577 matches
-
Îmi plăcea mie. Al mamei era Întotdeauna prea gros și fărĂ nici un cocoloș și mirosea puțin a ars, pentru că Îl fierbea bine - ca să nu mă doară burta. În prezența marcelei nu Îndrăznea să se arate nici o stafie, pentru că era o fetișcană zdravănĂ, cu coșuri, pasionată de modă și croitorie, care ți-ar fi râs În nas dacă i-ai fi vorbit de stafii și poate ți-ar fi dat și una după ceafă, ca să te trezești la realitate. mai târziu, când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Hideyoshi nu puteau decât să privească, ținându-și respirația. În sfârșit, după ce se târî câțiva pași de la așternut, Hanbei Îngenunche cum se cuvine pe rogojina de trestie. Cu vârfurile ascuțite ale umerilor, genunchii slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, Încât dădu impresia că se frângea În două. — Se apropie momentul când Îmi voi lua rămas bun, În seara asta. Încă o dată, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Apa din cizme (2000) este povestea unei vedete rock din România (sînt multe asemănări ale personajului cu liderul trupei Iris). Iustin se împarte între un război conjugal și o luptă surdă cu vîrsta. Are o amantă care îl înnebunește: o fetișcană de care-l despart vreo douăzeci de ani. Ea are o trupă hip-hop. Apar alte războaie istovitoare: conflictul amoros se reduce de multe ori la un conflict între generații, ca să nu mai vorbim de conflictul adînc între cele două genuri
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
se vede bine că arde de pofta de a se manifesta. E totuși ținută la respect, ca un copil precoce căruia nu i se dă voie să arate musafirilor cît e de deștept și cîte poezii știe ori ca o fetișcană tare frumușică pe care părinții au grijă să o poarte cu fustă lungă, păr legat în codițe și o silesc să mai facă, chiar dacă nu mai e copilandră, knixuri reverențioase celor mai vîrstnici". Ori: "Alexandru George, fără îndoială, e îndrăgostit
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
un film bunicel, confortabil, amabil, banal. Pe un canal era ceva s.f. E vobra de s.f-urile astea noi, cu androizi, capsule zburătoare, combinezoane care le fac pe tinerele fete să pară bărbați și pe junii necorupți să pară fetișcane, găuri negre din care se iese în alte zări și tot tacîmul. Din cale afară de higienic, filmul. Între alb și roz, decorul. Toate personajele, indiferent de sex, care, oricum, nu le folosea la nimic în condițiile de imponderabilitate, erau rase
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
vocea care mi se adresează - adâncă, vibrantă, melodioasă - cu aceea de pe discuri: e identică! Mi se confirmă vechea bănuială că, de fapt, Leonard Cohen nu cântă, ci rostește versurile cântecelor! La un moment dat, apare fiica sa, Lorca. Pare o fetișcană. Seamănă izbitor cu mama ei, așa cum o știu din fotografii: mărunțică, delicată, zâmbitoare. Atmosfera îmi amintește de aceea dintr-o familie tradițională, de la țară, în care rolurile și îndatoririle sunt limpede stabilite și însușite de toată lumea. Leonard Cohen, ca și
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
masă, dar pe care aproape nimeni nu le înțelege sunt definite de Ilie Șerbănescu într-o manieră simplă și edificatoare. Ce sunt arieratele? Nu sunt - cum mărturisea nu de mult, cu umor, un scriitor, că își închipuie că sunt - două fetișcane întârziate la minte, două retardate, care ne agasează cu veșnica lor sporovăială. Iată ce sunt: "în termeni financiari, o datorie neonorată poartă numele de arierat întrucât se consideră a fi o plată în întârziere. Datoria este o stare financiară normală
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
fără să-mi dau seama, concavitatea genunchilor tăi, și-mi comprim pieptul lângă spatele tău implorând o protecție care mă umilește fiindcă mi se pare ridicol ca un bărbat de patruzeci și nouă de ani să caute sprijin la o fetișcană de optsprezece ce visează arhangheli cu motorizate îmbrăcați în bluzoane de piele, accelerând, ca să o salveze de bătrânelul inofensiv care sunt eu, zăpăcit de timiditate și de surprindere. Și totuși, Iolanda, să nu crezi că viața mea într-un sătuc
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
