografic și descriere de cazuri tipic exemplare. În personologia americană, Allport (Feist, 1985Ă a încercat să continue această linie. Abordarea lui Cattel este mai restrânsă, ea concentrându-se pe aria de specialitate a psihologului. Dar și acest
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cel al „endogenului”. Determinismul endogen a fost invocat în apariția unor psihoze ca schizofrenia, paranoia, tulburarea bipolară dar treptat s-a renunțat la acest termen pe măsura progreselor genetice, neuroștiințelor, a psihologiei genetice și cognitiv-comportamentale - articulată cu moștenirea psihanalitică și fenomenologică, dar genul acesta de patologie, căruia i se alătură psihopatul malign, nu poate fi „explicat” până în cele din urmă prin cumulul factorilor biologici și de cogniție socială (LĂZĂRESCU, 1994Ă. Rămân încă multe de lămurit în aria tradițională a determinismului endogen
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu experien(ele indivizilor. Este vorba de produc(ia statistic( analizat( că o activitate obi(nuit( supus( constrîngerilor (ntregii munci (i, deci, susceptibil( de a fi observat(: astfel este cazul statisticilor de delincven(( [Cicourel, 1968]. Aceast( analiz( inspirat( de perspectivă fenomenologic( este extins( la categoriile utilizate de observator și la raportul s(u cu persoanele. Numim aceast( reflec(ie "etnometodologie". Numero(i sociologi nord-americani conținu( s( utilizeze observa(ia direct(, aducînd date esențiale (n diverse domenii. Robert Emerson aduce pe frontispiciu
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
descoperim astfel "esența" fiecărui obiect al cunoașterii, înseamnă să restituim experienței întreaga ei profunzime. Pentru un spirit absurd, lucrul e de neînțeles. Or, în atitudinea intențională se vădește tocmai această pendulare între modestie și certitudine și sclipirile schimbătoare ale gândirii fenomenologice vor ilustra cum nu se poate mai bine raționamentul absurd. Căci Husserl vorbește totodată de "esențe extratemporale" pe care intenția le scoate la iveală și atunci ni se pare a-l auzi pe Platon. Nu ni se mai explică toate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Spiralogia. O teorie neurologică a relației cunoaștere-conștiință, Jacques Jean Askenasy Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) Trei rîuri și-
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
exterior, forma unui portic, de exemplu. Forma arhitecturală constituie limita între dilatarea masei și rezistența spațiului. Spațiul arhitectural are funcție modelatoare asupra psihicului uman. Superioritatea spațiului arhitectural în raport cu ”celelalte” spații dacă putem afirma așa ceva, rezidă din complexitatea și experiența pură , fenomenologică pe care o susține. Arhitectul nu creează numai un spațiu (un spațiu delimitat, tăiat în ansamblul lucrurilor aflate în relații de proximitate), ci propune o experiență complexă, prin care reunește spațiu, timp (timp cosmic și istoric), tradiție, utilitate, expresivitate, informativitate
Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu una manifestă ca în cunoașterea fenomenologică. Paradoxul cunoașterii apofatice: "în această experiență apofatică sunt date toate"20. Atunci lumea "a devenit transparentă pentru Dumnezeu"21, într-o lumină "care strălucește prin toate"22. Dinspre Dumnezeu, atunci lumea însăși pare să se schimbe: "se dovedește astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dovedește a fi o rămânere în metafizică. Pe de altă parte, spațio-timpul Părintelui Stăniloae nu e niciodată pur fizic, ca în mitologiile materialiste și postmoderne. Un spațio-timp doar fizic nu poate avea realitate în sine. El apare omului în perspectivă fenomenologică, adică în mișcarea spre comuniunea treimică, unde se transfigurează în eternitate, dobândind consistență ontologică. Altminteri, omul se împotmolește în moartea fără rest, în nimic. Părintele Stăniloae zice: "atunci când nu te iubește nimeni nu mai simți decât spațiul, te mănâncă urâtul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că, deci, lumea de aici poate subzista fără religie. Așa s-a născut teoria că societatea e rezultatul nu al unui act fondator sacral in illo tempore, ci al unui contract social, încât unitatea lumii și-ar avea o explicație fenomenologică, într-o coerență a naturii umane suficiente sieși. A fost marea "revelație" a lui Rousseau, de un optimism debordant, căci pacea socială devenea abordabilă exclusiv judiciar, prin refacerea "contractului" încălcat de starea socială deținătoare a puterii în stat. Gândirea umană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
obiecte l-au ocupat în reprezentările psihice ale copilului. PROASTĂ DISPOZIȚIE, TRISTEȚE (SAU SINDROM SUB-DEPRESIV) ȘI CRIZĂ ANXIO-DEPRESIVĂ: AȘTEPTAREA UNUI OBIECT DE SUBSTITUȚIE În această fluctuație emoțională, adolescentul este în așteptare, chiar dacă nu știe prea bine ce așteaptă. Majoritatea descrierilor fenomenologice ale conduitelor clinice caracteristice acestei stări pun accentul pe timp, pe durată: proasta dispoziție, plictiseala, tristețea, sunt stări strâns legate de un sentiment al timpului suspendat. Am putea chiar compara „oscilațiile dispoziției” cu un film a cărui viteză de proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]