1,275 matches
-
clasă. 4.6. Evaluările profesorilortc "4.6. Evaluările profesorilor" Inevitabil, profesorii ajung să judece copiii în termeni de aptitudini, handicap, elevi-model, copii-problemă etc. - rezultat al unei supravegheri căreia elevii trebuie să i se adapteze. Mulți sociologi (de orientare interacționist-simbolică și fenomenologică) au studiat cum se formează aceste judecăți și ce efecte au ele asupra copiilor. 4.6.1. Cum îi evaluează dascălii pe elevi?tc "4.6.1. Cum îi evaluează dascălii pe elevi?" Brandis și Bernstein (1974) au observat că
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fi nici urât, și nici rău. La Platon aspectul moral e condiționat de transcendent; Socrate nu-și propune să condiționeze transcendența de morală. Și într-un caz, și în celălalt este vorba de o fenomenologie a iubirii, de o homoerotică fenomenologică în care sunt descrise experiențe (una empirică la Alcibiade, alta metafizică la Diotima). Ajung astfel la ceea ce numesc „ironie erotică” de tip socratic. O lungă - prea lungă! - prejudecată ne tot vorbește despre ironia socratică și bunele ei lucrări, ca să nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întâi și mai cu seamă în aceea că El ne iubește infinit mai bine decât iubim și Îl iubim noi. Dumnezeu ne întrece cu titlul de cel mai bun amant”. Pentru asta este însă nevoie de reducție, nu însă una fenomenologică, deși aceasta se constituie ca parte. De o reducție erotică este vorba. Într-o asemenea reducție se iubește în avans (iar avansul înseamnă „faptul de a iubi primul”). Și când iubești primul, adică anticipat, o faci fără reciprocitate. Invers iubește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
s.m.) erotică, nu pentru că seduce, ci pentru că nu seduce nici îndeajuns, nici destul timp... Seducția (s.m.) vrea să se facă iubită fără a iubi... Prin contrast, reducția (s.m.) se lansează într-un avans definitiv și fără întoarcere... Conform definiției reducției fenomenologice în general, reducția erotică... nu se realizează definitiv decât nesfârșind vreodată să se repete”. Cel ce iubește nu ia totul; cel ce iubește suportă totul, crede totul, speră totul fără să vadă. Plasat în mijlocul intuiției, se lasă pradă certitudinii. De ce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aparținând lui Gadamer cu dezvoltările ulterioare. A devenit un truism ideea conform căreia cunoașterea este putere. În mod cert, în epoca noastră, orice putere este mediu performativ al cunoașterii. Vorbim, pe acest temei, la Platon, despre un fel de unitate fenomenologică între putere, cunoaștere și vedere. „Începând cu Platon a cunoaște înseamnă deopotrivă, în felurite moduri, a vedea, a ști, a fi fost văzut.” Lumea pare să fie, în temeiul acestor premise, reflex vizibil al structurii ierarhice a Ideilor. Vizibilul este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Lectures on the Experimental Psychology of the Thought Process (1909), unde aspectele experențiale ale gândirii, precum reprezentările vizuale sau stările generate de o situație-problemă, au constituit principalul punct de interes. Odată cu afirmarea behaviorismului, astfel de metode și cercetări experențiale și fenomenologice au ieșit din uz. În ultimii ani, interesul față de experiențele personale, cu accent pe imagistica vizuală a început să ia amploare. Nu există însă dovezi convingătoare ale rolului proceselor de gândire în performanțele creative. Din toate acestea, putem observa că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
conceptual fără a-i știrbi din realismul ei. Iar în ceea ce privește misterul, în ciuda strădaniei nostre de a demistifica procesul creativ, el continuă încă să persiste. Rolul cercetătorului Problema obiectivității este una semnificativă. În studiul de caz, cercetătorul deține două roluri majore: fenomenologic și critic sau, cu ale cuvinte, un rol intern și unul extern (tabelul 5.1). În rolul său fenomenologic, cercetătorul încearcă să pătrundă în mintea subiectului studiat și să reconstruiască semnificația experienței acestuia din prisma lui - o încercare de a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
el continuă încă să persiste. Rolul cercetătorului Problema obiectivității este una semnificativă. În studiul de caz, cercetătorul deține două roluri majore: fenomenologic și critic sau, cu ale cuvinte, un rol intern și unul extern (tabelul 5.1). În rolul său fenomenologic, cercetătorul încearcă să pătrundă în mintea subiectului studiat și să reconstruiască semnificația experienței acestuia din prisma lui - o încercare de a fi obiectiv prin înlăturarea propriilor interpretări. Este un rol care permite îi cercetătorului o apropiere maximă de cazul său
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
său. La fel de important, rolul critic presupune evaluarea datelor în scopul explicării și interpretării lor prin distanțarea cercetătorului de caz. Aici obiectivitatea este dată de eliminarea interpretărilor subiectului, prin distanțarea de subiect și prin evaluare „detașată”. Astfel, scopul celor două roluri, fenomenologic și critic este de a obținere o viziune obiectivă, iar ambele implică interpretare. Cercetătorul oscilează încontinuu între cele două roluri. Tabel 5.1. Rolurile cercetătorului Rolul fenomenologic Rolul critic În interiorul subiectului În exteriorul subiectului Obiectivitate prin eliminarea propriilor interpretări Obiectivitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