apropiase de casa cu stuf a lui Ghiță care, pe atunci, avea un măgar căruia îi ziceau Tăchiță. Și Veniamin dîndu-se după casă și privind în grajdul în care mai era un cal, și Tăchiță, le văzuse pe cele două fetișcane, pe Lucreția și pe încă una, o vecină, de aceeași vîrstă. Amîndouă rîdeau, - povestea sora Lucreției, sora ei mai mică, aflînd de aceasta de la prietena Lucreției... Asta, prietena, umbla la măgăruș, așa cum, dacă ar fi fost vacă, ai fi putut
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
casa groparului Vidor din Lunca, locotenentul se simte dintr-o dată înviorat. Odaia e curată, cu ghivece de mușcată în ferestre, iar în soba de cărămidă duduie un foc zdravăn. Apostol își rotește privirea mulțumit, până dă cu ochii de o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu buzele umede și pline, care-l observă cu o îndrăzneală neobișnuită. Decorul idilic nu lasă încă să se întrevadă furtuna care se pregătește... În vreme ce locotenentul se așază la masă, fata groparului se cuibărește lângă sobă
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
însă un nou centru de interes: un bărbat care împingea o roabă, strigînd: „Căpșuni proaspete de la țară, culese în dimineața asta, căpșuni de la țară proaspăt culese de dimineață...” Molly se uită la Anna, care încuviință din cap, rînjind ca o fetișcană. (Însă pe deplin conștientă și deloc încîntată să admită că zîmbetul de fetiță era menit să domolească reproșurile lui Molly.) - O să cumpăr și pentru Richard, zise Molly și ieși în fugă din cameră, luîndu-și poșeta de pe un scaun. Anna rămase
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
să mai vorbim astăzi despre polivalența textului lui Caragiale. Ca și despre aceea a marilor clasici în general. Chestiunea e cum îi citești și ca regizor dacă ai ceva al tău de comunicat prin ei. Nu cred în înghesuiala atâtor"fetișcane" către regie. Mă refer la categoria celor bune în toate: mari autoare, mari regizoare, mari actrițe... Uită în plin exces de zel, dacă și-or fi pus vreodată o asemenea problemă și au ce să uite, că în artă nu
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
haine. Poetul mobilizează ca nimeni altul limba română, îi activează toate resursele de expresivitate simultan. El nu scrie într-un stil, ci în mai multe: și gazetăresc, și argotic, și cronicăresc, și SF, și prozaic, și poetic: " Pedofil discret, ador fetișcanele/ cărora de la șaptesprezece ani le susură sânii/ umflându-se și dând peste maluri bulboanele./ Ador bulanele lor/ depilate lasciv cu ceară de parchet. Pe care/ te poți întinde ca să nimerești cinelul proclet/ care tremură discret/ în alcătuirea lor de femeie
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
ani le susură sânii/ umflându-se și dând peste maluri bulboanele./ Ador bulanele lor/ depilate lasciv cu ceară de parchet. Pe care/ te poți întinde ca să nimerești cinelul proclet/ care tremură discret/ în alcătuirea lor de femeie." (Pedofil discret, ador fetișcanele); " Și pentru că nu aveam unde să ne plimbăm, am inventat/ femeia-publică. Puteai să te plimbi păn ea ore în șir fără să te plictisești. Cu/ trenulețe/ cu covertă și prelate în loc de geamlâcuri./ Sub care se întâmplau pupicuri/ și mangealâcuri./ Ciupituri
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
Când textul epic original nu ajută prea mult în acest sens, poetul forțează uși închise, face să sară lacăte inutile și interpretează pe măsură ce fabulează. Nastasia Filippovna, bunăoară, ar fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte fetișcane, cu frunțile lor prea caste, au acum "himenele în flăcări". O mostră de fantezie, de fantasmă dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Când textul epic original nu ajută prea mult în acest sens, poetul forțează uși închise, face să sară lacăte inutile și interpretează pe măsură ce fabulează. Nastasia Filippovna, bunăoară, ar fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte fetișcane, cu frunțile lor prea caste, au acum "himenele în flăcări". O mostră de fantezie, de fantasmă dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
își vopsește părul, mi-am dat seama că obișnuința asta a ei de a se vopsi era un moft. Pletele-i zburlite, roșcate aveau o lucire metalică. Fruntea acoperită de breton m-a descumpănit. Părea o școlăriță, o țigancă, o fetișcană crudă, incomplet dezvoltată. Tenul ei măsliniu îmi sugera ceva din fadoarea fructelor cu pielița prea uscată. Ochii ei de cafea nu arătau nimic din umezeala lor voluptuoasă de mai tîrziu. Cînd i-am strîns palma în palma mea, am văzut
