380 matches
-
trăsurilor și caleștilor era ceva obișnuit pe acolo, Întrucât strada era cale obligatorie de trecere spre Piața Mare și Palatul Regal. Dar, ridicând un moment ochii atunci când careta a ajuns În dreptul nostru, am observat o portieră fără blazon și, În cadrul ferestruicii, chipul unei copile, un păr blond pieptănat În zulufi și privirea cea mai albastră, mai limpede și mai tulburătoare din câte am văzut vreodată În viața mea. Ochii aceia s-au Întâlnit o clipă cu ai mei, apoi, purtați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stăpânire. Impulsul bătăliei - ca și dorința-mi secretă, bineînțeles - m-a purtat către caretă. Eram lângă ea când vizitiul, un nerecunoscător, după ce m-a privit dușmănos, și-a reluat treaba. Mă gândeam să mă retrag, când ochii albaștri apărură la ferestruică. Viziunea m-a țintuit locului și am simțit că roșesc cu viteza și puterea unui foc de pistol. Fata, copila, mă privea cu o fixitate care ar fi secat apa din țevile fântânii din preajmă. Blondă. Palidă. Extrem de frumoasă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mica domnișoară blondă, cu ochii ca văzduhul senin și rece al Madridului iarna, a zâmbit recunoscându-mă; ba chiar s-a aplecat ușor către mine În foșnetul de mătase al rochiei, În timp ce sprijinea o mână delicată și albă de rama ferestruicii. Eu mă găseam lângă scara caretei micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul că În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un căpitan, așa-i?... Un anume căpitan Batiste, sau Eltriste. O mișcare se făcu simțită În penumbra interiorului caretei și Întâi o mână cu unghii murdare, apoi un braț Îmbrăcat În negru apărură din spatele fetei și se sprijiniră de rama ferestruicii. Urmară o capă tot neagră și un pieptar cu Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În sfârșit, peste un guler mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că din armele cu care Dumnezeu și natura au Înzestrat femeia ca să se apere de prostia și răutatea bărbătească, Angélica de Alquézar avea panoplia completă. A doua zi după-amiază, În drum spre Corral del Príncipe, amintirea imaginii ei În dreptunghiul ferestruicii caretei negre, sub treptele de la San Felipe, mă stânjenea ca atunci când Într-o execuție muzicală care ți se pare perfectă descoperi o notă sau o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
propriile minciuni? Printr-un zbor al fanteziei, sau în mod nepăsător, cu dezinvoltură? Cu o logică sistematică și calculată, sau, dimpotrivă, cu o deliberată lipsă de sistem? în felul în care era țesută o minciună, Yoel vedea un soi de ferestruică, de vizor, care îți îngăduia să arunci o privire în personalitatea mincinosului. La birou, Yoel era poreclit Detectorul de Minciuni Ambulant. Nu izbutea să vadă partea amuzantă a unei minciuni. Sau chiar a unei farse inocente. Nu gusta nici măcar obișnuitele
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
sîntem obligați s-o onorăm, în timp util. Mai aveți și alte întrebări? După ce am meditat, l-am întrebat dacă îmi poate spune cum se numește orașul. — Domnule Lanark, sînt funcționar, nu geograf, mi-a zis el. Caseria era o ferestruică oblonită în peretele unei încăperi ticsite de bănci, dar pe care stăteau puțini oameni de data asta. Oblonul a fost tras curînd. Ne-am așezat la rînd și o femeie ne-a dat rapid banii, întrebîndu-ne pe rînd cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uimiți, în spatele turnului de plasă neagră} o pictură fantastică. Întreg calcanul casei din fund era acoperit de fluturi. În centru, cu aripile iarăși întinse, fulgerătoare, încremenise marele fluture al femeii din lift. Antenele lui cu măciulii la capete încadrau simetric ferestruica unde bătrâna cu suzeta-n bot se arătase din nou. În jurul imenselor aripi, așezați ordonat și simetric, veniseră nenumărați alți fluturi, nici unul la fel cu altul, de toate formele, mărimile și culorile, alcătuind un covor de o răpitoare frumusețe. Chiar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
