29,999 matches
-
O spun pentru binele dumitale, știi asta. Pentru că-i timpul să te liniștești“. Câteva clipe mai la vale, cade un prim trăsnet: ,,Papillon a devenit rinocer... Logicianul a devenit rinocer“. Reacția lui Berenger e violență: îi amenință cu pumnul, de la fereastra, pe rinoceri, strigând: ,,N-am să vin cu voi, nu, nu! Rușine să vă fie!“. Zgomotul foștilor colegi și prieteni, ajunși animale cu corn în frunte, atinge parametri apocaliptici. Apoi, că printr-o minune dumnenezeiască, apare Daisy și răgetele sunt
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Saint-Simon... Clasicii noștri... Un sfert din locuitorii orașului (...) Magazinele sunt devastate, au râs tot... Toți pompierii - un regiment de rinoceri cu toboșarul în frunte. Invadează bulevardul! Ies și alți rinoceri de prin curți! Ies și din case... Ies și pe ferestre! Se vor reuni cu ceilalți“. Lovitură de teatru, nu ultima, vine de la Dudard, care o zbughește pe scări spre a se alătura cirezii de rinoceri. El crede că-și va păstra luciditatea: ,,Toata luciditatea. Dacă e de criticat, atunci să
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
taică vrei să ne audă avioanele m-a apostrofat vecinul Gheorghe al Diencii am tăcut am mai plâns iar am mai tăcut până am prins gustul literelor și am intrat în viața cărților de unde n-am mai ieșit până astăzi Ferestre înguste în somn se dezlănțuie furiile aspirațiilor neonorate iau chipuri ursitele în oglinda apei din cristelnița botezului voiam să ajung ca bunicul plugar să leg cu o brazdă prispa de pragul orizontului ar însă pogoane de hârtie opacă tot aștept
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
cu năduf peste boabele litere transportate spre moară în carele frazelor nu-ți mai spun nimic ție semănătorului de smsuri de linkuri de mailuri tu cultivi în pusta netului jumătăți de idei în jumătăți de cuvinte poemele pentru tine sunt ferestre înguste Cuvântul cu care o numesc angoasa bate să spargă ușa deși e mai bine s-o înfrunt direct nu-i deschid o las să se consume în suc propriu femeia de lângă mine îmi trece mâna peste frunte nu cumva
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
miroase a căpșuni pomii dau drumului de bucurie frunzelor să cadă la începutul primăverii când își adună strălucire tânără verde frunze pline de speranță trăiesc prima lor și ultima lor cădere prea timpurie total nebună se-nghesuie poezia îngropată în fața ferestrei îngropată în toamnă îngropată de către juhan liiv poetul doar mâinile sale invizibile ies din pământul rece și umed și țipătul său plin de furie umplut de pământ penetrează pământul și cuvintele desenează o poezie neagră umplută de bulgări de pământ
Huuullulund Hullunud lui Juhan Liiv by Peter Sragher () [Corola-journal/Imaginative/3635_a_4960]
-
vin mai repede pînă nu Rupe apa asta care tot urcă pămîntul Să ne bată în piept Deci mai potrivit ar fi Etcaetera Pentru noul concept nu o apă stătută Strecurată prin adîncimi obosite Deși acela stă tot timpul la fereastră Vede și tace și pune tot felul de capace Fericirea de a fi sărac cu duhul Sărac sînt Și duhul meu este sărac Dacă nu s-a îndepărtat Dacă mai e încă în pielea mea Dar nu-mi place ideea
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
cînd vreau să ies din sinele meu ca un prunc din pîntecele mamei lui cu zdrențe de sînge pe gură mă pune să latru la luna plină care tocmai s-a așezat ca o țigancă cu fundul mare pe pervazul ferestrei: ham, ham ...! Și mîine dimineață iar trebuie să-l bărbieresc. Întind pasta albă, o frec de piele ca și cum ar trebui să-i înfund toți porii, odată pentru totdeauna, apoi apropii periculos de mult lama nouă de venele gîtului. Oftează el
Lama by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3730_a_5055]
-
datoria față de arta de a fi sau a nu fi lângă portretul lui hamlet în umbroasele păduri ale demnității de frica lupului ori a altor lighioane zloată guturai vreme de iarnă. SEMNUL EXCLAMĂRII Încă un sfârșit de iarnă omul din fereastră s-a mutat în cartea de botanică de clasa a opta curvia e tot mai inocentă iubiții împrăștie timpul mergând înainte omul e speranța ceaiului de sunătoare și viceversa puneți substantivele la plural bucuria ferestrei nu-i de vânzare mă
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
sfârșit de iarnă omul din fereastră s-a mutat în cartea de botanică de clasa a opta curvia e tot mai inocentă iubiții împrăștie timpul mergând înainte omul e speranța ceaiului de sunătoare și viceversa puneți substantivele la plural bucuria ferestrei nu-i de vânzare mă rog pentru iertarea vorbitorului cu semnul exclamării. LA SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul nostru șef pe un soclu verde repară rânduri albe noi închidem stelele în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
în visul meu de sub frunte - mîine acolo se vor repezi-n groapa de gunoi să se întîlnească, numai acolo va fi foarte curat - Karl, singur, Fredrich, singur, Vladmir Ilici, fără sprijin din Vest, singur, Iosif, Iosif va spînzura de perdele ferestrele prin care vor ieși cîțiva ochi holbați să se îngroape ca lumina în becul prin care dispare puterea care cîntă bolșe bolșe oceni haroș nașa balșaia rodina ca într-un contrabas sacîzul pe arcușul pierdut într-o zi pe la prînz
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
Gabriel Chifu Acum locuiesc într-un bloc nou, la etajul 5. De la fereastră văd scheletele celorlalte clădiri, neterminate, din „ansamblul rezidențial”, văd gropile de fundație - guri de monstru bolborosind întunecate propoziții fără șir, văd câteva depozite abandonate, luate în stăpânire de câini, văd casele mahalalei, o, mahalaua s-a întins peste tot, până în
