275 matches
-
și note de Modest Morariu, Editura Meridian, București, 1986. C.Th. Dimaras, Istoria literaturii neogrecești, în românește de Mihai Vasiliu, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 75. Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern, București, 1987, vol. I-II. Vezi Filocalia, vol. VII, București, 1977. Filocalia, ed. cit., p. 229. Virgil Cândea, „Studiu introductiv” la Dimitrie Cantemir, Divanul, București, 1969. Vezi Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, în Cronicile slavo-române din secolele XV-XVII, publicate de I. Bogdan, ediție revizuită
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în fața Lui și va lumina în fiecare, și fiecare va lumina în El<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 1, cap. 5, traducere din grecește, introduceri și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în col.Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. VI, Edit Humanitas, București, 1997, p. 129. footnote>. Va fi o lumină care va copleși toate luminile fizice. Ei nu vor avea trebuință
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Palamas). Cu timpul Însă observăm că demersul său devine din ce În ce mai personal, accesoriile științifice fiind Înlocuite printr-un autentic dialog pe picior de egalitate cu Părinții. Notele pe care Stăniloae le redactează pentru Ambigua lui Maxim Mărturisitorul, pentru diferiți autori din Filocalie, pentru operele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este vorba mai degrabă de scolii teologice, menite nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Ioan Climax, Grigore Palamas („eroii” și modelele lui Stăniloae), fără să lase deoparte marii teologi ai primelor secole precum Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani, Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care Îi citează admirativ. Rolul său În redescoperirea misticii ortodoxe, patristice și bizantine este de altfel apăsat subliniat chiar de Stăniloae Într-un articol intitulat „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
patristice În particular. II Stăniloae nu era „specialist” Într-un anumit Părinte. Îl interesau toți Părinții greci acceptați oficial de Biserică, pentru că ei alcătuiesc, laolaltă, Tradiția ortodoxă. Lista traducerilor sale patristice este impresionantă. În afara celor douăsprezece volume ale Filocaliei (ale Filocaliei sale), despre care voi vorbi numaidecât, ea conține autorii și titlurile următoare, În ordine cronologică : Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul Împotriva lui Achindin (1932 ; 1933; 1938) ; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el Îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești, la care a lucrat, cu Întreruperi, jumătate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugăciunea inimii și de Filocalia lui Nicodim și a lui Macarie În cursurile sale de teologie mistică din anii 1930, pornind mai cu seamă de la lucrările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești, la care a lucrat, cu Întreruperi, jumătate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugăciunea inimii și de Filocalia lui Nicodim și a lui Macarie În cursurile sale de teologie mistică din anii 1930, pornind mai cu seamă de la lucrările publicate de Irénée Hausherr În Orientalia christiana. El consacrase, de asemenea, prelegeri Întregi lui Paisie Velicikovschi, traducătorul Filocaliei În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Este vorba de părintele Arsenie Boca și de părintele Serafim Popescu, personaje cunoscute În mediile ascetice românești, care și-au putut procura, cu ocazia unui pelerinaj la Muntele Athos, prin 1940, un exemplar din cea de-a doua ediție a Filocaliei grecești. Noul editor, Panaghiotis A. Tzelatis, adăugase la cuprinsul primei ediții câteva capitole ale Patriarhului Kallistos. În rest, nu schimbase nimic. Stăniloae a fost entuziasmat de această descoperire și s-a apucat de treabă. Primul volum a apărut În 1946
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cultură teologică, ci deopotrivă Împlinirea unei datorii sufletești. În dedicația pe care o pune volumul I, el scrie: „Doamne, primește munca acestei traduceri ca pe o rugăciune pentru sufletul scumpei mele copile, Mioara”. Maciej Bielawski a consacrat un lung studiu Filocaliei lui Stăniloae și nu am intenția să refac aici analiza lui. Mă voi mulțumi să subliniez câteva aspecte care nu au fost luate În seamă de cercetătorul polonez. În prefața din 1946, Stăniloae oferea propria sa cheie de lectură asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
