293 matches
-
prozodia, muzica sînt doar cîteva dintre abilitățile umane situate aici), capacitățile intelectuale asociate lor fiind, în majoritate, cu conținut metafizic superior. Prin contrast, emisfera stîngă (mult diminuată ca abilități) se ancorează în planul fundamental concret al existenței, legîndu-se de elementarul ființial, înscris în harta dexterităților și a deprinderilor uzuale. Patologiile de emisferă dreaptă sînt mereu subtile, vag sesizabile (și, indubitabil, greu de diagnosticat), pline de mister și simbolism bizar. Confruntat cu ele, neurologul devine, volens-nolens, un semiolog. El dezleagă cifruri comportamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din urmă. Se impune, dacă vrem, ca un construct revelator al "dialecticii negative", al efectului care-și respinge, ultimativ, cauza, i.e. propriul nucleu ab origine, și care funcționează autonom (într-o zonă a "esteticului pur" și "necorupt" de legile concreteței ființiale). Era, desigur, ceea ce așteptam eu însumi de la estetică la vremea cînd am început lectura lui Adorno, în interiorul diversificatului campus american. Anii de școală umanistă românească nu puteau fi șterși peste noapte cu buretele, lăsîndu-și amprente vizibile în identitatea mea academică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Lui porunci”43. Deci și ei Îl nasc pe El, și El se naște În ei, și ei se nasc În El. Noi nu Îl zămislim pe El În chip trupesc, cum L-a zămislit Maica Domnului, ci Înțelegător și ființial. Și-L avem În inimile noastre pe Însuși Acela e care L-a zîmislit și Fecioara Maria. Sfântul Simeon continuă și zice: „Fiecare din noi, oamenii, credem În El, Fiul lui Dumnezeu și Fiul pururea Fecioarei și Născătoarei de Dumnezeu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
ar fi tăcut, după o spusă din bătrîni, ar fi putut rămîne ceea ce vrea neapărat să fie: filosof" (în atenția specială a d-nei Marta Petreu!). Ca și: "Vasile Nicolescu este - ca să spunem așa - un... inefabil! E tipul reacționarului inefabil.(...) "Orientată ființial spre suprarealitatea visului" - cum găsește Vasile Nicolescu că trebuie să fie poezia adevărată - nu întîrzie s-o desființeze cînd o practică altcineva decît el. Pentru Vasile Nicolescu opțiunile sînt clare: toți ceilalți cu Partidul, iar el cu... Ezra Pound!". Ca
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
autodepășire 7. Prin scris, Leonid Dimov și-a reconstruit o identitate și și-a reorganizat un nou sistem de repere existențiale. Vocația, “geniul” pe care îl invocă și îl asumă cu modestie, dar și cu fermitate, a fost și răspunsul ființial prin care poetul și-a luat sub control trauma și a transformat-o în sursă de energie. Depresia cronică, melancolia universală care îl stăpânea și care, adeseori, în scrisori, îl împinge la gândul sinuciderii și al morții, a fost mereu
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără bătrânețe. În al doilea rând, epistolarul construiește
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
iubire, că Dumnezeu ne este Tată iubitor, iar noi suntem fii ai Lui. Dumnezeu este iubire, iubirea e viața însăși a naturii divine<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre suflet și înviere, P.G., XLVI, col. 196 C. footnote>, iubirea ține ființial de Dumnezeu<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, București, 1978, p. 297. footnote>, iar potrivit teologului Pavel Florensky este chiar ființa lui Dumnezeu, este actul Lui substanțial<footnote P. Florensky apud Pr.Prof. D. Stăniloae, Sfânta Treime, structura
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
André de Halleux, Palamisme et tradition, în rev. Irenikon, LIX (1975), nr. 4, p. 481. footnote>. Definiția lucrării ca mișcare a ființei o dă Sfântul Grigorie Palama citându-l pe Sfântul Ioan Damaschin: Dacă orice lucrare e definită ca mișcare ființială a vreunei naturi, unde a văzut cineva natură nemișcată, sau cu totul nelucrătoare, sau unde a aflat lucrarea care să nu fie mișcare a unei puteri naturale<footnote Sf. Ioan Damaschin, P.G., 94, col. 1057 cf. Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Apologie
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
