410 matches
-
pacienții diabetici. Apare tipic la bărbatul adult tânăr. Patogenia afecțiunii este necunoscută. Nu există un substrat genetic bine determinat iar influența controlului glicemic eficient asupra incidenței bolii este controversată. Printre factorii patogenici implicați sunt citați: prezența microangiopatiei, îmbătrânirea precoce a fibroblastelor cutanate, procese imune, modificări ale membranei bazale. (2) Granulomul inelar (14) este o erupție cutanată cronică localizată sau diseminată care afectează în aceeași măsură și persoanele fără diabet zaharat. Majoritatea studiilor pledează pentru existența unei asocieri între această leziune cutanată
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
de 90000 kd. Regiunea extracelulară este împărțită în 5 domenii asemănătoare imunoglobulinelor, fiecare domeniu având aproximativ 3 -7 nm [21,82,85]. ICAM-1 este exprimată în mod normal pe suprafața limfocitelor B și T, a celulelor epiteliale, andoteliale și a fibroblaștilor, distribuție asemănătoare cu cea a antigenelor MHCde clasa a II-a. Citokinele și produsele bacteriene descărcate în regiunea proceselor inflamatorii determină creșterea sintezei de mRNA ICAM-1 și expresia acesteia pe o largă varietate de celule, [21,84,86] inclusiv pe
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
?2 integrine (membri ai familiei de receptori de suprafață din categoria integrinelor) și sunt exprimate pe majoritatea leucocitelor [84,86]. Interacția ICAM-1cu LFA1 determină o creștere a fenomenelor de activare a limfocitelor T helper [18,21,84], adeziunii leucocitelor la fibroblaști, celule epiteliale și endoteliale cu extravazare leucocitară [21,84], a activității de tip NK (Natural Killing), a citotoxicității mediate de anticorpi și a citotoxicității mediate de limfocitele T [84]. Contactul TCR cu celulele purtătoare a unor antigene specifice determină generarea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
ascitei un aspect sanguinolent. C. Funcția imunologică - este esențială în infecțiile abdominale și mai ales în peritonite. Primele care reacționează sunt celulele mezoteliale, transformându-se în macrofage libere, înglobând agenți patogeni pătrunși în cavitatea peritoneală și care se transformă în fibroblaști ce alcătuiesc membrane cu rolul de a limita procesul septic. Prezența acestor membrane poate determina bride între anse și perete abdominal, generând ocluzii intestinale (230). Prin capacitatea de a produce anticorpi, peritoneul are rol imunitar evident, fiind considerat organ imunofagocitar
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
imunității și ai rezistenței înăscute. Mecanismele imunității nespecifice au fost clarificate în ultimii ani odată cu descoperirea unei familii de molecule denumită Toll like receptors (TLR). TLR sunt proteine transmembranale exprimate mai ales pe celulele prezentatoare de antigen dar și pe fibroblaste, celule epiteliale etc. Există 11 feluri de TLR la om care recunosc componente structurale ale agenților patogeni (bacterii, virusuri, paraziți) și care, în decurs de minute, inițiază reacții de apărare, activând mai multe componente ale răspunsului imun. TLR 3, 4
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
imunității și ai rezistenței înăscute. Mecanismele imunității nespecifice au fost clarificate în ultimii ani odată cu descoperirea unei familii de molecule denumită Toll like receptors (TLR). TLR sunt proteine transmembranale exprimate mai ales pe celulele prezentatoare de antigen dar și pe fibroblaste, celule epiteliale etc. Există 11 feluri de TLR la om care recunosc componente structurale ale agenților patogeni (bacterii, virusuri, paraziți) și care, în decurs de minute, inițiază reacții de apărare, activând mai multe componente ale răspunsului imun. TLR 3, 4
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
