401 matches
-
conjunctiv înconjurător, dinspre colagenul, mai întâi perivascular și apoi din porțiunea coronara a epiteliului de joncțiune. În ciuda funcțiilor lui de apărare, epiteliul joncțional și cea mai mare parte a laminei propria rămân intacte structural și funcțional, aparte de faptul că fibroblastele sunt afectate contrar în domeniul țesutului conjunctiv. De aceea, leziunile gingivale timpurii pot reprezenta un țesut limfoid de trecere, măi degrabă decât un înfiltrat leucocitar, atâta timp cât în toate componentele tipice pentru asemenea țesuturi sunt prezente, incluzând variate tipuri de celule
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
observă o accentuare a fenomenelor precedente, infiltratul celular de sub epiteliul de joncțiune conține un număr de limfocite (74%). Limfocitele B se transformă în celule producătoare de anticorpi (imunitate umorala), iar limfocitele Ț răspund de reacțiile imunitare cu mediere celulară. Unii fibroblaști suferă procese de degenerescenta. În cea de-a doua săptămână se observă distrugerea unei părți importante de colagen care afectează fibrele gingivo-dentare și circulare la nivelul epiteliului de joncțiune. Stadiul III: leziuni stabilite - aproximativ 2 - 3 săptămâni după formarea și
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
datorează scăderii densității capilarelor tisulare și hipoxiei secundare la acest nivel, sau a întinderii miocardiocitelor rămase după pierderea celulelor vecine apoptotice, ceea ce stimulează eliberarea unor mediatoriproapoptotici, închizând un cerc vicios. Pe lângă scăderea numărului de miocite, se adaugă creșterea numărului de fibroblaști și depunerea de materiale de tipul grăsimii interstițiale, amiloid, contribuind la rigidizarea peretelui miocardic și scăderea complianței acestuia (9). Fibroza afectează și aparatul valvular, în special inelul mitral și valva aortică, dar și țesutul excito-conductor, cu pierdere de celule în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
vazarea plasmei în intersti iul miocardic. Glicozilarea lipoproteinelor scade catabolismul LDL și accelerează catabolismul HDL, explicând în parte apariția macroangiopatiei, inclusiv la nivel coronarian. Produșii de glicozilare avansată pot stimula sinteza de inter- leukină-1, care are efect de proliferare a fibroblaștilor, a celulelor musculare și endoteliale, ce reprezintă de fapt leziunile inițiale în procesele degenerative. Proteinele glicozilate devin mai susceptibile la stresul oxidativ. Glicozilarea enzimatică a proteinelor este deosebit de importantă în determinismul complicațiilor microangiopatice miocardice. Glicoproteinele și proteoglicanii sunt com- ponente
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
trombuși, cei doi, adepți ai nașterii spontane a celulelor din masa nediferențiată a blastemei, considerau că elementele albe au fost generate prin acest proces. Rudolf Virchow era convins că la originea tuturor cancerelor se află „celula conjunctivă“ (se referea la fibroblast). El era atât de sigur că la baza histogenezei oricărui neoplasm se află fibroblastul, încât a rămas surprins și contrariat când, în 1865, compatriotul său, Karl Thiersch (1822-1895) a demonstrat că celula epitelială se poate canceriza. Era o confirmare a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
considerau că elementele albe au fost generate prin acest proces. Rudolf Virchow era convins că la originea tuturor cancerelor se află „celula conjunctivă“ (se referea la fibroblast). El era atât de sigur că la baza histogenezei oricărui neoplasm se află fibroblastul, încât a rămas surprins și contrariat când, în 1865, compatriotul său, Karl Thiersch (1822-1895) a demonstrat că celula epitelială se poate canceriza. Era o confirmare a unui studiu anterior, mai puțin cunoscut, asupra epitelioamelor, semnat de Adolf Hannover în 1843
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
explice cum dintr-un blastem (masă tisulară nediferențiată) pot să apară celule canceroase (teoria Rokitansky), iar Virchow n-a putut să-și convingă adversarii că larga varietate histologică de neoplasme ar putea fi generată pornind de la un singur tip celular (fibroblastul lui Virchow). Este meritul altui cercetător german, Ludwig von Buhl (1816-1880) de a fi lansat, încă din 1865, ipoteza după care, teoretic, orice tip de celulă din organism se poate canceriza. Același L. von Buhl a completat, în 1886, celebra
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
gliale ș.a. Se găsește în cantități apreciabile în granulele α ale trombocitelor (de unde și denumirea inițială de „factor de creștere plachetar“. Interesant ca acțiune, apare TGF β. Deși inițial a fost socotit a fi numai un factor de creștere al fibroblastelor, ulterior s-a dovedit a fi pluripotențial. Pentru unele tipuri de celule, TGFβ joacă într-adevăr rol de inductor al proliferării, pentru altele de modulator negativ al creșterii. Așa cum se observă în tabelul 2-2 la rubrica Originea tisulară sau celulară
