1,926 matches
-
M-am întrebat atunci, mă întreb și acum, dacă ceea ce ne propune d-na Cornelia Pillat este o ediție critică. E adevărat, ne-am prea obișnuit cu o fizionomie anume a unei astfel de ediții: textul transcris cu impecabilă acuratețe filologică, un cuprinzător aparat critic, cu secțiuni de comentarii la fiecare volum și poezie care să noteze și geneza bucății, apoi variantele descoperite în arhivă, după care să se reconstituie receptarea operei (al fiecărui volum) în epocă și, uneori, după aceea
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
prezintă ediția Pleïade. D-na Cornelia Pillat, încă în 1983, a optat pentru un tip de ediție mediană. A respectat, mai întîi, cu pioșenie sumarul primului volum al ediției definitive din 1944. Iar în păstrarea formelor de limbă (în ținuta filologică a textului) a optat, cum se precizează în nota ediției la volumul din anul 2000, mult mai amplă decît cea din 1983, pentru acele forme de limbă (pronunție) care nu strică rima și care i-au fost specifice poetului. Regret
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
mai mult seria veche și pe cea nouă, adăugînd la cuvintele din primele litere ale alfabetului înregistrate la începutul secolului o serie de neologisme impuse între timp, ca și regionalisme și cuvinte vechi descoperite de anchetele dialectale și de cercetările filologice mai recente. Realismul prudent al acestor proiecte nu ne poate împiedica să imaginăm, utopic, situația ideală: o reeditare completă, unificată, adusă la zi, a întregului dicționar. Dincolo de aventurile apariției sale, de impresia unei povești fără sfîrșit sau a unei opere
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
ideologia marxistă dar mai cu seamă dezgustați de vocabularul marxist (cu ale sale "supraproducție", "bază" și "consum"). Importurile sale teoretice soseau, aflăm în prefața acestui volum, în egală măsură de la Paris, Konstanz, Berlin, Frankfurt, Budapesta și Moscova. Cititorii cu pregătire filologică vor recunoaște în această înșiruire de localități nume precum Lacan, Jauss, Adorno, sau Lotman, și se vor mira, probabil, cum de pot fi ele puse laolaltă într-un curent de gîndire de sine stătător? Răspunsul, ocolit de autori, după părerea
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
altă dimensiune, cea comercială; o discografie bogată și o prezență destul de intensă în viața de concert, și domeniul deschis inițial doar elitelor melomane a început să cucerească categorii mai largi de ascultători. S-au format școli de interpretare cu principii filologice și estetice diferite și în jurul lor o întreagă literatură ce dezbate la nesfârșit de la cele mai mărunte detalii la ideile generale căutând răspunsuri la întrebări cărora este greu, dacă nu imposibil să le dai răspuns: ce semnificații aveau cândva unele
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
de proză politică. Arbitrară și hilară efectiv e clasificarea poeziei și ordinea așezării ei în sumar. Dl Pericle Martinescu are dreptate: "Alcătuită în felul acesta foarte personal, unde arbitrariul capătă forme hipertrofice, ediția Cuza - notabilă la vremea ei pentru contribuțiile filologice de la rubrica "Însemnări literare", constituie azi mai mult o piesă de muzeu." Și o curiozitate editorială. Ediția Iorga, din 1922, n-are prefață, publicînd numai poeziile apărute în Convorbiri literare. Într-o comunicare din 1939, citită la Academie, propunea un
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
slujbă de mulțumită până la 10 seara."" * Pour la bonne bouche, am păstrat o anecdotă "academică" notată cu delicii de simpaticul autor al jurnalului. Fiindcă n-a mai rămas loc să reproduc tot pasajul o rezum: La Academie, izbucnește o controversă filologică - de ce să se spună pălăria în cap și nu pe cap, de ce stau în pat și nu pe pat, de ce cad în genunchi și nu pe genunchi ș.a.m.d. - " o hărmălaie de nu mai știi ce-i. Pînă se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
împrumuturilor din latină, situația dubletelor, influențele reciproce dintre limbile romanice (mai ales în semantică, în utilizările moderne ale cuvintelor), poziția latinismelor în limbile non-romanice, statutul lor de "termeni internaționali" etc. Comparația pe care romanistica a propus-o dintotdeauna - ca instrument filologic, de reconstrucție etimologică - poate deveni azi și un mijloc de politică culturală în domeniul limbilor și al comunicării. Ca și dicționarul anglicismelor în Europa (coordonat de Manfred Görlach), pe care l-am prezentat acum cîțiva ani în această rubrică, dicționarul
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