începând chiar din stadiile precoce ale BDR, în special la nivelul versantului epitelial al MBG (podocite) dar și în tubii distali și ductele colectoare [40]. De asemenea, receptorii specifici, VEGF-R2 sunt bine exprimați, atât de către endoteliile glomerulare cât și de către fibroblastele interstițiale. Creșterea expresiei VEGF și a receptorului specific poate fi indusă experimental printr-o multitudine de factori prezenți în cadrul BDR încă din stadiile incipiente, cum sunt: AGE, PKC, AGT II, stressul mecanic,etc. Rolurile VEGF în patogeneza BDR nu sunt
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
determinată) în progresia BDR . 3.6.6. Mecanismele de acțiune ale sistemului TGF-? în boala renală diabetică Sistemul TGF-? este efectorul final principal în patogeneza BDR; acțiunile sale se exercită prin intermediul receptorilor specifici, prezenți la nivelul celulelor mezangiale, tubulare proximale, fibroblastelor etc. Efectele patogenice ale TGF-? asupra parenchimului renal au putut fi studiate pe un model experimental de glomerulonefrită acută la animale cu diabet zaharat streptozotocin-indus. Prima manifestare detectabilă este acumularea de matrix extracelular, care este acompaniată de creșterea direct proporțională
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
directă (mediată de receptori specifici) asupra celulelor tubulare proximale, cu inducerea producției crescute de matrix extracelular; activarea celulelor tubulare, cu inducția sintezei de PDGF, un alt factor de creștere cu acțiune profibrotică; eliberarea de citokine de către celulele tubulare, cu activarea fibroblastelor peritubulare. Rezultatul global al acestor acțiuni locale ale TGF-? se traduce prin accelerarea procesului de fibroză interstițială. Cercetări recente au relevat rolul TGF-? în reducerea numărului podocitelor prin apoptoză, proces caracteristic atât stadiului precoce al BDR cât și cazurilor de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
transmite autozomal dominant (figura 26), dar 90% dintre cazuri reprezintă mutații noi, sporadice, în familii cu talie normală (figura 27). Acondroplazia este cauzată de mutația genei care codifică FGFR3, și anume receptorul 3 pentru un factor de creștere secretat de fibroblaste și implicat în maturarea cartilagiului de creștere, fibroblast growth factor sau FGF. Această genă se află situată pe brațul scurt al cromozomului 4, iar mutația este în proporție covârșitoare punctiformă, situată la nivelul nucleotidului 1138 din codonul 380. Legarea FGF
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cazuri reprezintă mutații noi, sporadice, în familii cu talie normală (figura 27). Acondroplazia este cauzată de mutația genei care codifică FGFR3, și anume receptorul 3 pentru un factor de creștere secretat de fibroblaste și implicat în maturarea cartilagiului de creștere, fibroblast growth factor sau FGF. Această genă se află situată pe brațul scurt al cromozomului 4, iar mutația este în proporție covârșitoare punctiformă, situată la nivelul nucleotidului 1138 din codonul 380. Legarea FGF determină dimerizarea FGFR3 și activarea unor mesageri secunzi
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cunoscută sub numele PHEX (phosphate regulating with homologies to endopeptidases on the X-chromosome). Denumirea vine de la existența unei omologii între această genă și genele care codifică endopeptidaze. Este posibil ca PHEX să codifice o endopeptidază care să activeze în exces fibroblast growth factor 23 (FGF-23). FGF-23 este un factor proteic ce are capacitatea de a scădea reabsorbția renală de fosfat și de a crește fosfaturia, ceea ce determină hipofosfatemie și rahitism hipofosfatemic . Rahitismul hipofosfatemic, cu o incidență de 1/20.000 de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