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din interiorul băncii atacate). Una din aceste gene a fost identificată recent: ea a primit numele de SEN6 și este localizată pe porțiunea distală a brațului lung al cromozomului 6. În mod normal, ea este responsabilă pentru senescența celulară la fibroblaste și alte celule. Respectiva genă, odată anihilată de către un antigen viral (SV40 de pildă), nu-și mai poate îndeplini rolul de factor inductor de senescență, astfel încât celulele (fibroblastele cultivate in vitro) continuă să supraviețuiască, întinerindu-se prin adaos de nucleotide
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cromozomului 6. În mod normal, ea este responsabilă pentru senescența celulară la fibroblaste și alte celule. Respectiva genă, odată anihilată de către un antigen viral (SV40 de pildă), nu-și mai poate îndeplini rolul de factor inductor de senescență, astfel încât celulele (fibroblastele cultivate in vitro) continuă să supraviețuiască, întinerindu-se prin adaos de nucleotide sub influența telomerazei vizibil activate. Folosind același virus SV40, R. Foddis și colab. au comunicat în 2002 inițierea și creșterea producției de telomerază în celulele mezoteliale umane. Ei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
testate prin examinare la microscopul electronic. De regulă, nu s-a demonstrat prezența de virus infectant nici în celulele liniilor transformate și nici în celulele liniilor tumorale testate. Astfel, Georgeta Danielescu și colab. au obținut transformarea celulelor din culturi de fibroblaste de embrion de șobolan, prin inocularea unei tulpini mutante termosensibile de VHS-2 pe culturi de fibroblaste de șobolan menținute pentru o perioadă limitată de timp la temperatură nepermisivă.41 Toate liniile celulare au prezentat caracteristicile specifice transformării și oncogenezei virale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
nici în celulele liniilor transformate și nici în celulele liniilor tumorale testate. Astfel, Georgeta Danielescu și colab. au obținut transformarea celulelor din culturi de fibroblaste de embrion de șobolan, prin inocularea unei tulpini mutante termosensibile de VHS-2 pe culturi de fibroblaste de șobolan menținute pentru o perioadă limitată de timp la temperatură nepermisivă.41 Toate liniile celulare au prezentat caracteristicile specifice transformării și oncogenezei virale: imortalizare, modificări morfologice și de proliferare, decelarea de antigene virale pe suprafața membranelor celulare, anomalii cromozomiale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
denumite mtrII și mtrIII. Prima (mtrII) are abilitatea de a induce mutații sau translocații în secvențele nucleotidice ale ADN celular, iar mtrIII (conținut în fragmentul BglIIC din genomul virusului herpetic de tip 2) induce un proces de transformare multistadială a fibroblastelor primare de hamster.43 Fiind vorba de un ciclu de cercetări care au identificat nu numai acele componente ale genomului herpes viral care determină transformarea canceroasă a celulelor infectate ci și procesele enzimatice care îl declanșează și au ca urmare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în tip ce în apoptoză ele reprezintă factorii realizatori ai procesului. b) SeneSCența RepLiCatiVă este mai degrabă o oprire ireversibilă a multiplicării celulelor și nu neapărat o moarte programată a acesteia. Dovada o face faptul că în culturi celulare (de fibroblaste, de pildă), elementele celulare continuă să aibă metabolism (identificat printr-o activitate β-galactosidazică). Senescența replicativă este rezultatul scurtării treptate a telomerelor, care duce la realizarea a ceea ce numim limita lui Leonard Hayflick (a se revedea pag. 187). ADN-ului, scurtarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1953, R. Dulbecco și Marguerite Vogt au dezvoltat tehnica plaque assay la unele virusuri citopatogene. Realizarea a fost importantă pentru cuantificarea infecției (în culturi celulare) cu diferite virusuri ce exprimau efect citopatic (EC), dar nu cu VSR care, deși infecta fibroblastele de embrion de găină (CEF = Chicken Embrio Fibroblasts) nu exprima vizibil acest efect. Este meritul lui R. A. Manaker și V. Groupé de a fi adus, în 1956, o primă soluție la problema cuantificării infecției cu VSR în culturi celulare. Ei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
exprima vizibil acest efect. Este meritul lui R. A. Manaker și V. Groupé de a fi adus, în 1956, o primă soluție la problema cuantificării infecției cu VSR în culturi celulare. Ei au comunicat că punând în mediul de creștere al fibroblastelor de embrion o soluție de triptoză fosfat, celulele nu numai că adoptă aspectul celulelor tumorale din infecția in vivo cu VSR, dar ele se grupează în focare discrete, al căror număr este direct proporțional cu doza de virus prezentă în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
câte sunt focare secundare, apărute prin extinderea infecției. Problema n-a întârziat să fie rezolvată de către tandemul științific Horward Temin și Harry Rubin,8 tineri cercetători din laboratorul lui Renato Dulbecco, care în 1958 au introdus metoda acoperirii monostratului de fibroblaste infectate cu diferite diluții de RSV, cu un strat subțire de agar.9 Astfel, a fost împiedicată difuzarea particulelor virale de la o celulă infectată inițial la cele din jurul ei, pe suprafața monostratului putându-se citi doar „original foci“. Respectiva tehnică
