523 matches
-
spre vizuini, / Pădurea sare din rădăcini, / Nicăieri nu e bine, / Taci și ascunde-te-n tine”. Priveliștile sumbre sunt contrapunctate când și când de scene idilice. Pe măsura avansării în timp, în versuri se precizează o tendință de cromatizare a figurației prin autohtonizare explicită, discursul liric primește accent social și un tot mai lămurit sens politic. Făcându-se vocea străbunilor, cântărețul amintește: „am fost goi și flămânzi, am fost orbi și desculți”, trăind în „vetre sărace”. El prevede cum „făclii vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
districtului și deputat al județului Putna (avea moșie la Doaga), iar în 1860, membru al Comisiei Centrale de la Focșani. D. este autorul unor modeste încercări poetice, apărute la Iași, în culegerea Ziorile (1854): fiziologii, cugetări sceptice, mici scene epice cu figurație terifiantă, epistole al căror model vizibil e Gr. Alexandrescu (Epistolă către duh). El nu adaugă nimic nou motivelor în circulație, moralizează continuu sau demască racilele vremii. Un satiric curajos, cu limbaj direct și viguros („la răi să dau oglinda câteodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
o chestiune de percepție a timpului. Aprecierea duratei este influențată de cunoașterea timpului propriilor reacții (parametrii psihologici) și ea se perfecționează în activitatea desfășurată de cei doi în cadrul ansamblului de duo pianistic. În cadrul repetițiilor, cei doi pianiști vor ,,exersa”: o figurație armonică în care apare o notă străină, o armonie neașteptată, schimbarea direcției melodice, o modulație în care trebuie trezit interesul pentru o nouă tonică, momentele culminante ale frazelor, schimbarea pulsațiilor, cu succesiunea unor motive cruzice sau anacruzice. Toate acestea impun
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
interesul pentru o nouă tonică, momentele culminante ale frazelor, schimbarea pulsațiilor, cu succesiunea unor motive cruzice sau anacruzice. Toate acestea impun momente de dilatare al tempoului. În unele lucrări, asemenea momente sunt echilibrate, cu momente „pasagere” (scurte punți de legătură, figurații pe o aceeași treaptă armonică, fără a aduce noutăți), în care tempoul se comprimă imperceptibil, permițând o echilibrare a dilatărilor ivite în momente-cheie, păstrând astfel în mare o unitate de tempo. 1.3.7. Fidelitatea Respectul față de opera compozitorului - fidelitatea
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
amintirea feei lui Shakespeare"), probabil în speranța de a o găsi mai ispititoare decât ar fi ea, cu adevărat, "în realitate"165. Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
larg de: Michael R. Booth (personajele și pozele teatrale sunt aranjate vizual în "pictures" sau "tableaux", pentru că jocul actorilor trebuie să urmărească o logică vizuală, iar scenele și mișcările lor să se succeadă ca niște diapozitive), Peter Brooks (melodrama dezvoltă figurația scenică, decorul, și transformă scena într-un tablou plastic; există de fapt un acord între toate codurile folosite, astfel încât gesturile personajelor și decorul să dea impresia unui tablou ce rezumă situațiile emoționale "a visual summary of the emotional situations"), Ben
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
imensei Întârzieri a istoriografiei românești. Există o cantitate atât de impresionantă de pierderi ireparabile În secvențele acestui racord, Încât oricine ar trebui să se teamă de complacerea În confort, dezorientarea sau neputința unora dintre orientaliștii români, la care se adaugă figurația fără repere, dar mai puțin vinovată, a actorilor culturali care i-au preluat. Astăzi sau acum un secol, nu contează: este o istorie a cărei filosofie deocamdată se repetă. Unii au semănat și seamănă, alții amenință să semene cu niște
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
au fost scrise exact în perioada în care mecanica cuantică se instituia ca teorie și că există multiple convergențe între comorile ascunse ale Jocului secund și viziunea cuantică asupra lumii. Cu alte cuvinte, Barbu încearcă o tehnică asociativă, a dublei figurații de la senzorial la ideal. Aici avem de a face cu un ermetism ce este un compromis între tăcere și expresie. Găsim în egală măsură mituri fondatoare: oglinda, soarele, nunta; culori asociate celor trei mituri: albastru, galben, verde, etape de autocunoaștere
