356 matches
-
generează un paradox (Antim s-a deplasat stând nemișcat) care ne induce sentimentul fantasticului. Trecerea să în lumea de dincolo apare firească, fără nici un decor fantastic, și din acest motiv este fascinantă. Forță fascinației vine, însă, tocmai din rezultatul povestirii filmice: alături de Antim, si poate, mai acut, trăim sentimentul de dezorientare și senzația de translație dintr-o lume fiindcă privirea ne este condusă de autor că de un magician. Eliade este filmic în măsura în care proza să, la fel ca și filmul, este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fascinantă. Forță fascinației vine, însă, tocmai din rezultatul povestirii filmice: alături de Antim, si poate, mai acut, trăim sentimentul de dezorientare și senzația de translație dintr-o lume fiindcă privirea ne este condusă de autor că de un magician. Eliade este filmic în măsura în care proza să, la fel ca și filmul, este creația unui vis. Bibliografie 1) Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, București, Humanitas, 2000. 2) Eliade, Mircea, "Uniforme de general", în Eliade, Mircea, Proza fantastică, vol. IV, București, Editura Fundației
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Opera lui Mircea Eliade, București, Vremea, 2005. 6) Scarlat, Cristina, Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, vol. ÎI, Iași, Lumen, 2011. 7) Simion, Eugen, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, București, Demiurg, [1995]. 8) Vanoye, Francis, Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, București, All Educațional, 1995. L'ADAPTATION CINÉMATOGRAPHIQUE DE RÉCITS LITTÉRAIRES: CONVERGENCE ET COMPLÉMENTARITÉ DE DEUX ENSEMBLES SÉMIOTIQUES Brigitte SAINT-GEORGES Professeur au Collège Sainte-Austreberthe, Montreuil-sur-mer, France Chercheur en Arts du Spectacle, Université d'Artois, Arras, France 1. Leș rapports entre la
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mai bun caz, specialiștii în cinematografia românească îl recomandă drept "ecranizarea unui român de epocă" confuzia nuvelă-roman o regăsim, spre exemplu, în singura referire 11 a lui Valerian Sava, autorul unei cărți ce se vrea O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val, restaurația mediocrată și reformarea cinemaului românesc. 1, la filmul din 1984. În general, aspectul este eludat cu totul. A se vedea, din această perspectivă, nu numai analiza lui Cristian Tudor Popescu din Filmul surd în România muta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989. 8) Popescu, Cristian Tudor, Filmul surd în România muta. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune, Editura Polirom, Iași, 2011. 9) Sava, Valerian, O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val, restaurația mediocrată și reformarea cinemaului românesc. 1, Editura Paralelă 45, Pitești, 2011. 10) Tutui, Marian O scurtă istorie a filmului românesc. A short history of Romanian Cinema, ediția a II-a, revăzuta, Noi Media Prinț, 2011. VALORI
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
explice teoria conform căreia jocul actoricesc teatral ar fi incompatibil cu filmul, John H. Lawson observa că aceasta pornește de la faptul că "ecranul proiectează personalitatea umană altfel decât scenă, necesitând din partea actorului o pregătire specială. Și poate mai pretențioasa. Portretul filmic al unei persoane poate reda până în cele mai mici amănunte toate obiceiurile și excentricitățile acelei persoane. Dar asta nu înseamnă că am ajuns să cunoaștem și sufletul omului. [...] Regizori atât de deosebiți că Antonioni sau Pasolini, de pildă, isi creează
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
limbajul filmului este importantă relația pe care aparatul de filmat o are cu subiectul pe care il filmează și tehnicile de montaj al materialului filmat folosite pentru a asambla cadrele în așa fel încât să se ajungă la un discurs filmic coerent, expresiv și consistent.13 După André Bazin, a transpune cinematografic "o piesă de teatru înseamnă să dai decorului amploarea și realitatea pe care, material, scena nu putea să i-o ofere. De asemenea, ar însemna să-l eliberezi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la infinit: o competiție între scriitor și regizor."17 Filmografia lui Arrabal cuprinde lungmetraje și scurtmetraje, adaptări cinematografice ale scrierilor sale și filme în care acesta este prezent în calitate de actor. Ne vom opri la piesă Le cimetière des voitures, transpusa filmic de dramaturg. În limbajul teatral 18, vom avea în vedere elemente ce țin de regia interioară și de cea exterioară. Vom urmări raportul dintre reprezentarea teatrală realizată de Victor Garcia și realizarea filmica datorată dramaturgului. În Leș voies de la création