studiile științifice recente, pe de altă parte, realizează propriile investigații, În special asupra tradiției manuscrise a traducerilor românești anterioare. O altă diferență majoră ține de succesiunea autorilor și a operelor. De exemplu, Începând cu primul volum, Stăniloae schimbă ordinea din Filocalia greacă, motivând operațiunea respectivă prin dorința de respectare a criteriului cronologic. Astfel, Îl plasează la sfârșitul cărții pe Isaia Pustnicul, iar pe Nil Ascetul (de Ancyra) după Ioan Casian, spre deosebire de Nicodim Aghioritul, care Îl așezase, pe de o parte, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
170 de capitole „despre viața morală a oamenilor și despre buna lor purtare”, Stăniloae ignoră (sau pare să ignore) studiul capital al lui I. Hausserr, publicat În 1933, unde savantul francez demonstrează paternitatea stoică a acestei scrieri pseudo-antoniene. În sfârșit, Filocalia lui Stăniloae conține mai multe texte suplimentare față de modelul athonit, În special cele din volumele IX-XII. Într-adevăr, cu volumul VIII, În care include, printre alte texte, Metoda și regula de Calist și Ignatie Xanthopulos; Arta isihiei a lui Calist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Într-adevăr, cu volumul VIII, În care include, printre alte texte, Metoda și regula de Calist și Ignatie Xanthopulos; Arta isihiei a lui Calist Angelicudes și un fragment din „Viața lui Palamas” despre universalitatea rugăciunii inimi, Stăniloae epuizează practic conținutul Filocaliei lui Nicodim. Conștient că-și Încheiase misiunea, include În volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc. Volumul VIII a fost publicat În 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect să continue. Curios, după mai puțin de un an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
misiunea, include În volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc. Volumul VIII a fost publicat În 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect să continue. Curios, după mai puțin de un an, iese la lumină volumul IX din Filocalie, cuprinzând scrieri de Ioan Climax și Dorotei din Gaza. Apoi, În 1981, un al X-lea volum este consacrat scrierilor lui Isaac de Ninive. Timp de zece ani lucrurile s-au oprit aici. După revoluție Însă, spre surpriza generală, Părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
După revoluție Însă, spre surpriza generală, Părintele Dumitru adaugă Filocaliei sale Încă două volume groase, de mai bine de cinci sute de pagini, cuprinzând Corespondența lui Ioan și Varsanufie (1990), precum și scrierile lui Isaia Pustnicul (1991). Atunci când ne-a părăsit, Filocalia sa număra douăsprezece volume și peste patruzeci de autori (În total, aproape șase mii de pagini). În studiul consacrat acestei grandioase lucrări, Bielawski Încearcă să dea o explicație respectivelor adaosuri, invocând simbolismul cifrei 12 În tradiția creștină. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
traducerile destinate colecției „Părinți și Scriitori Bisericești”, Întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu. Este, iarăși, adevărat, că prăbușirea comunismului l-a adus pe Stăniloae, dintr-odată, ca pe mulți alți intelectuali marginalizați de regim, pe scena publică. De mai mult timp Filocalia sa devenise un simbol al rezistenței românilor În fața ideologiei marxiste, atee și anticreștine. Tocmai În această atmosferă de entuziasm și frustrare post-revoluționară, atât de bine cunoscută unora dintre noi, Părintele Dumitru a luat hotărârea de a-și continua proiectul, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînoadă proiectul traducerii operelor lui Maxim, pe care Îl demarase Înainte de război: Mistagogia, apărută În 1944, În Revista teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie, consacrate În Întregime scrierilor Părintelui bizantin. Al doilea volum, apărut În 1947, conținea cinci scrieri : Cuvântul ascetic; Capete despre dragoste; Capete teologice (gnostice); Întrebări, nedumeriri și răspunsuri; În sfârșit, Tâlcuire la Tatăl nostru (Orationes dominicae breuis expositio). În volumul III, apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, Înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară Între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse În volumul al VII-lea din Filocalie, Stăniloae reia subiectul În cadrul unei Întinse polemici declanșate de Jugie, În 1925, prin articolul său „Grégoire Palamas” din Dictionnaire de Théologie Catholique. Este vorba de un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
