940 matches
-
nesiguranță, îndoială. Eu aveam o certitudine așa de netăgăduită ca însuși faptul că trăiam. Era acea siguranță revelatorie cu care vine minții noastre dezlegarea unei probleme îndelung frământate. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. ― La spitalul Filantropia! Circulația după miezul nopții era redusă, automobilul gonea spintecând aerul ca o săgeată. Deși voiam să ajung cât mai repede, ca să am o clipă mai devreme confirmarea teribilei bănuieli, totuși mi se strângea inima. ― Mai încet! Aș fi vrut acum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce-l urmărisem, am acționat mai degrabă datorită unui impuls lăuntric. Știu că eram foarte neliniștit și ieșind în oraș ca să scap de inerție, cel dintâi lucru pe care l-am făcut a fost să opresc un taxi. ― La sanatoriul Filantropia! Aș fi rămas de o sută de ori și aș fi plecat o singură dată. Și totuși am plecat. Străzile, casele, pomii, oamenii ― toate erau altfel decât ieri dar nimic nu mă reținea. Deși între ieri și azi se lăsase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dând sfoară printre oamenii grupului în care trăiam despre acest lucru, de teamă că dacă l-aș ascunde s-ar putea să dau îndărăt fără inconvenientul rușinei? Foarte posibil! Pe la ora cinci (supunîndu-mă unui gînd) m-am dus întins la Filantropia să stau de vorbă cu domnul Nenișor, rivalul meu. Nu l-am găsit: părăsise spitalul (ca și Mihaela) în cursul dimineții; nu era încă vindecat, continua tratamentul medical acasă. Faptul presupunea o prealabilă înțelegere între ei.) I-am aflat adresa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a condamnat la moarte sute de milioane de ființe numai pentru că purtau pal toane și căciuli de blană, ochelari, manșoane, mitene, ghete din piele, aveau pian, cai, cabriolete, amante și servitori, nu locuiau în bordeie, dădeau baluri de caritate, cultivau filantropia, își permiteau să fie nași la zeci de nunți și botezuri „în sat“ ș.a.m.d. Mugur Ciumăgeanu a insistat asupra necesității de redistribuire benefică a bogăției. De iradiere, cum i-aș spune eu, realmente șocat de cunoscuții bogați pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
gura ei lată, crispată de durere. Era singură în fundul patului, când venise Elena Drăgănescu s-o vadă. Declarase că ar fi mulțumită de puțină odihnă de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea că e bine îngrijită. Venea zilnic secundul de la Filantropia, simpaticul Romulus. Venea și maseuza tot de-acolo. Apoi baba cu leacurile ei, de care buna Lina se slujea fără scrupule . Mai era și fata aceea ... și Rim zicea că nu e nimic grav. Parcă ce putea fi o luxație
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o plimbare, fie și la o înmormîn-tare. Pe un timp ploios poate că lucrurile s-ar fi petrecut altfel. Erau venite și multe cliente ale Linei, informate în ultimele zile de pierderea unei rude de-aproape, mai erau colegii de la Filantropia, studenți prea zeloși sau numai curioși ai lui Rim, și alte legături ale unuia sau altuia din "rolurile" principale. Moșica Mari,' cu ceva contingențe, se așezase în fund de tot subt balconul corului și tot acolo fostele colege ale Siei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu chipul ei grav și senin, sta lângă Lina. Era acolo și Mini pe-aproape, pe care o ipnotiza reflexul vioriu al unui vitraliu. Nory, tot ne-astîmpărată, circula și aci și, cum nu putea tăcea, șoptea cu internul Romulus de la Filantropia. Sia zăcuse la Maternitate, dar Romulus știa amănunte. Un caz greu și rar! Altfel profesorul G. n-ar fi dat greș . Conformație falsă ... o dublă cale vaginală. Un plasament rău, totul 273 Io Fecioarale despletite, Concert din Muzică de Bacii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și mă lăsase pe mâna unei doctorițe minunate, dar mai puțin celebră). Și nu era băiat, era Irina. „Iartă-mă, e foarte urâtă !“, m-am smiorcăit eu la telefon, undeva pe seară, scandalizându-mi bărbatul și mai ales mama. La Filantropia nu ne dădeau voie să vedem copiii decât după 24 de ore de la naștere, așa că o zărisem doar, roșie, prelungă, pe când zbiera plictisită c-au deranjat-o să iasă. Am alergat de nebună, două etaje pe scări, la același telefon
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