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
câteva depozite abandonate, luate în stăpânire de câini, văd casele mahalalei, o, mahalaua s-a întins peste tot, până în centru și până în creierele noastre, iar mai încolo văd turla argintie a unei biserici, Piața Obor și, departe, Intercontinentalul. Privesc pe fereastră, din hornurile căscioarelor fumul tăcut se ridică pe cerul zăvorât de februarie. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi, căci, da, încă suntem câțiva pe aici care așa ne ducem anii, scrijelind strofe - pești pe uscat, cămile sub
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
așază comod pe fotoliu și pornește televizorul. Nae se uită la meci, fumează și bea bere după bere. Rața sălbatică doarme pe cocoașa lui. Echipa favorită a lui Nae câștigă meciul detașat. Nae urlă de bucurie și se aruncă pe fereastră cu gândul să tragă o tură de zbor peste oraș. Rața se trezește exact când Nae era să se prăbușească. Ea fâlfâie disperat și energic din aripi și Nae zboară fericit peste oraș. De sus, el vede doar lumini și
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
ai vrea să păstrezi un fulg de speranță sau măcar un surâs Sărutul De la un capăt la altul stridențe culori isterice învăpăiate pe țărm duc marea la buze întru liniștire vremelnică somnul ce va să vie cândva să-și deschidă ferestrele doar bătaie a pleoapei atât și o umbră coboară pe lume încheieturi de case și poduri se subțiază pe dig Parcele îmi îngână vaporoase nimicuri duc marea la buze etc., etc. Licăr E nedrept să trăiești într-o casă a
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare călătorește pe spatele porumbiței și pe burta unui pește mort năpădit acum de muște de-o săptămână cireșul din curte e o liniște din care curge sânge lumina aude respirația paginii Nimeni n-a venit
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
E mai bine așa. Pot să mă plimb în liniște. E ultima Promoție a lui Dumnezeu, înainte Ca muzeul să fie închis. Și-n locul lui Să se deschidă un supermarket, iar prețurile Să urce până la cer. Triptic de toamnă Fereastra mea e-un triptic de toamnă: Un călăreț cu fața galbenă, barba roșie Și plete verzi galopează spre blocul Gri, scorojit, de vizavi. Sub un soare Rece, pe cerul încă senin. Camera mea E o cutie mare, în care încap
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Rece, pe cerul încă senin. Camera mea E o cutie mare, în care încap Și patul și dulapul și biroul și biblioteca. Trupul meu e-o federație străveche, Cu legi de neînțeles. Mintea mea E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
e imposibil să nu ți se umezească Și ție ochii poate doar unul Poate cu un ochi vezi și cu celălalt ești văzut Și asta se întîmplă mai ales iarnă pe ger Trec pe lînga ziduri și case porți și ferestre zapezi contemporane Poate e dincolo de ele o parte din mine și mă urmărește Cum stau uneori în loc să-mi aduc aminte ceva Deh și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
de timp. frig străin într-o casă la fel de străină. o lumină-mpleticită calică și urâtă cernută prin nori tremurul fricos al frunzelor precum o fecioară subțire înainte de iar eu - ei bine eu - sunt tot mai departe decât departe deși castanul din fața ferestrei seamănă din ce în ce mai mult cu mine iar tristețea mea (sora mea mai mică) continuă să vorbească în somn. nu că te-am uitat dar uite: vine unu’ și zice: am plecat - și pleacă acum că am rămas în număr impar împrejurul
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
și ea în oglindă cu nasul ei de Pinocchio și rîde de sine. Trupul tău Trupul tău: o sală de clasă plină cu elevi neastîmpărați unii ascultă alții visează unii citesc alții șoptesc măscări din cînd în cînd sîngele îmbujorează ferestrele aidoma Soarelui oasele scot rîsete de copii. Scriptică Să scrii să cauți să plictisești să nu ierți pe urmă să-ți pară rău de tot cînd ieși în lume să porți o lacrimă cum un breloc. Una lîngă alta Una
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru în scânteierea ferestrelor învăluindu-ne pe toți într-un giulgiu ca la fizică ciudatul fenomen Tindall care devoalează din beznă firul microscopic de praf Dă-i înainte nu te opri mâine aduc un zugrav eu plătesc toate pagubele auzii repetat îndemnul care făcea
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
urcă spre noi când se face noapte eu mă retrag să le povestesc și copiilor cum în desenul meu acum părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage cu arcul în soare
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
că îi visezi și stau cu ochii ațintiți spre tine oricând gata să te împuște poate că mâine universul se va lumina puțin măcar cât lumina unui chibrit aprins în visul unui om în spital poate că planeta este o fereastră rămasă întredeschisă ca cineva să poate privi prin noi în partea cealaltă la ofertă sunt suflete cu aer condiționat și geamuri electrice nu știu cine le cumpără îngerii sau diavolii oricum cineva dă mai mult poate că suntem aici ca într-un
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
Cornelia Maria Savu un vis (ospiciul) fereastra prin care privesc iese din pământ. tot ce este în afara ei se află și înăuntru. mă văd de aproape ca printr-un lornion întors - porii ușor iritați pe bărbie. pleoape îngreunate de uitatul într-un punct fix. buzele strânse pentru că
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]