prin distanțarea de subiect și prin evaluare „detașată”. Astfel, scopul celor două roluri, fenomenologic și critic este de a obținere o viziune obiectivă, iar ambele implică interpretare. Cercetătorul oscilează încontinuu între cele două roluri. Tabel 5.1. Rolurile cercetătorului Rolul fenomenologic Rolul critic În interiorul subiectului În exteriorul subiectului Obiectivitate prin eliminarea propriilor interpretări Obiectivitate prin eliminarea interpretărilor subiectului Apropiere de subiect Îndepărtare de subiect Interpretativ Interpretativ Fidelitate și validitate Dintr-o perspectivă cognitivă și experimentală, se poate spune că am comite
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de caz ca strategie de cercetare urmărește generarea, dezvoltarea sau testarea unei teorii în timp ce studiul de caz cu scop instructiv nu urmărește neapărat acest lucru. Este important ca studiile de caz să fie analizate prin metode specifice calitative precum analiza fenomenologică, etnografică sau de tip „grounded theory”, a cărei traducere în românește ca teorie fundamentată întâmpină serioase dificultăți așa cum remarca și Iluț (1997). În urma unui studiu de caz analizat prin metode specifice teoriei fundamentate, Sutton (1991) identifică cinci norme de exprimare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
întâlnit frecvent la locul de muncă etc. Toate informațiile obținute pe parcursul desfășurării focus-grupului sunt înregistrate video sau audio pentru a fi apoi prelucrate și analizate prin diverse metode calitative, cele mai întâlnite fiind analiza de conținut și cea de tip fenomenologic. Cu siguranță cele cinci tehnici prezentate nu epuizează totalitatea modalităților de examinare psihologică. Între alte tehnici de examinare și investigare psihologică putem aminti convorbirea, anamneza, simulările experimentale etc. Este important însă să diferențiem între examinarea psihologică și aprecierea performanțelor. Ultimul
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
a zis că va reuși cât de cât să o lămurească pe parcurs, pregătindu-și emisiunile. De altminteri, chiar de la primele rânduri ale primului capitol, autorul încearcă să o circumscrie, să o sugereze sau, ca să zic așa, să o determine fenomenologic: „Stau pe Pont des Arts, la Paris. De o parte a Senei se află fațada armonioasă și rațională a Institutului Franței, clădit prin 1670 pentru a fi un colegiu. Pe celălalt mal e Luvrul, clădit și continuat din Evul Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
constituind o cultură. Acele Vremi Obscure, dintre căderea Romei și Imperiul Carolingian n-au fost nici un moment lipsite de cultură. Dar civilizația se instaurează în lume pe un fundament exemplar, statornic și capabil totodată de istorie, deci de evoluție. Deducția fenomenologică a lui Kenneth Clark mă satisface perfect. În ce mă privește, aș fi formulat-o pe un alt criteriu, adică: numesc civilizație ceea ce permite, conservă și dezvoltă relațiile civile dintre oameni. Aceasta înseamnă diferențiere și responsabilitate individuală, caracter sinalagmatic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cere o definiție a poeziei în genere, ceea ce presupune o judecată a priori, și a celei românești în special, ceea ce presupune o judecată empirică. Numai a doua reprezintă o atitudine critică, dar nu cu definiții formale, ci cu un examen fenomenologic, ce nu se poate expedia în câteva rânduri de răspuns la o anchetă. 2. Când am avut o mare proză, adică pe Caragiale, Creangă, Ion Ghica, Odobescu, Maiorescu, am avut și poezia mare: Eminescu. E drept că numai pe el
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fiind că, în realitate, nu se restaurează nimic important) este un pretext comod pentru a ignora celălalt aspect, mai profund și mai real, ce scapă oricărui tip de interpretare cu care ne-am obișnuit. Este surprins în mod empiric și fenomenologic de către sociologi sau biologi, care, evident, înlătură orice judecată sau o transformă cu ingenuitate într-una apocaliptică. Restaurarea sau reacțiunea reală începută în 1971-1972 (după momentul 1968) este, de fapt, o revoluție. Iată de ce ea nu restaurează nimic și nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și idioată. Privirea pe care băiatul De Gaetano o aruncă asupra lucrurilor provine dintr-o asemenea îndepărtare și este atât de străină, încât le sărăcește și le ridiculizează, politic și ideologic, măcar în aceeași măsură în care, dimpotrivă, le valorifică fenomenologic. Războiul și prizonieratul, văzute prin ochii aceștia care, la fel ca ochii adevăraților poeți, văd tot și aleg esențialul, apar ca o bufonadă imensă: aceasta și deoarece De Gaetano are mult sentiment, dar nu este sentimental și moartea nu-l