valorii 2 DS. Planșa 15. Calcularea SDS pentru cele două clădiri din grupul de 50 de zgârie-nori. Dreptunghiul central indică media înălțimii grupului de zgârie-nori. Rigla indică o deviație standard. Planșa 26. Condrocitele posedă receptori membranari de tip 3 pentru fibroblast growth factor, care se dimerizează sub acțiunea FGF (1), activând mesagerii secunzi (2) care vor inhiba procesele de diferențiere și mitoză condrocitară, precum și de sinteză a matricii osoase (3). Mutația regiunii transmembranare a FGFR3 (cu verde) din acondroplazie determină o
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
care înglobează particule mari, chiar celule întregi. În anul 1924, Aschoff a creat conceptul de sistem reticulo-endotelial (SRE), în care a inclus:- fagocitele propriu-zise;- celulele reticulare ale sinusurilor venoase din splină și ganglioni;- celulele endoteliale ale vaselor sanguine și limfatice;- fibroblastele din țesutul conjunctiv. În anul 1927, Voltera a propus denumirea de sistem reticulohistiocitar (SRH). În anul 1970, fagocitele au fost clasificate în două categorii funcționale:- fagocite profesioniste, capabile să ingere particule străine tapetate cu Ig sau cu componente ale complementului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu Ig sau cu componente ale complementului (C3). Ele au receptori pentru regiunea Fc a Ig și pentru C3. Grupul include fagocitele mononucleare și polimorfonucleare;- fagocite neprofesioniste, care nu au astfel de receptori, funcția fagocitară fiind facultativă. Această categorie include fibroblastele, celulele reticulare și celulele epiteliale. Celulele înglobează materialele nonself particulate și solubile prin următoarele mecanisme: pinocitoză (În limba greacă pinos - a bea), endocitoză mediată de receptori (EMR) și fagocitoză. Pinocitoza este procesul prin care o celulă înglobează fluidele și soluțiile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
enhancer timpurie a virusului SV40 și aceeași secvență octamer a fost identificată și în promotorul bazal. Există în regiunea enhancer și secvențe care inhibă transcripția în celule nonlimfoide, deoarece unele deleții din regiunea enhancer se asociază cu intensificarea transcripției în fibroblaste, pe când în celulele limfoide activitatea transcripțională este relativ neschimbată, în asemenea cazuri. Diferențieri în expresia genelor imunoglobulinice sunt determinate și de prezența silențiatorilor, dar caracterizarea acestor regiuni reglatoare este încă fragmentară și inconsistentă. Analiza alterărilor mutaționale de la nivelul enhancer-ului CH
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cADN codificator de proteine OTF-1 și OTF-2. Analiza blotting a ARNm celular, folosindu-se probe cADN a permis evidențierea expresiei ubicvitare a OTF-1 și expresia cu specificitate limfoidă a OTF-2, în toate stadiile de dezvoltare limfocitară. Dacă se realizează transformarea fibroblastelor cu plasmide care pot exprima OTF-2, celulele transformate pot exprima și o genă CH cointegrată s-a dedus ca absența exprimării lui OTF-2 reprezintă factorul limitativ în expresia genei CH, în celulele nonlimfoide. OTF-2 se leagă atât la secvența octamer
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a unor asemenea celule latent infectate. Activarea NF-kB nu este cu specificitate intrinsec limfoidă. De fapt, aceasta poate fi indusă în diferite tipuri de celule și de către variați stimuli. Astfel, inducerea sintezei interferonului β, ca urmare a infecției virale a fibroblastelor, implică activarea și legarea NF-kB și prin acestea stimularea transcripției genei pentru acest interferon. Activarea - inactivarea reversibilă a NF-kB permite reglarea rapidă a răspunsurilor celulare la o varietate de semnale, prin funcționarea unor mecanisme de tip macaz molecular. Imunoglobulinele și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