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la piesă Le cimetière des voitures, transpusa filmic de dramaturg. În limbajul teatral 18, vom avea în vedere elemente ce țin de regia interioară și de cea exterioară. Vom urmări raportul dintre reprezentarea teatrală realizată de Victor Garcia și realizarea filmica datorată dramaturgului. În Leș voies de la création théâtrale, Odette Aslan observa că regizorul Víctor García nu a schimbat nicio replică din textul dramatic, elementul de noutate fiind adus la nivel nonverbal. "Cimitirul de mașini scrie Odette Aslan -, prezentat de Garcia
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că, pentru a introduce celelalte trei piese, a fragmentat Cimitirul de mașini în mai multe secvențe, Garcia nu a schimbat niciun cuvânt și nu a făcut nicio tăietura."19 2.1. Cimitirul de mașini de Fernando Arrabal dramă în traducere filmica În analiza modului în care Fernando Arrabal "a tradus" intersemiotic 20, din limbaj dramatic 21 în limbaj filmic, piesa Le cimetière des voitures 22 / Cimitirul de mașini, primul aspect care ne va reține atenția va fi compararea momentelor filmului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a schimbat niciun cuvânt și nu a făcut nicio tăietura."19 2.1. Cimitirul de mașini de Fernando Arrabal dramă în traducere filmica În analiza modului în care Fernando Arrabal "a tradus" intersemiotic 20, din limbaj dramatic 21 în limbaj filmic, piesa Le cimetière des voitures 22 / Cimitirul de mașini, primul aspect care ne va reține atenția va fi compararea momentelor filmului cu momentele corespondențe din piesă și din punerea în scenă în viziunea lui Victor Garcia. Nu ne vom propune
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
va pleuvoir" își găsește, în ultimul exemplu, complinirea la nivel nonverbal, enunțul putând fi astfel considerat performativ 33. 2.1.1. b. Locul desfășurării acțiunii Trecerea de la generic la derularea propriu-zisă a filmului se face prin fondu, mijloc de punctuație filmica, ce delimitează în mod clar genericul de momentele acțiunii cinematografice. Întrucât da informații referitoare la raportul dintre real și ficțional 34, genericul de film are același rol că și afișul de teatru, iar fondu-ul care desparte cele două lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
35 În filmul lui Arrabal, fondu-ul se deschide în imaginea panoramarii 36 cimitirului. Cameră pleacă apoi în travelling 37 pentru a se opri asupra planului mediu al părții ștăngi a unei mașini. Farul din imagine este aprins. În contextul filmic, dar și în acela al piesei, sensul de mișcare nu este gratuit. În piesa, de exemplu, personajele au o direcție bine determinată de intrare și de ieșire din scenă. Astfel, Lasca și Tiossido traversează sistematic spațiul de joc de la dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fi buni și puri [...] FIDIO: Am cumparat Biblia. LILBE: Și e suficient? FIDIO: Da, ne va fi suficient. [...] FIDIO (citind): La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul. (Entuziasmat.) Cât e de frumos."41 Este posibil, așadar, ca, in transpunerea filmica a piesei Le Cimetière des voitures, schimbarea de atitudine față de textul sacru să aibă la origine spectacolul lui Victor García. 2.1.1. c. Apariția lui Emanou În timp ce pe banda sonoră se aud pași, imaginea ni-l arată pe Emanou
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cinematografic, se poate vorbi, așadar, de o scindare. În film, cele două fețe ale personajului din piesă ar putea fi Emanou (idolul supraviețuitorilor cataclismului) și Faligan (personajul aparent ingenuu). 2.1.1. f. Lasca și Tiossido intrări în scenă / apariții filmice Spre deosebire de piesă, unde există un singur spațiu, în film, datorită naturii limbajului cinematografic, există un spațiu al geometriei și al clarității (specific lumii polițiștilor) și unul al obscurității și confuziei (lumea lui Emanou). Primul moment în care poate fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prin orchestrarea în planuri 66, de posibilitatea de a apropia personajele sau de a le depărta. Arrabal folosește, în secvență amintită, dar de altfel în majoritatea secvențelor filmului, planul american. Planul american 67 apropie cel mai mult distanță de receptare filmica de cea a teatrului. De altfel, Marcel Martin observa că "Planul american pune accentul pe personaje în proximitatea lor fizică și pe intensitatea prezenței lor morale"68. 2.1.1. g. Aleluia! Replica-refren a lui Milos Secvență prezintă în fundal
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Bastide 89 cu privire la mască 90 avangardă a apărării împotriva morții, și dacă acest sens este coroborat cu acela transmis în Biblie referitor la Isus cale către adevăr și viața veșnică, se poate ajunge la concluzia, de altfel confirmată de contextul filmic, ca, in opera arrabaliană, numai cei aleși (grupați generic sub mască elefantului) vor putea vedea chipul sacru al lui Emanou. Ceilalți, așa cum repeta adesea Dila, deși au ochi, nu văd și deși au urechi, nu aud. Inexistentă în piesa, mască