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
non-defectivă: genomul viral conține toate cele patru gene și anume, trei implicate în multiplicarea particulei virale: gag, pol și env și una, v-Src, care codifică proteine oncogene ce impun transformarea fenotipului celular normal (fibroblastic, experimentele fiind efectuate pe culturi de fibroblaste embrionare de Gallus domesticus) în fenotip neoplazic. Este cazul unor sușe virale de RSV precum Prague sau Schmidt-Ruppin. În acest caz, tulpinile virale sunt atât productive (dau naștere la virioni noi) cât și transformante. În terminologia lui Peter H. Duesberg
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulei normale 1. Factori de creștere și citokine (proteine extracelulare). Activarea lor dincolo de limitele homeostazice induce proliferare celulară anarhică. Printre aceștia, PDGF (Platelet Derived Growth Factor), primul descoperit, cu rol în stimularea mai multor tipuri de celule, în special a fibroblastelor care participă la cicatrizarea diferitelor răniri (soluțiilor de continuitate). E compus din două lanțuri, α și β, fiecare dintre ele fiind însă codificată de gene diferite.19 Oncogena SIS pusă în evidență în sarcomul maimuței (Si = Simian; S = Sarcoma) este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Humpries, 2000; R. Hynes, 2002 ș.a.). Atât cele limfocitare, cât și cele endoteliale, apar spațial sub forma unui „lanț“, simplu sau dublu catenar. Cercetătorii au definit și genele care codifică diferitele integrine celulare. Reținem în special integrina avb5, exprimată pe fibroblaste și celule epiteliale capabile să „agațe“ (absoarbă) particule adenovirale. S-a crezut multă vreme că aderarea limfocitelor la endoteliul venular se face nu importă unde. S-a dovedit ulterior că homing-ul și ieșirea din patul venos către ganglionii limfatici sau
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
anterioare în dezvoltarea HCC, aceste cazuri pot furniza dovezi pentru o asociere între VHC și HCC independent de ciroza hepatică. De exemplu, capătul 5’ al secvenței care codifică proteina NS3 nestructurală ar putea avea activitate oncogenă și poate transforma celulele fibroblaste de șoareci după infecție. Potențialul de transformare a genei core VHC a fost investigat prin utilizarea de fibroblaste embrionare (REF) de șobolan care au fost infectate cu oncogene. Integrarea genei core VHC are ca rezultat exprimarea proteinei virale în complexe
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ciroza hepatică. De exemplu, capătul 5’ al secvenței care codifică proteina NS3 nestructurală ar putea avea activitate oncogenă și poate transforma celulele fibroblaste de șoareci după infecție. Potențialul de transformare a genei core VHC a fost investigat prin utilizarea de fibroblaste embrionare (REF) de șobolan care au fost infectate cu oncogene. Integrarea genei core VHC are ca rezultat exprimarea proteinei virale în complexe REF-stabile. Celulele REF infectate cu VHC și care exprimă genele H-RAS s-au transformat și au prezentat proliferare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din cadrul ciclului celular este controlată de kinazele ciclin dependente Cdk (a se revedea pp. 141-143). Interferarea Cdk de către anumite proteine codificate de structuri ale genomului virusului Kaposi dereglează ciclul celular normal. Acest antigen este prezent în celulele endoteliale și în fibroblastele din formele nodulare ale sarcomului Kaposi. 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om codifică o proteină virală (v-cyc) omoloagă structural și funcțional ciclinelor celulare de tip D. Atât LANA, cât și proteina virală omoloagă ciclinelor celulare, respectiv v-cyc, interacționează cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
grupări glucidice. Aproximativ 60% din molecula de eritropoetină este proteină și restul este carbohidrat. Fiecare dintre grupurile hidrocarbonice este alcătuit din câteva catene ramificate de zaharuri, unele dintre ele terminându-se în acid sialic. Eritropoetina este produsă mai ales de către fibroblastele peritubulare din cortexul renal, și o foarte mică cantitate mai este produsă și în ficat. Reglarea secreției sale este probabil dependentă de un mecanism de feedback condiționat de oxigenarea sanguină. Fibroblastele peritubulare secretă niște factori de transcripție pentru eritopoetină, numiți
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
în acid sialic. Eritropoetina este produsă mai ales de către fibroblastele peritubulare din cortexul renal, și o foarte mică cantitate mai este produsă și în ficat. Reglarea secreției sale este probabil dependentă de un mecanism de feedback condiționat de oxigenarea sanguină. Fibroblastele peritubulare secretă niște factori de transcripție pentru eritopoetină, numiți factori induși de hipoxie (HIF). Aceștia sunt inactivați prin hidroxilare și apoi sunt digerați în proteosomi în prezența oxigenului. Lipsa acestuia le crește concentrația, și prin efect autocrin stimulează secreția de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]