speciilor de animale, așa cum o făceau înainte pe calitatea unor programe plictisitoare de televiziune. Și același lucru este valabil și pentru animalele care nu sunt în pericol de dispariție. Pentru toți peștii din mare. Vorbim despre o eră a unei filantropii corporative magnifice... la o scară globală. — Deci, acesta este rinocerul negru, pe care vi-l oferă Land Rover? Jaguarul, adus în fața dumneavoastră de firma Jaguar? — Eu n-aș spune-o chiar atât de brutal, dar, da, asta propunem noi. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trasează liniile directoare ale misiunii lui prin ușa Întredeschisă a băii. — Tipii ăștia sînt niște super-șmecheri. Nu văd decît software În fața ochilor, de aceea am considerat că ar fi o idee bună să le vorbești despre artă, poate și despre filantropie. Ia uite! Săraca Monica! Guvernul cheltuiește șase milioane de dolari pentru a o forța să descrie o muie! — Nu e chiar așa de simplu, ironizează Wakefield. Simte ceva născut de excitanta expresie „muie“. E murdară, e nerușinată, bravo ție, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
felul de numere cu cărți de joc sau să nu jongleze cu ouă. Ouă, numere. Maggie e obraznică În dimineața asta. Wakefield se taie pe bărbie. Privește firișorul de sînge În oglinda din baie, apoi Îl oprește cu hîrtie igienică. Filantropie, hai? Discursul lui este despre bani și poezie (cu o divagație prin artă), nu bani pentru poezie (sau artă). — Așa am dat de tine, continuă ea. Cum ai ajuns În domeniul artei? — Nu eram bun la jonglat. Și nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
porția sa de vinete Vindaloo extra-picante. — Noi sîntem lumea, Îi șoptește Maggie În ureche. Wakefield se gîndește la familia ei de țărani și GSO și la temerile lor față de evrei. Nu trecuse așa de mult de-atunci. — Face acte de filantropie? șușotește Wakefield către Maggie, fascinat de ungurul miliardar. Ar fi putut Înființa o fundație, să facă ceva pentru Ungaria... — Farkas? Nu cred că are timp pentru așa ceva. Este unul din tipii ăia care mor la biroul lor, cu cecurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deși Își dă seama că atari generalizări pot aluneca pe o pantă foarte periculoasă. — Eu nu fac chestii din astea, continuă Farkas complet netulburat, pentru că acum sînt foarte ocupat. Poată că la anul o să mă concentrez pe ce spui tu, filantropie, sau poate chiar... cuvîntul ăla oribil pe care-l folosești tu tot timpul, Paulee... fericire. Am să studiez fericirea timp de douăzeci de ani și o să vedeți rezultate concrete. Eu sînt un tip sistemic, nu un jucător nesăbuit. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este o comparație fără rost: Diavolul În persoană este cel care a adus porumbul din Lumea Nouă și a pregătit prima mămăligă de pe Pămînt. Dar asta e o altă poveste, chiar dacă e un mare triumf. Are o mare admirație pentru filantropie, care Încearcă să egalizeze terenul de joc. CÎnd beneficiarii filantropiei Încep să prospere, și deci să sufere În termeni oarecum mai burghezi, Încep să capete ceva valoare pentru el. Închide ochii, spre ușurarea lui Paulee, și trece În revistă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care a adus porumbul din Lumea Nouă și a pregătit prima mămăligă de pe Pămînt. Dar asta e o altă poveste, chiar dacă e un mare triumf. Are o mare admirație pentru filantropie, care Încearcă să egalizeze terenul de joc. CÎnd beneficiarii filantropiei Încep să prospere, și deci să sufere În termeni oarecum mai burghezi, Încep să capete ceva valoare pentru el. Închide ochii, spre ușurarea lui Paulee, și trece În revistă o mie de ani de mari filantropi mărșăluind ca la paradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plus față de teroarea, ușor de Înțeles, de a te trezi avînd un păr ca al lui Donald Trump, a avea prea mulți bani te poate face să te simți vinovat. Ușor de Înțeles, oamenii vor să șteargă această vinovăție prin filantropie. Generozitatea, adică filantropia, este tot atît de americănească precum... ce exemplu să vă dau, french fries. Un american nefilantrop este un cetățean nereușit, o aberație pe care identitatea noastră națională nu o va tolera. Chiar și Al Capone a organizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ușor de Înțeles, de a te trezi avînd un păr ca al lui Donald Trump, a avea prea mulți bani te poate face să