naturale<footnote Sf. Ioan Damaschin, P.G., 94, col. 1057 cf. Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Apologie mai extinsă, în Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, ediția a doua, Editura Scripta, București, 1993, p. 227. footnote>. Lucrarea e manifestarea puterii intrinsece, mișcarea puterii ființiale. Lucrările nu se adaugă accidental lui Dumnezeu, le are în natura Sa. Accident e ceea ce acum este, acum nu mai este. Lucrarea lui Dumnezeu, deși nu e permanent aceeași (de exemplu lucrarea creatoare), nu e totuși accident pentru că Dumnezeu ar
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Filocalia ..., vol. VII, p. 482. footnote>. De aceea, ca împărtășiri de sine nu sunt nicidecum create. Și tot de aceea, după dumnezeiescul Maxim (Capete despre dragoste, I, 48), niciodată n-au început să existe; și sunt contemplate ca aflându-se ființial în jurul lui Dumnezeu; și nu a fost cândva când nu erau<footnote Ibidem, cap. 88, p. 480. footnote>. Deci Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt ca Persoane în fiecare lucrare, ilustrând raporturile Sfintei Treimi cu creația; acesta este domeniul iconomiei
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
autodepășire 7. Prin scris, Leonid Dimov și-a reconstruit o identitate și și-a reorganizat un nou sistem de repere existențiale. Vocația, “geniul” pe care îl invocă și îl asumă cu modestie, dar și cu fermitate, a fost și răspunsul ființial prin care poetul și-a luat sub control trauma și a transformat-o în sursă de energie. Depresia cronică, melancolia universală care îl stăpânea și care, adeseori, în scrisori, îl împinge la gândul sinuciderii și al morții, a fost mereu
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără bătrânețe. În al doilea rând, epistolarul construiește
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
locului în care Masoneria își înalță edificiul ei interior ca o proiecție a perfecțiunii Ierusalimului ceresc. Doar așa se poate explica faptul că ritualuri și simboluri detașate din fabuloasa panoplie masonică revin la nivel scriptural și se manifestă la nivel ființial în forme ludice și bizare. Denaturarea lor adolescentină este semnul nedesăvârșirii lui Urmuz și neaccederii sale la glosele și dezambiguizările semantice pe care le oferă practica masonică. De altfel, ritualul masonic rămâne pentru orice profan care nu are acces la
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
cinematografică însemnând deopotrivă istorie a cinematografului și teorie a imaginii cinematografice. Cinefilul nu este obligat să privească filmul în această ordine a prezentului, a actualității, a unei diacronii legitime, selecția lui nu este nu doar una de gust, ci una ființială. Cinefilul este un erudit al nostalgiei, prin urmare, inevitabil și aproape extatic întors cu fața către trecut prin intermediul căruia comunică cu prezentul, explorator al unui univers de umbre tandre, îndepărtate, efemere, hipnotice, până la a deveni, în timp, una dintre ele
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
și cea ne auzită, unitate în diversitate (ca și lumea văzută, dar și cea nevăzută). Ea ne apare bună prin unitatea ei și frumoasă prin diversitate ei, mărturisind, într-un anume fel, kalokagathia creației divine. Mutatis mutandis, dacă în absolutul ființial al artei sunetelor este armonie și egalitate deplină între variile muzici posibile, în dinamica muzicilor create diversitatea se organizează ierarhic, cel puțin începând cu faza subordonării, definindu- se prin organicitate, iar nu prin egalitate. În muzica stricată de păcatul constructi-
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia" (Goluri). Concretul se suspendă, așa încît orașul "devine tot mai abstract". Angoasată, pîndită de-o dematerializare crescîndă a mediului, corelată de o deplețiune a propriei stări ființiale ("Și ziua de azi/ s-a topit precum aburul / rănile mi le spăl / cu întîmplări iluzorii"), autoarea își află totuși un reazim într-o orientare vitală. Un reazim de sorginte feminină. Printr-o completare a unghiului de atac, versurile își
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
se ațâța și a-și demonstra puterea. Originea urletului este una profund organică și nu trebuie limitată la gât și gură, întrucât provine din măruntaie. De aceea, urletul nu este o izbucnire doar cu valoare auditivă, ci și cu valoare ființială, el devenind însuși trupul torturat. Nici un urlet nu este mai înspăimântător ca acela al victimelor castrate și al femeilor supliciate, pentru că, și într-un caz, și în celălalt, este vorba despre o sonoritate a speciei stârpite. Uneori, țipătul nu îi
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