astfel de informații se pot pune în circulație cu o iresponsabilitate ce poate fi nocivă. l în același număr de revistă, Alice Georgescu pune și ea în circulație o falsă problemă: aroganța criticilor de teatru care au la bază studii filologice. Să scrii două articole (cel din nr. 62 este o continuare) pe o astfel de temă, iată o mică performanță publicistică! l în OBSERVATORUL CULTURAL nr. 4, Dan Ionuț Popescu, student în anul IV al Universității de Arte din București
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
în Ťleul nouť, cum îi spun țăranii leului greu" (Jurnalul Național). Sintagma leu greu își justifică succesul prin caracterul ei deopotrivă metaforic și aliterativ. Funcția poetică a limbajului (din schema comunicării în versiunea lui Roman Jakobson, despre care studenții facultăților filologice aflau în primele cursuri de lingvistică generală și care acum a intrat și în manualele de clasa a IX-a) nu încetează să producă ilustrări ale importanței sale. în plan prozodic, rima leu - greu (păstrată și la plural: lei - grei
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
Gary e măcinat de scurte perioade de depresie pe care și le stinge în paharele de Martini, fără să reușească a alunga sentimentul vinovăției. Mijlociul, Chip, pare singurul care s-a înstrăinat voluntar de familie. Lui îi sunt încurajate aptitudinile filologice și am fi putut avea și un mic roman despre viața universitară (ŕ la David Lodge) în marele roman al familiei Lambert, dacă Chip nu și-ar fi distrus promițătoarea carieră de profesor făcând o pasiune (ce se transformă pe
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
pentru lingvistica românească: Magdalena Vulpe, Opera lingvistică, I, , Cluj, Clusium, 2004; ediția este îngrijită de Ion Mării și Nicolae Mocanu, beneficiind de o listă mai lungă de colaboratori. Cartea - apărută în condiții grafice foarte bune, în acord cu acuratețea sa filologică - reunește studii publicate de regretata lingvistă (dispărută în anul 2003) de-a lungul întregii vieți, în volume colective și reviste de specialitate. Cunoșteam multe dintre ele dinainte, pentru că erau repere sigure ale domeniului: sintetizînd direcții și idei fundamentale de cercetare
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
priceput folclorist și etnograf, autor al unui excelent Dicționar al folcloriștilor, 1979, reeditat relativ recent sub denumirea de Dicționar al etnografilor și foarte avizat în alcătuirea unor ediții, cu tot aparatul critic necesar. De adăugat că textul e impecabil vegheat filologic. Se repară astfel erorile incalificabile ale unei ediții de acum vreo patru ani din această carte a lui Tudor Pamfile. Ediția d-lui Iordan Datcu, bunul meu coleg de la Editura Minerva de odinioară, merită întreaga stimă și considerație pentru calitatea
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
de ediții critice intitulată chiar "Clasicii români Minerva". Colecția aceasta e mai laxă în compartimentele aparatului critic. Lipsesc variantele, identificarea genezei fiecărei scrieri, tot aparatul critic rezumîndu-se la compartimentul receptarea critică a operei. Prin structură, această colecție, ireproșabilă sub raport filologic, aduce aminte de vestita colecție franceză Pleiade (minus înfățișarea ei grafică). De obicei, se reiau în această nouă colecție texte din ediții anterioare, apărute tot la Editura Minerva, care beneficiaseră de întreg aparatul critic necesar. Cred că e bine că
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Așadar, convenția mondenă și borna asumată de comunitate de când s-a pomenit se cam suprapun. Sunt, apoi, întâmplările de rău augur, sau măcar de rea aluzie. De pildă, dl Goe, atât de firitisit pentru costumația lui, care stârnește și dispute filologice între trei dame cam depășite de situație, poartă pe panglica pălăriei inscripția Le Formidable. Într-un accident pe nava cu pricina (ale cărui ecouri le prinde Ioana Pârvulescu din presa vremii), un elev-marinar își pierde capul. La propriu. Lui Goe
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
Iacob se deschide, în premieră, cu un amplu capitol dedicat operei de traducere a Bibliei găzduite de noul centru teologic românesc, instalat în 1738 la Blaj de strălucitul episcopcă rturar Ioan Inocențiu Micu-Klein. Capitolul Biblistice recapitulează, prin texte și studii filologice laborioase, întreaga operă de traducere a textului sacru, care a constituit o preocupare centrală a cărturarilor blăjeni, de la Samuil Micu (autor al traducerii din 1795) și până la Timotei Cipariu, și el autor al unei traduceri integrale, puțin cunoscută în afara cercurilor
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
dintr-o etnie doar tolerată într-o provincie de margine a Imperiului Habsburgic, au avut-o în permanență în vizor. Este foarte bine că Ioan Chindriș și Niculina Iacob ne-au pus la dispoziție, printr-o ediție de mare ținută filologică, probele necesare afirmației de mai sus.