teologico-patristic identic parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune În liturghia orotdoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și Îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște, Vintilescu sau Schmemann), perspectiva ecleziologică În care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților Îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori el comite ancronisme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
al VII-lea, căruia i-a consacrat o introducere din rațiuni... patriotice. Tradiția de care se simte atașat este aceea reprezentată de Athanasie, Chiril al Alexandriei, Părinții capadocieni, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Simion Noul Teolog, Grigore Palamas și isihaștii din Filocalia sa. E vorba de aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondinționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
lumea patrologilor profesioniști. Viziunea sa patristică a avut, evident, de suferit, cum am văzut atunci când am prezentat lucrările sale despre Origen, Pseudo-Dionisie și Grigore Palamas. Ceea ce va dura Însă În timp, În afara celor trei cărți personale și, desigur, În afara monumentalei Filocalii, este figura-simbol a unui nou Părinte al Bisericii, de talia unui Athanasie cel Mare, veghind la căpătâiul ortodoxiei românești de-a lungul Întregului secol XX. (traducere din limba franceză de Răzvan Ionescu) PAGINĂ NOUĂ 9. Teologie și patristică În catolicismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
doi părinți români citați, deși nu obligă apodictic, recomandă călduros găsirea unui Îndrumător „profesionist”. I. Hausherr, „Un écrit stoïcien sous le nom de Saint Antoine”, În Orientalia christiana nr. 30, 1933, pp. 212-216. Pentru fiecare volum din varianta românească a Filocaliei a se vedea comentariul amănunțit al lui Bielawski, op. cit., pp. 34-50. La Stăniloae titlul exact este Metoda sau cele 100 de capete ale lui Calist și Ignatie Xanthopol (n.t.). La Stăniloae: Calist Angelicude, Meșteșugul liniștirii (n.t.). La Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Fathers’s Political Eschatology - out of fashion?”, În C. Badilita/Ch. Kannengiesser, Les Pères de l’Eglise dans le monde d’aujourd’hui, Paris/București, 2006, pp. 223-241. Cu o singură excepție: cele câteva pasaje din Ioan Casian, incluse În Filocalie. Acestea sunt traduse... din greacă. Esențială rămâne lucrarea coordonată de Giuseppe Alberigo, Storia del Concilio Vaticano II, Bologna, 1995-2001, cinci volume. Același Alberigo a scris, ulterior, și o Breve storia del Concilio Vaticano II. De asemenea, René Latourelle (ed.), Vaticano
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pana din mână. Paisie însuși lucrează noapte după noapte până la surmenaj și slăbirea accentuată a vederii renunțând adesea și la obișnuitele trei ore de somn. Încununarea acestei lupte cu timpul și cu propriile puteri avea să fie traducerea inegalabilă a Filocaliei grecești în slavonă. Din cele treizeci și șase de capete ale Filocaliei grecești, el reușește să traducă douăzeci și patru în slavonă. Are bucuria să le vadă publicate, cu doar un an înainte de moartea sa, în 1793. Apăreau sub titlul „ DOBROTOLJUBJE”, în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
slăbirea accentuată a vederii renunțând adesea și la obișnuitele trei ore de somn. Încununarea acestei lupte cu timpul și cu propriile puteri avea să fie traducerea inegalabilă a Filocaliei grecești în slavonă. Din cele treizeci și șase de capete ale Filocaliei grecești, el reușește să traducă douăzeci și patru în slavonă. Are bucuria să le vadă publicate, cu doar un an înainte de moartea sa, în 1793. Apăreau sub titlul „ DOBROTOLJUBJE”, în patru părți și două volume, la Sankt Petersburg. Bătrân, bolnav, purtând de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din textele patristice bizantine, traduceri în slavonă și română, care s-au răspândit pe tot teritoriul Bisericii de Răsărit și nu numai. Încununarea operei de traducere a starețului însuși, traducerea a douăzeci și patru din cele treizeci și șase de capete ale Filocaliei din greacă în slavonă vede lumina tiparului în 1793, la Sankt Petersburg. La doar un an după această imensă bucurie, starețul Paisie se stinge la Neamț, în 15 noiembrie 1794, lăsând lumii, numeroase traduceri de texte ajutătoare de suflet, o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]