construiesc un voltmetru din carton, liță și o cutie în care fusese gem: toate instrumentele de-aici păreau făcute de școlari, la atelier, din aceleași materiale. Miraculos era că totuși funcționau, deși singura dovadă era mișcarea acelor de tablă în ferestruici gradate, cu geamul verzui și gros. Din doctor nu se afla în cabinet decât "Sportul", uitat pe scaun, cu paginile răsfirate. Ce nevoie aveam însă de doctor? M-am așezat în fața monstrului de tablă galvanizată unde stătusem întotdeauna și mi-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mișcările spiralate ale cozii, către instalația atroce pe care enorma negresă o construise cu migala și inconștiența unei mantis religiosa. Masă de operație? de electroșocuri? de tortură? aparat de viol din vreo bolgie libertină? Biele și cremaliere licăreau într-o ferestruică încadrată de cilindri hidraulici. Într-o baie cu un lichid opalescent plutea, buhăit, un fetus cu înțelepți ochi orientali. Avea fixați pe țeastă, cu plastic dentar, electrozi filiformi, al căror cablaj intra în mașinărie. Sub un clopot de sticlă, conectat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al celor doi cai. Pe marginea drumului, aceleași depozite, aceleași castele de apă, aceleași făbricuțe de cărămidă, cu detaliile scu-fundate-n întuneric. Case, din loc în loc, iar pe cer, obturând stelele, zmee. Opriră câteva clipe la un foișor melancolic, cu o ferestruică palidă la etaj, americanul intră și se reîntoarse urmat de-o femeie tânără cu țeasta complet rasă, ca o bilă de fildeș. Schimbară câteva cuvinte, femeia îi întinse o cutie făcută parcă din același os gălbui ca și craniul ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-apoi redevenind grele ca sticla de plumb și țeasta de rinocer - obiecte și peisaje, scene întregi cu oameni petrecând la un ospăț, închinări ale magilor, hold-up-uri la o bancă, locomotive cu sistemul bielă-manivelă de sidef rozaliu, ceasuri arătând în ferestruica de sub lupă o dată imposibilă, nori în formă de fabrici, fabrici în formă de melci, melci în formă de nori... Obscurizată de nori, cu părul din sârme de cupru, cu furculița ca un trăznet de miliarde de volți Într-o mână
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ah, aici era!", spuse, arătîndu-i, în gardul de nuiele și spini, o poartă din crengi împletite, aproape cu neputință de observat. Herman mai văzu, înainte să se-ndrepte spre poartă, că-n zidul posomorit al fabricii era destul de sus o ferestruică, și că prin ea se uita la ei, râzând cu gura fără dinți și cu saliva curgîndu-i pe bărbie, un bebeluș de câteva luni ținut în mâini, din spate, de cineva care purta o bonetă albă, enormă. În loc de zăvor, ușa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
e peste tot împrejur, că închisoarea n-are pereți, dar că nu putem evada pentru că stăm cu ochii-n podea, în viața pe care-o viețuim. De trei ori pe săptămână Katarina vizita împărăția. O mai zărea ca printr-o ferestruică și când țipa sub un bărbat, uitând nu doar cine era bărbatul, ci și cine era ea însăși. Dar nu se compara cu orgasmul de zece minute-n șir al numărului ei din arenă. Mereu trebuiau s-o tîrască-n culise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trei familii. Chiar lângă ei locuia fotograful, la cealaltă ușă stătea Sandu, băiatul milițianului, iar la ultima - cineva, niște oameni fără copii. Dar chiar în dreptul liftului, pe peretele opus, între ușa fotografului și a lui Sandu era un fel de ferestruică având geamul vopsit în alb, iar alături un panou electric încuiat, pe care erau un cap de mort și fulgere pictate cu vopsea roșie. Ferestruica, pe care scria HIDRANT, se putea deschide destul de ușor. Mircișor o descoperise foarte devreme și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
liftului, pe peretele opus, între ușa fotografului și a lui Sandu era un fel de ferestruică având geamul vopsit în alb, iar alături un panou electric încuiat, pe care erau un cap de mort și fulgere pictate cu vopsea roșie. Ferestruica, pe care scria HIDRANT, se putea deschide destul de ușor. Mircișor o descoperise foarte devreme și era, pentru el un prilej de continuă uimire. Fiindcă de câte ori o deschideai găseai acolo, în micul spațiu alb și curat, mirosind a var, dinăuntru, mereu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de stele; eu, ca să cobor două etaje și să mă găsesc din nou pe palierul meu de la cinci, cu aer înghețat și cristalin, neschimbat de un sfert de veac, cu aceleași patru uși numerotate și același panou electric și aceeași ferestruică pe care scrie HIDRANT; s-o deschid din nou, după ani și