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
turistice și minoritatea chineză. Aici, pe maidanul din Pantelimon, cine are olecuță de ochi și un dram de inimă, se poate întîlni, duminică de duminică, taman cu Ea: cu iubita lui Bălcescu. Adicătelea cu...România însăși! Camera de umflat... O fetișcană care, după boiul cilibiu și după pieptănătura-i bălană, a băut vagoane de perhidrol și a mîncat kilometri de holograme, fostă bebelușă pe la Cîrcotași, dar și ceva sămînță diavolească semănată în drumul palicarului Șerban Huidu și în poteca prăfoasă a
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
brațe un pachet învelit într-o hârtie albastră cu cerbi trăgând sănii, cu clopoței aurii, cu rămurele de brad și cu câțiva "La mulți ani!" scriși cu litere roșii, imitând majuscule din vechile manuscrise. Era într-un pardesiu cafeniu. O fetișcană micuță, tunsă scurt, cu câteva șuvițe aurii căzându-i pe frunte. Pistruiată. Zâmbea într-una, de parcă a venit tocmai atunci la întâlnire și întârziase. Mă privea nepăsătoare la tot ce-i în jur. Când se deschidea ușa, se răsucea puțin
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
capul sprijinit de strapontina-măsuță din dreptul ferestrei, dormea și el Tocmai terminase o sticluță de "Ceres", înlocuitor de whisky. Sforăia ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La Fetești. I-am făcut semn fetișcanei: "Atenție! E la tine." A început să surâdă. Credeam c-a prins firul. I-am arătat cu capul spre flăcăiandru, făcându-i apoi semn din bărbie: "Ușcheala!" A ridicat mirată ochii. "Nu tu", i-am răspuns tot prin semne. "Tipul
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
doar cei cu antrenament zilnic. Băietanul cu "Ceresul" era dintre profesioniști. Nici nu apucase să-și termine vorbele, că pistruiata se și strecurase lângă fereastră. El a privit-o lung, apoi s-a întors spre mine. - Ai mozol, bătrâne. Baftă! Fetișcana își așezase pachetul pe banchetă și încerca să se dezbrace. - E un ghiveci. Mersi! Ghiveciul se răsturnase. L-am oprit să nu cadă. Pistruiata își scosese pardesiul. O fustă scurtă și un pullover pufos, din mohair. S-a așezat, oftând
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
imaginam cum rădăcinile lor se încolăcesc în jurul cărților, hrănin-du-se din paginile lor, îmi imaginam inele de litere în trunchiurile lor, am așteptat ore-n șir, am zărit-o pe mama ta la o fereastră de la etajul al doilea, era o fetișcană, s-a uitat și ea la mine, dar pe Anna nu am văzut-o. A căzut o frunză, era galbenă ca hârtia, trebuia să merg acasă și apoi, în ziua următoare, trebuia să mă întorc la ea. Am chiulit de la
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
atît de izbutită încît juri că e cel adevărat. Ilustrată din Amarul Tîrg Odăi sîngerînde cum răni proaspete în piața centrală a Tîrgului o statuie umflată cu pompa de-un ciclist veteran norii își dau ochii peste cap aidoma unor fetișcane semiinocente miști comutatorul Visului îl asculți mai încet mai tare. Identități Nu știi cine e cine nu e conștiincioase blitzurile fotografilor își fac doar datoria acoperă chipul tău cu alte chipuri ale tale conștientul cu inconștientul și invers ca să te
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
-n pod de serbările unde printre altfel de mame ea n-avea zi de naștere ea gătea prost, din ce în ce mai prost și genele-i aurifere și le încrunta între o ședință și alta între o frică și alta... mama era o fetișcană trăsnită și a rămas așa, o soră mai mică la care mă gîndesc des care-mi lipsește deși părul i s-a rărit deși s-a îngrășat... Știind Acolo, în registrele de sugativă în cărțuliile lor de muște strivite m-
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
neglijența la locul muncii și în curând o să ne scutești de întâlnirile astea pentru că o să ai necazuri cu procese, condamnarea e gata! Anii au trecut și Violeta tot tânără și frumoasă a rămas, ai fi zis că a rămas tot fetișcana aia care dădea cu mătura, fâș-fâș, înnebunind trecătorii cu mișcarea fundulețului său bombat, cine e, fata asta, Cristina, sora ta mai mare, auzise nu de puține ori pe stradă, Adina, atunci când se nimereau împreună tustrele... Le lăsa să meargă în
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]