te simți vinovat. Ușor de Înțeles, oamenii vor să șteargă această vinovăție prin filantropie. Generozitatea, adică filantropia, este tot atît de americănească precum... ce exemplu să vă dau, french fries. Un american nefilantrop este un cetățean nereușit, o aberație pe care identitatea noastră națională nu o va tolera. Chiar și Al Capone a organizat niște cantine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Bărbatul care-l cunoștea pe funcționarul de la agenția de publicitate ridică din umeri, se răsuci și mai urcă o treaptă. Condrat Focan îl urmă și el automat, cu gândul tot la Aspasia. Ajunsese la ea trimis de Irimia, profesorul de la Filantropia, cel care o operase pe Carmen, prietena lui din acei ani. Carmen Salem, săraca. Fată fără noroc. O nenorocise primul ei bărbat, inginerul acela de la gaze, care-i facuse și lui racordare în ’70. O lovise boala când îi mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Filantrop, Tomnea?!“ Ridicase vocea. Aproape țipa. Nemulțumit lovea cu pumnii în roțile fotoliului. „S-a întins mai mult decât îl ține puterile, asta face Tomnea ăsta. Nu a înțeles?! Nu i-a spus nimeni că aici numai eu dau la filantropie?! Cine i-a vârât chestiile astea în cap? Să facă ce vrea acolo, la București, sau unde-o vrea să stea. Nu i-a ajuns Sudica, unde l-am făcut om? Vrea și aici... Dar tac-su cum a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu reușesc să aduc dovezi definitive, dar mie așa mi se pare. Nu. Soluția e alta: pisicile pot fi îngrijite ca animale de casă, și atunci să li se dea de mâncare, dar în singurătatea străzii și a sufletului geriatric filantropia îmbracă exclusiv o formă canină. Mă rog.) Ca să nu mai lungesc, pe străduța labirintică de lângă Unirii, doi motani se priveau și-și mișcau vârfurile cozilor, mârâind din când în când așa cum fac pisicile, ca niște copii sălbatici. Voiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
caute la țară. De la gară, tocmai la primărie se oprise. Cunoștea. A urcat scările, s-a dus la serviciul vînzări-cumpărări și funcționarii i-au întins pe masă o hârtie pe care era desenat orașul. A ales un loc spre Tarapanaua Filantropiei, la groapa lui Ouatu, unde se ridica o mahala nouă. A umblat apoi pe la tribunal să încheie actele, a plătit și nu i-a rămas decât să se ducă să-și vadă metrii cumpărați. Așa s-a întemeiat. Lucrurile au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și lovituri repezi. Luna tocită se lăsase într-o parte spre câmpul Cuțaridei. Era răcoare și noaptea de septembrie avea o limpezime strălucitoare. În depărtare se vedeau luminile Bucureștiului, ca un policandru atârnat de cerul jos. Numai aproape, spre mahalaua Filantropiei, pâlpâiau felinare cu gaz, chioare și rare, pierdute sub oțetari sălbatici. În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că trăim din botezuri... Și râdea cu gura până la urechi. Cârciumarul, ca să le facă plăcere, râdea și el. Era mai mare norocul că le căzuse în drum. Banii se adunau repede, se înmulțeau. În câteva luni, locul se schimbase. Spre Filantropia crescu o mahala nouă. Către lacurile din marginea orașului se ridicau alte curți, mai arătoase. Altfel de lume. Proprietari se aflau numai d-ei pricopsiți, cu bani mulți. Umblau cu mașini și aveau droaie de servitori. Între gardurile acelea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De la scările de ciment se deschideau peluze de iarbă crudă, semănată, și, sub tufișuri de oleandri, se ascundeau bănci verzi sau chioșcuri deschise. Ferestrele aveau perdele bogate, străvezii, cu șireturi și ciucuri în margini, căzând în falduri pe pervaze. Tarapanaua Filantropiei rămânea la mijloc, într-un câmp, despărțind cele două laturi de parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului drum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimic. Era un ăla pipernicit și janghinos, numai sufletu-n el. Avea o traistă cu scule și hârtia primăriei că a plătit în bună regulă lotul, un dos plin de tinichele, tare ca piatra, în spatele lui Matei, cu fața spre Filantropia. Noti-lvenit se oprise întîi la Stere, la cârciumă, se dăduse în vorbă cu Ilie, cu Spiridon, le-a spus cine este, oamenii -lau ajutat. Era nevoie și de un frizer, că le crescuse părul ca la urși. -Lau sfătuit, i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]