ani, cu inima bătîndu-mi din ce în ce mai tare, întrebîndu-mă dacă n-aveam să găsesc iarăși în ea vreunul dintre fructele ciudate, încîntătoare ale blocului, rodite special pentru mine, jucării și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șurubele. Și nici măcar mecanismul cu ceas al unei mașini infernale. Nu-i nici un mecanism, ci un hibrid divin între mecanic și mecanism, ca și când ceasornicarul ar face un orologiu în care chiar el ar fi statuia pestriț colorată ce iese-n ferestruică la bătaia orelor. Nu, Cedric nu-i o rotiță, ci firicelul elastic al unui nerv, dacă un ceas de mână ar avea sistem nervos. Nervul unui ceas moale, al unei meduze pulsând leneș, nervul ce inervează o aripă țeapănă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost cazați prin diferite locuințe particulare. Eu am stat într-o casă veche, foarte frumoasă, cu ziduri groase, ca de cetate. Tot ce se afla acolo - începând cu mobila și tablourile și sfârșind cu antichitățile așezate în firidele adânci ale ferestruicilor - era în perfect acord cu acea construcție medievală și trăda un bun-gust desăvârșit. Am aflat că proprietara, care era profesoară, se afla în Canada. Camera în care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la ea, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
spațiale erau trase de niște fire subțiri și extratereștrii n-aveau deloc pielea verde. Ei vorbeau englezește și în general arătau ca americanii, în afară de faptul că aveau mereu ghinion. Când exploda o planetă, Flash, prințesa și prietenii lor priveau prin ferestruica navei spațiale. Izbutiseră să se salveze în ultimul moment, luându-și zborul. Însă extratereștrii nici n-ar fi avut cum să fie verzi, pentru că Flash Gordon nu poate fi văzut în culori, e un film alb-negru și Ion se ostenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așternuse de vreo câțiva ani un amestec de pietricele și pământ cam de o palmă grosime, și cu acea ocazie scosese ultimele rafturi care l-ar fi deranjat pe Platon, și acum boxa era goală-goală. Pe un perete era o ferestruică mică ce dădea în stradă, dar fusese acoperită și ea. — Platon, am șoptit. Ești pe aici? Nu mi-a răspuns. Mă așteptam să-l văd ca de obicei, cu crengile mari răsfirate înainte intrării, încercând parcă să te mângâie atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
te bucuri că am venit ? Ba da, ba da... Și cursurile ? Dă-le naibii, o să le împrumut de la un coleg. De unde ai avut bani de tren ? Mi-a împrumutat mătușă-mea. Zi, te bucuri ?... Cafeaua avea un gust acru. În dreptul ferestruicilor se ghicea, prin aerul garnisit de fum, o unghie de lumină. Mi-am stins țigara, apoi i-am stins-o și pe a lui și l-am tras de mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
era lipită o coloană de text (erau vreo patru din care aveai de ales: o cronică la un film, un articol despre cooperativizare, un fel de glumă din vreun almanah și încă ceva, nu mai știu ce) peste care cobora ferestruica, în așa fel încît ea lăsa să se vadă numai câte un rând din textul respectiv. Viteza de alunecare o reglai cu pionezele și elasticul. La început, viteza trebuia să fie a cititului obișnuit, dar treptat ea se mărea, fiindcă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
La început a mai fost cum a mai fost, cu toate că pionezele săreau tot timpul și aterizau pe covor, iar elasticul, fiert și răsfiert la spălarea o dată cu lenjeria, era fragil și se fărâma mereu sau se-ntindea ca guma de mestecat... Ferestruica totuși glisa și puteam citi ce se spunea acolo despre cooperativizare. Nu aveam probleme să-mi amintesc textul, fiindcă-l citisem oricum de o mulțime de ori înainte, fără fereastră. Curând însă mi-am decupat singur alte coloane din cărți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cărți sau ziare, mijind ochii ca să nu văd ce scrie-n ele, și le-am lipit pe panou. Totul mergea strună. Mi se părea că prind foarte ușor sensul lor, citind dintr-o privire fiecare rând care apărea succesiv în ferestruică, așa încît am început să sar peste etapele prescrise în articol, mărind în fiecare zi, cu de la sine putere, viteza alunecării ferestrei. Fugeau rândurile în fața ochilor mei de parcă ar fi fost unul singur, doar cu literele schimbîndu-se mereu ca la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]