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pe lângă peroanele/ Pline de cioburi și de capace de bere,/ Budila-Express, ruginind nevăzut/ Precum tinerețea, la încheieturi.” Aventura eului liric se configurează ca o expediție cinegetică de înlănțuire a realului. E drept că Strada Castelului 104 (1984) dezvoltă o anume figurație medievală, trubadurescă, galantă, iar poetul se abandonează adesea în voia unor convenții facile, însă recuzita lirică e mereu subminată prin ironie, prin telescoparea actualității sau prin destrămarea vrajei. De fapt, există o pronunțată componentă antivizionară, cum se întâmplă în această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Rugăciuni în infern (2000) nu e fundamentală: triumfă imaginile întunericului, ale extincției și înfrângerii, iar poetul e actorul fericit să joace cu exuberanță rolul învinsului; nu să locuiască, ci să moară euforic în Cuvânt. Glosele din Roua cărților (1998), subtile figurații metaforice, sunt, în cea mai mare parte, lungi colocvii cu secolul și oamenii lui. Temele mari ale exegezei teologice „în context literar” vin să evidențieze destine și să elibereze perspective, toate circumscrise unei experiențe a abisului, deschisă în aceeași măsură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
scrisă în întregime în latină. Prozodic și prin atmosfera sufletească, o seamă de versuri de aici, ca și din Eternul spirit (1940), emană direct din lirica lui Mihai Eminescu („Ia! Lângă lac, salcia încă suspină; / Doinele tac, inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Vigoarea și „energetismul” versurilor sunt însă în declin, iar meditațiile melancolice pe teme existențiale stau în pragul banalității. Discursul liric tinde totuși uneori spre erotica delicată, spiritualizată, consemnează momente de liniște domestică sau configurează izbutite crochiuri peisagistice, adevărate pasteluri, cu figurație silvestră. SCRIERI: Epode, Câmpina, 1932; Standard (Poeme de petrol și energie), cu un portret de S. Perahim și desene de Octav Angheluță și Aurel Kessler, București, [1934]; Întâlnire cu pasărea Phoenix, Ploiești, 1947; Întâlnire cu pasărea Phoenix, pref. Geo Bogza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
din simbolism, producătoare de atmosferă stranie, cele mai sensibile aspecte fiind vaporizarea imaginilor, fluidizarea versului, liber și adesea alb, sugerarea stărilor sufletești prin obsesii cromatice. În producția lirică ulterioară, feericul se dezvoltă în fabulos, spațiul imaginarului se lărgește, iar în locul figurației de evantai apar motive de baladă, legendă sau roman cavaleresc. Peisajele sunt mai ales de burg medieval, cu turnuri învăluite uneori de cețuri nordice, bântuite de stafii. Cu timpul, gustul poetei pentru straniu, fantastic și exotic începe să fie concurat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
înregistreze, cu delicatețe și cu putere, mișcările inimii și ale conștiinței [...]. În aceasta stă noutatea scritorului ardelean"27. Criticul se străduiește să rămână "detașat", în sens maiorescian. Această ultimă secțiune a lucrării notează cu scrupulozitate și imperfecțiunile scrisului lui Slavici. "Figurația stilului nu are nimic deosebit în nuvele lui Slavici. Scriitorul tinde spre o expresie cât se poate de nudă care să redea în modul cel mai nemijlocit adevărul vieții [...]. Din nefericire, la Slavici această nuditate se transformă treptat în sărăcie
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Poeme În aer liber, Voronca nu face poezie descriptivă În Înțeles tradițional: el remodelează spațiul natural În sensul unor Înscenări, transformînd totul Într-un spectacol plin de dinamism și culoare; o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerînd o vîrstă a unității cosmice originare, ca În aceste Bucurii Îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglica nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acelui - Pe cine căutați? recunoscut În vocea tremurată”... Întreg textul, Închis cu un pasaj ce reia fraza de Început, se structurează În funcție de aceste două mari teme, În secvențe izomorfe, ce se Înscriu pe axa reprezentărilor negative (În configurația spațiului, În figurația umană corespondentă lumii Închise și opace) sau pozitive (seria „vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) Încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mîinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și prospețimea acestui imagism, carențele de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E În poetica sa o abundență de elemente atît de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu În recenzia citată - Încît se poate spune că nu există figurație mai congestionată În toată lirica noastră ca În poemele sale”. În cronica la Incantații, Șerban Cioculescu Îl caracterizase și el pe autor ca pe un „permanent posedat al imaginilor discontinue, proiectate În afară cu o pasionată incontinență”, notînd că: „Versurile