sacrul. Ea nu este neapărat de opoziție, ca în tradiția iraniană, ci poate fi o relație de protejare a sacrului, cu toate că ei niciodată nu se vor confunda cu acesta. Dimpotrivă, se poate observa că șarpele sau monstrul se diferențiază radical, ființial, de sacru. Vom reține deocamdată această concluzie și vom continua analiza înalt plan. În estetica sa, Rosenkranz realizează o analogie între urât și răul moral. Infernul este reprezentat în plan moral de rău și de păcat, care se opun binelui
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
nu este un scop evident al ființei umane, cel puțin nu este un scop așa cum am putea înțelege toate celelalte scopuri care ar putea produce plăcere și pe care Kant le exemplifică în estetica sa. Este vorba de o necesitate ființială a omului. Dacă sacrul este „cosubstanțial ființei umane”, atunci și expresia lui exterioară, frumosul, va ține tot de o structură fundamentală a omului și nu de o plăcere care ar varia de la o epocă la alta. Diferențele care ar interveni
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
un „ce” - obiect la sfârșitul procesului; ea este însuși procesul, căci omul nu este un obiect al educației, ci subiectul. În învățarea-proces, subiectul nu se vrea o sumă de obiecte, o însușire, posesie de exteriorități, ci o asumare a valorilor ființiale pentru el; astfel deprinde valorile, virtuțile, se deprinde pe el însuși, forma sa lăuntrică și, totodată, proiectivă în orizont nelimitat, în conformare, relație rezonantă și rezonabilă cu „ceilalți”. Cu natural talent (Kant), conform principiului măsurii în toate pe care și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
anume tradițională cuviință, pulsează neîncetat sub pielea cuvintelor: "Pom al darurilor, l-ai făcut pe om, Doamne. Plin de păcate,/ ca o frunză îngălbenită, stau în desișul prezenței Tale./ Dă-mi, Doamne, cunoașterea nemișcată de Dumnezeu, că/ Tu ești fîntîna ființială, ești muma semnelor și literelor./ Pune-ți, Doamne, pecetea Chipului Tău peste coconul/ sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este om înflorit./ Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
ce operează în domeniul moral-paidetic al transferului. Menirea mântuitoare a învățării se realizează prin transferul de la autor, de la cel ce știe/este autoritate, la subiect-ins, la cel ce nu știe/nu este autoritate un transfer având la bază înțelegerea, relație ființial consubstanțială (în acest caz comunicarea fiind cuminecare). Puterea, competența morală a omului nu se manifestă atunci când toate îi merg bine și se află, în arogantă, lascivă vegetare, pe val, ci în chiar momentul problemă, de criză, când ai căzut și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de cultură este aproape imposibil să civilizezi viața unei comunități defavorizate”. În imperiul noului superficial și autoconsumist, prea ușor trecem pe lângă aforismul: „Cel ce își disprețuiește sau își oropsește părinții nu merită să se numească om”. Aici, tăietura verbului, care ființial leagă, amintește de capetele de învățătură ale Sf. Antonie cel Mare. Formula „teatrul ca viață”, a marelui Will, își are corespondent în ceea ce este „școala vieții”, cu manifest scop edificator, de zidire a personalității umane. Claritatea, rigoarea normativă a scopului
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Absolutul ontologic eternitatea entităților ontice, nici ea nu poate fi atinsă. Ființa se află într-o devenire continuă, o moarte de la o clipă la alta, urmând o nouă renaștere, iar pe de altă parte, entitățile individuale poartă in formula lor ființială perisabilitatea. Sunt Seine zum Tode ca să reluăm formula lui Heidegger, care nu face decât să repete un adevăr știut de întotdeauna și dese ori repetat, de Heraclit la modul profund tragic: "Noi toți trăim moartea, și toți ne trăim propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca o spovedanie liturgică, o rugă de mulțumire adresată divinității pentru longevitate, pentru darul creației, pentru ambientul natural, cultural și social pe care i l-a dăruit. Viața l-a îndrăgit pe Al. Mânăstireanu și-i adaugă, cu generozitate, ani ființiali în vistieria vârstei. Nonagenarul, la rândul său, prețuiește viața, o respectă și o iubește. Cu bunele și relele ei... “viața merită să fie trăită și trebuie trăită pentru că este supremul dar de care trebuie să ne bucurăm”. (p.40) Cartea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]