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
unui interlocutor unic. De cele mai multe ori predică mulțimii, fără a spune vreodată ceva despre trecutul său. Aici, Fodère îi va dezvălui lui Topé cum s-a nascut Emanou 108. Spre deosebire de alte momente în care a preferat prezentul teatral, în realizarea filmica a scenei nașterii lui Emanou, Arrabal a ales să se întoarcă în timp folosind posibilitățile de care dispune cinematograful. Pe ecran apar imaginile lui Emanou copil, a mamei și a tatălui său. Magii sunt trei femei frumoase, printre care o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prin mască, broască țestoasă îndeplinește, în India sau în Tibet, funcția de animal cosmofor purtător și susținător al lumii. Prin faptul că posedă structura cosmosului (patru stâlpi care sprijină o sferă), cele două animale sunt considerate animale cosmice. În contextul filmic, tocmai prin această îngemănare simbolică, o parte din însușirile elefantului sunt transferate țestoasei. Una dintre acestea este fertilitatea, trăsătură simbolizata adesea de ploaie: "în Laos, în Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia și recoltele bogate, căci Indra este zeu al furtunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ploaie: "în Laos, în Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia și recoltele bogate, căci Indra este zeu al furtunilor; elefantul poartă pe cap o nestemata, care are strălucirea fulgerului"119. Cele două simboluri, elefantul și țestoasă, devin complementare la nivelul mesajului filmic, iar prin prezența lor mesajul inițial al piesei se îmbogățește, fiind astfel deschis mai multor posibilități de receptare. Faptul că momentul nașterii copilului coincide cu încetarea secetei, cu venirea ploii izbăvitoare, ar putea fi interpretat recurgând din nou la textul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
supus a cărui introducere se face în prezența unui prinț."122 În film, sub influența montării lui Victor Garcia, povestea își pierde din conotația derizorie pentru a se apropia, într-o notă ceva mai gravă, de rădăcinile biblice. În realizarea filmica, istoria începe cu plan-detaliul pălăriei. E un melon 123, o pălărie identică aceleia purtate de Topé sau aceleia din care Emanou a scos hamburgerii pentru a satura mulțimea. Ceva mai încolo, în momentul în care Topé îi va da lui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Duțu, Editura Meridiane, București, 1998. 30) Torres Monreal, Francisco [et al.], El teatro y lo sagrado: de M. de Ghelderode a F. Arrabal, Universidad de Murcia, Servicio de Publicaciones, 2001. 31) Vanoye, Francis și Goliot-Lété, Anne, Scurt tratat de analiză filmica, Editura ALL Educațional, București, traducerea Corneliu Matei, 1995. 32) Zand, Nicole, Interview d'Arrabal et Savary, "Le Monde", 7 janvier 1967, în Bernard Gille, Fernando Arrabal, Editions Seghers, Paris, 1970. LITERATURA ȘI CINEMATOGRAFIA, DOUĂ FORME ALE ARTEI Ion de Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
realist, o dramă, care ilustrează cu intensitate maximă nașterea, cristalizarea, izbucnirea și stingerea unor conflicte sufletești, sociale, psihologice și chiar istorice. Durată filmului este de 205 minute. Personaj puternic în varianta rebreniană, Ion este la fel de bine construit și ca personaj filmic prin jocul remarcabil al lui Șerban Ionescu. Individualizat printr-un caracter puternic, Ion rămâne exponențial în ambele registre: literar și filmic. Cameră de filmat devine în mâinile lui Mircea Mureșan o veritabilă "cameră-stilou", o provocare lansată de text în a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Durată filmului este de 205 minute. Personaj puternic în varianta rebreniană, Ion este la fel de bine construit și ca personaj filmic prin jocul remarcabil al lui Șerban Ionescu. Individualizat printr-un caracter puternic, Ion rămâne exponențial în ambele registre: literar și filmic. Cameră de filmat devine în mâinile lui Mircea Mureșan o veritabilă "cameră-stilou", o provocare lansată de text în a surprinde contextele și atmosfera în care evoluează personajele. Scenaristul și regizorul au acordat o importanță deosebită în a reconstrui atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lumea. Puține filme se ridică la nivelul textului care le inspiră. De data aceasta, cazul este special: plecând de la peliculă 2 lui Terry Gilliam, The Fisher King3, Leonore Fleisher va scrie, după scenariul lui Richard La Gravase un adevărat poem filmic, care nu este altceva decât o superbă rescriere a legendei căutării arthuriene a Sfanțului Graal, translata în plin secol XX. Românul nu se ridică la nivelul peliculei care l-a inspirat, drept dovadă faptul că este mai puțin cunoscut, citat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]