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în Renaștere (1942). Concepția exegetului român era vizibil înrâurită de aceea a unor mari istorici ai artei italiene, îndeosebi de a lui Corrado Ricci, la rândul lui influențat de clasicismul școlii lui Cavalcaselle. Dar M. realiza o sinteză, adăugând orientarea fenomenologică a lui Roberto Pane și Lionello Venturi, discipoli ai școlii vieneze și ai lui Croce. Renașterea era privită ca un fenomen ce interesează deopotrivă istoria mentalităților, se insista asupra polimorfismului Renașterii (idee nouă pe atunci), ceea ce îl îndreptățea pe autor
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
o lume capabilă să participe la procesele existențiale ale creatorului. Termenul „supersemn”, care revine adesea în text, are rolul de a sugera interacțiunea între operă și receptor. Din această perspectivă estetica promovată de M. poate fi considerată ca o teorie fenomenologică, doctrină a spectatorului și a judecății estetice. Ceea ce la Bense era Mitrealität devine la esteticianul român „orizont de așteptare”: în timp ce matematicile oferă mijloace de „co-necesitate”, arta - și numai arta - oferă un mijloc de „co-realitate”. O construcție și mai solidă e
MASEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288053_a_289382]
-
Imaginar cultural Anarhetipul și stările alterate de conștiință (Corin Braga) 15 Ficționalizarea (Mihaela Ursa) 73 Metodele calitative În cercetarea imaginilor (Doru Pop) 103 Humboldt, triada actanților ontologici și alteritatea (Cornel Vâlcu) 130 Lux, calm și voluptate - Un excurs de estetică fenomenologică (Horea Poenar) 170 II. Imaginar social Dezintoxicarea creierelor (Ruxandra Cesereanu) 213 Locurile memoriei (Ovidiu Pecican) 249 Rezistența În literatură (Sanda Cordoș) 288 Reconstrucția societății civile după 1990 (Marius Jucan) 338 Generații fără memorie (Ștefan Borbély) 379 Prezentarea autorilor 427 Cuvânt
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Corin Braga), deprogramarea creierelor (Ruxandra Cesereanu), locurile memoriei (Ovidiu Pecican), rezistența prin cultură (Sanda Cordoș), metodele calitative În cercetarea imaginilor (Doru Pop), tranziția și reconstrucția societății civile (Marius Jucan), ficționalizarea (Mihaela Ursa), postmodernitatea - pod cu trei capete (Cornel Vâlcu), estetica fenomenologică (Horea Poenar) și generații fără memorie (Ștefan Borbély). În acord cu preocupările membrilor, temele s-au grupat spontan În două arii tematice, reflectând cele două „aripi” ale Centrului: imaginarul cultural-artistic și imaginarul sociopolitic. În aceste două module au fost regrupate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
expune teoria ruptă puțin de ceea ce se Întâmplă În Europa. Mă refer mai ales la una dintre liniile postmodernității pe care critica americană n-o cunoaște sau cel puțin n-o recunoaște ca aparținând postmodernității: aceea de deschidere mai Întâi fenomenologică, apoi hermeneutică, ce apare În special În gândirea franceză, trece prin Vattimo și prin Ricœur, prin esteticienii francezi de la Merleau-Ponty la Garelli, apoi prin PatoDka și Richir și așa mai departe. Această zonă de conceptualizare și de Înțelegere inclusiv a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
americani ai anilor ’80 nu numai că știu fenomenologie, dar câțiva o și practică drept alternativă la deconstrucție. A se vedea ce scrie Paul Bové și ceilalți hermeneuți americani reuniți sub numele de destrucția americană (destruction), o mișcare de extracție fenomenologică europeană. În plus, a se vedea chiar și aderența limitată la deconstrucție, obiecțiile masive care i se aduc dintr-o zonă cât se poate de americană și de atașată de subiectul metafizic. Chiar după anii ’80, americanii renunță mult mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
discursivă și pe acest palier. În această categorie de cercetări intră grupul de analize ale imaginilor și imaginarului care pornesc de la tradiția freudiană. Psihanaliza utilizează copios narațiunea și descrierea ca metode practice de identificare a unităților vizibilului. Fenomenologia și hermeneutica fenomenologică recurg și ele la această tehnică. La rândul lor, teoriile critice utilizează abundent narativitatea ca instrument interpretativ. Narațiunea constituie instrumentul cel mai des utilizat În studiile calitative. „Scrutinul vizual” și analiza de conținut Analiza de conținut trebuie Înțeleasă ca metoda
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ai psihologiei maselor, ai etniilor, și care am văzut la ce au dus - la sisteme fasciste, rasa ariană, rasa evreiască, sufletul rus, românismul... Doru Pop: Revenind la problematica teoretică. Evident că metodele calitative și Întreaga abordare calitativă vin din tradiția fenomenologică, În sensul În care studiile calitative, cercetările bazate pe observare și participare pornesc de la o punere Între paranteze de factură fenomenologică. Ele sunt complet dezinteresate de influențele filosofice și de tot ce Înseamnă fenomenul În afara factualității. Sanda Cordoș: Tu te
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]