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
niciodată ca fenomen exclusiv și tiranic-estetic. Pe lângă frumos, literatura ne oferă și o pedagogie a frumosului, în această pedagogie constând însăși kalokagathia ei. Aș atrage atenția, mai ales acum, când reformele succesive ale manualelor și curriculelor preuniversitare au prăbușit învățământul filologic, asupra celor 7 eseuri de metodică a predării literaturii în școală, semnate de profesor. Unele, deși datează de dinainte de 1989, sunt de o netăgăduită actualitate, cu toate că au fost elaborate într-o perioadă de tehnicizare și, în același timp, ideologizare a
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]
-
comunicare pe care le amplifică imaginea filmată, sau puterea ei de manipulare. În sfârșit, se cuvine semnalată și o ediție apărută în Spania: Iberia, introducción a un imperialismo futuro, Ed. Pre-textos, 2013, alcătuită de Antonino Saéz Delgado, cu o notă filologică scrisă de Jerónimo Pizarro, care valorifică din fondul pessoan mai multe manuscrise pe tema Iberiei. Puse laolaltă, ele conturează dimensiunile unei sinteze spirituale hispano-portugheze specifică întregii peninsule iberice, nu doar Portugaliei, cum schița la început Pessoa tema celui de al
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
se mai arată că atribuirea de conotații negative la folosirea cuvântului este interzisă. Deputatul motivează necesitatea unei astfel de legi prin faptul că termenul "rom" generează confuzie pe plan internațional. "Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice și de etimologie. Ei fac o asociere firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia și țara (= națiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = “țara briților, a englezilor”; Mauretania = maur + (et)ania = “țara maurilor”, deci România = rom + ania
Senatul avizează înlocuirea termenului "rom" cu "ţigan" () [Corola-journal/Journalistic/27159_a_28484]
-
al ambiguităților interpretative cu care se confruntă exegeții: din totalul de 85 de note, aproape un sfert (20 la număr!) sunt dedicate pasajelor obscure, interpretabile în fel și chip. Și trebuie remarcat faptul că nu este vorba de obișnuitele dueluri filologice dintre, să zicem, un universitar care îngrijește o ediție Oxford și unul care îngrijește o ediție Cambridge ci, adesea, unul și același exeget, copleșit de lupta cu sensurile originalului, propune două- trei sau chiar patru soluții interpretative. Cred cu tărie
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
Bogdan Mihai Dascălu au preluat textul, spre a nu întrerupe cursul însemnărilor zilnice, dar nu și notele editorului interbelic, prea lacunare în raport cu aparatul critic al versiunii de față. Pe lângă refacerea unității cronologice a textului maiorescian, editorii au adoptat o metodă filologică în egală măsură minuțioasă și transparentă de indicare a fluctuațiilor lingvistice. Fiecare trecere de la o limbă la alta este semnalată prompt, în pagină, printr-o notă, astfel încât lectorul este, simultan, în posesia conținutului, dar și a aspectului textului diaristic. Ceea ce
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
zilele noastre. Alături de notele exasperant de detaliate (o singură eroare: Al. Parodi, din care traduce Caragiale, nu este scriitor italian, ci francez), de un masiv glosar, de un indice de nume și de unul de locuri, această secțiune completează instrumentele filologice pe care editorii le oferă prezumtivului lector. Nu cred că vreunul dintre căuzașii „despărțirii de Maiorescu” a citit vreodată cu atenție însemnările zilnice ale criticului, nici măcar în edițiile insuficiente de până acum. Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu le (și ne
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
efect printre alte efecte posibile. O atestă cele trei volume de poezie pe care le-a publicat până acum, extrem de diferite între ele, dar păstrând, toate, o surprinzătoare dispoziție către artificiu și, n-am cum altfel să-i spun, cochetărie filologică. În centrul romanului se află un dosar de urmărire care se transformă (nu e nici o noutate) într-un dosar de existență: corespondența electronică a unui adolescent, depozițiile cercului de prieteni, transcrierile notelor de filaj ș.a.m.d. Ancheta urmărește să
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
operei sale și îmbogățita prin retraducerea în sine. În 1981, la deloc neînsemnata să performanță de-odinioară, Romulus Vulpescu se referea autocritic și autoironic, la fel cum o face în deschiderea ediției de acum: „În ‘51-’52, transliterasem - cu acribie filologica și cu intransigenta juvenila - toate particularitățile, curiozitățile și dificultățile originalului, conștient de fatală constrîngere a măcar unei renunțări. Și-am renunțat la ceea ce, pe-atunci - inconștiență a vîrstei! - considerăm elementul, nu superfluu, desigur, perisabil, insă: formă. s...ț Am păstrat
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]