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceea ce nu exclude prețuirea și justa evaluare axiologică. Edgar Papu este un spirit „mediant asupra feluritelor forme de cultură antice, medievale și moderne”2; G. C. Nicolescu, alcătuitorul unei antologii intitulate Cântarea României, consacrată Unirii, „scrie cu vechea însuflețire și figurație a Bălcescului”3; la Silvian Iosifescu (autorul unei teze de doctorat cu titlul Literatura de frontierăă, „voința documentării, deși febrilă, e certă și mânuirea oricum a unui întins material de informație arată un spirit purtat de aspirații științifice”4; Al.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
tradiției creștine este exemplificată de numeroase atitudini care descriu tabloul clinic al modernității. În arta picturală, bunăoară, asistăm la tranziția de la icoană la tabloul religios (e.g. înlocuirea perspectivei inverse cu perspectiva naturală, refuzul transparenței eshatologice a corporalității, inserția senzualismului în locul figurației hieratice, dispariția anonimatului și revendicările auctorialității), care pregătește iconoclasmul postmedieval. Cunoașterea filozofică se rescrie din perspectiva autofondării metafizice a subiectului (Descartes), prin conferirea atributelor tari cunoașterii tehnice și „gândirii calculatorii” (Heidegger), prin ancorarea certitudinii într-o criteriologie empiristă 1, contagiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu-mbrățișarea ei de fier”, poetul apare pe deplin integrat universului antic și un străin printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a mitului. Figurația antichizantă sau mitologică, ezoterismul imprimă un aer livresc poemelor. Imagistica sculpturală, cultul formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème exquis”, cum îl numea Théodore de Banville. Pantheea este o amplă invocație, cu reflexe venind din macedonskiana Noaptea de mai, adresată zeiței iubirii și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
audiență în toate generațiile de poeți contemporane lui. Probabil că una dintre lecturile cele mai ponderate ale poeziei lui M. ar fi cea a lui Eugen Simion, critic care, contestând etichetarea „neosuprarealistă” aplicată poetului, îi deslușește cu atenție expresia „fără figurație”, avară în metafore, cuprinzând „denivelări sintactice” și „pauze supravegheate”, constată relativa raritate a ocurenței registrului propriu-zis oniric și puternica deschidere către real; se declară de acord cu observația lui Valeriu Cristea privind hermetismul poeziei mazilesciene, caracterul ei inițiatic - „ermetismul acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul poeziei de iubire din epocă, transcrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
său neimpresionant. El este un monstru absolut, un reprezentat eficient al demonului. Cantemir manifestă chiar o preferință barocă pentru grotesc. În spiritul ei, imaginația autorului nu este de sorginte românească și că ea se lasă atrasă, excitată de retorica și figurația "spaimelor" pedagogice occidentale. Dacă multe, prea multe "documente" imagistice nu au mai ajuns până la noi, putem, în schimb, reconstitui măcar aproximativ modul în care scenele biblice erau înfățișate în biserici. Asta în primul rând datorită unui manual de pictură bisericească
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atât în pictura murală bisericească 34 sau în sculptura bisericească 35, cât și în arta heraldicii 36 sau în cea a miniaturilor brâncovenești 37, care au cunoscut o perioadă de înflorire chiar în epoca lui Cantemir. Mai mult decât atât, figurația iconografică a simbolurilor animaliere pare să o fi luat înaintea traducerilor surselor textuale, observă Maria Golescu: "Este interesant de notat că aceste motive animale apar în sculptură, la noi, înaintea primelor traduceri în limba română a Fiziologului cunoscute până astăzi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]