că inserția s-a produs în procesul rearanjării de timpuriu, înainte ca exonucleaza să acționeze și să fasoneze capetele catenei polinucleotidice asamblate. Sudarea joncțiunilor codificatoare se face în toate celulele în care are loc recombinarea V(D)J, inclusiv în fibroblastele care au fost induse să realizeze această recombinare, prin exprimarea genelor de rearanjare RAG1 și RAG2, funcționale în asamblarea genelor mature pentru imunoglobuline. Deși se presupune că pentru o asemenea rearanjare este necesară o exonuclează, trebuie să fie realizată mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dar distinct, de locusul inductor al tumorii Wilms (Oetinger și colab., 1992). Delețiile în locusul genic ce se extinde prin RAG permit identificarea indivizilor hemizigoți pentru RAG, indivizii umani având reactivitate imunitară normală. Sinteza genelor RAG1 și ARNm RAG2 în fibroblastele 3T3 de șoarece, sau în alte linii celulare inactive pentru rearanjările genice, conduce la rearanjarea V(D)J a substratelor test, la nivele care se apropie de cele care au loc în liniile celulare pre-B. Transfecția selectivă numai a genei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
foarte rare de rearanjare, dar detectabile, probabil ca urmare a expresiei genei partenere endogene, la un nivel redus. Rata proceselor de rearanjare crește de peste 1000 de ori, în experiențele de transfecție cu ambele gene. Moleculele de ADN rearanjate, izolate din fibroblaste, au structuri asemănătoare acelora formate în celulele limfoide - în general joncțiuni semnal perfecte și joncțiuni codificatoare formate cu pierdere de nucleotide. Totuși, aceste joncțiuni codificatoare nu au inserțiile de baze tipic randomizate, probabil pentru că fibroblastele nu exprimă enzima TdT. Coexpresia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de ADN rearanjate, izolate din fibroblaste, au structuri asemănătoare acelora formate în celulele limfoide - în general joncțiuni semnal perfecte și joncțiuni codificatoare formate cu pierdere de nucleotide. Totuși, aceste joncțiuni codificatoare nu au inserțiile de baze tipic randomizate, probabil pentru că fibroblastele nu exprimă enzima TdT. Coexpresia ARNm RAG 1 și RAG2 a fost evidențiată în țesuturile limfoide, dar nu și în alte țesuturi. Faptul se corelează cu prezența activității de rearanjare genică V(D)J. S-a făcut speculația că expresia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mutante ale genei scid inițiază rearanjarea genică, dar procesul este blocat într-o etapă ulterioară. Mutația scid este cartată în cromozomul 16, la șoarece, fiind, în consecință, distinctă de locusul genic RAG. Acest fapt este dovedit și de constatarea că fibroblastele transfectate cu RAG1 și RAG2 constituie modele de rearanjare tipice pentru celulele scid. Produșii genelor RAG1, RAG2 și scid sunt singurii factori identificați până în prezent, ca fiind esențiali în rearanjarea V(D)J, deși rolul fiecăruia dintre ei nu este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B, se remarcă existența unei corelații evidente între inserțiile de la joncțiunile semnal și activitatea TdT, deși inserțiile la joncțiunile codificatoare sunt comune în toate tipurile de celule. Cea mai bună dovadă pentru această afirmație este adusă de analiza rearanjărilor din fibroblastele care exprimă RAG1 și RAG2. Aceste celule nu produc TdT, iar joncțiunile codificatoare sunt lipsite de inserții randomizate de baze. Coexpresia TdT în fibroblaste se reflectă în formarea joncțiunilor codificatoare cu inserții de nucleotide asemănătoare celor care apar în celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tipurile de celule. Cea mai bună dovadă pentru această afirmație este adusă de analiza rearanjărilor din fibroblastele care exprimă RAG1 și RAG2. Aceste celule nu produc TdT, iar joncțiunile codificatoare sunt lipsite de inserții randomizate de baze. Coexpresia TdT în fibroblaste se reflectă în formarea joncțiunilor codificatoare cu inserții de nucleotide asemănătoare celor care apar în celulele limfoide. Fibroblastele conțin un alt sistem capabil să adauge inserții nematrițate în cursul circularizării ADN linear transfectat, dar intermediarii ADN din procesele de rearanjare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]