247 matches
-
de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească. Ar mai trebui poate adăugat așa cum în Calul verde dialogul, păstrîndu-și aplombul, nu evită cu totul un nume fals, exprimînd deliciul, de o simpatică pedanterie, al filosofării, întîlnim și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i mai puțin adevărat că autorului nu-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale, Constantin Popa ar fi înclinat să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
celor cincizeci și patru de poeme care vor urma. Tematica lor e prea serioasă pentru a fi consumată în grabă și cu atât mai puțin într-o manieră grobiană: erosul și tentația absolutului (ciclul de rerum amore), abstracțiunea și tentația filosofării (ciclul numele lucrurilor), poezia și necesitatea ludicului (secțiunea poetica, ars ludica). În rama poetică, toate sunt tratate în culori pastelate, în acord total cu o sensibilitate ingenuă: "" Desfigurările " lirice ale Oanei Lazăr sunt proiecții ale imaginarului într-o lume inocentă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vor fi adoptate, datorită valorii lor practice limitate oferă prin subtilele analize critice ale educației contemporane valoroase sugestii și subiecte de reflecție. Pentru existențialism importantă nu este atît cunoașterea, cît trăirea, interesînd mai puțin filosofia ca atare și mai mult filosofarea. Existența se relevă în "situații limită" ale condiției umane: suferință, îngrijorare, vină, singurătate, neliniște, disperare, moarte ș.a. Adepții acestei filosofii evită, din principiu, ordonarea într-un sistem unitar a concepției lor; aceasta ar duce, după părerea lor, la închistarea filosofiei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
personalității", apoi pe aceea a unei "filosofii a personalității" finalizată într-un program educațional; c) concepția filosofică originală a lui C. Rădulescu-Motru. Această filosofie a apărut și în legătură cu anumite probleme specifice timpului său. Prin urmare, ea este atașată stilului de filosofare propriu acestuia, iar sursele, influențele, premisele sale, alături de invenția autorului pe fondul tradiției, constituie determinațiile ei genetice. Întâlnim inventarieri ale surselor și influențelor personalismului energetic, de regulă, comentate, în prezentările mai întinse ale acestei filosofii: la Vasile Băncilă, Petre Vaida
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
temelor, să fie considerate neproductive filosofic, în sensul că ele resping un principiu de construcție care ar putea deschide și apoi întări o anumită ordine a discursului? Pe de o parte, trebuie spus că modernitatea a propus o formulă de filosofare numită "metafizică inductivă", pusă la lucru și socotită încă semnificativă în orizontul filosofiei actuale. Pe de altă parte, eseul reprezintă o formă de discurs filosofic foarte răspândită și cu efecte notabile în privința creației filosofice veritabile. C. Rădulescu-Motru a fost, pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Critici, concepute de Kant înaintea Antropologiei). Actul de reîntemeiere a antropologiei este repetat de Max Scheler. Cu noul înțeles de "filosofie a omului", antropologia depășește închiderile științifice, devenind discurs asupra "poziției omului în univers ca punct de plecare al oricărei filosofări"40. Reinstituirea antropologiei filosofice (Scheler) este apropiată, în sensul ei generic ca discurs reflexiv, de instituirea ontologiei umanului ca ontologie fundamentală (Heidegger). Ambele rediscută și redefinesc statutul rostirii despre om. Diferențele țin însă de modul raportării la ceea ce filosofii în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unui răspuns sunt deja active dacă ținem cont de interpretarea ipotezei în cauză ca o "realizare" a structurii formale a conceptului kantian al finalității; dar răspunsul ca atare trebuie construit de aici încolo, ținând seama și de anumite modele de filosofare actuale de care se apropie personalismul energetic. Care este "calea" proprie acestuia de reconstrucție a omului, de explicare 258 a umanului, dacă îl apropiem de astfel de modele, asemănătoare în privința principiilor de construcție filosofică pe care le acreditează, așa cum sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prezența în granițele lor a unor explicații non-energetiste, eronate după aprecierea filosofului român. Stadiul de început al formării doctrinei personalismului energetic se află, fără îndoială, într-un "impas" teoretic cu această explicație strict energetistă, dacă ne raportăm la modelul de filosofare corespunzător ipotezei personalist energetice pus la punct în lucrări mai târzii. Scopul lui C. Rădulescu-Motru este, acum la început, de a schița programul științei (îndeosebi al psihologiei) angajată în cercetarea manifestărilor energiei; rezultatul este însă o construcție metafizică ce conține
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu doar au folosit termenul, ci au lucrat în modelul unui personalism, se află filosoful francez Charles Renouvier. III.2.b. Filosofia personalistă a lui Charles Renouvier O discuție despre posibilele coincidențele aporetice, metodologice, general-teoretice, de formulă sau model de filosofare etc. dintre personalism și personalismul energetic trebuie să pornească de la filosofia lui Charles Renouvier. Întâi, pentru că această filosofie deschide "epoca personalismelor" (deși termenul apare mai devreme, iar problemele persoanei au fost abordate cu mult înainte de acest moment); apoi, pentru că Renouvier
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conceptului kantian al finalității și de la proiectul antropologic kantian, potrivit cărora omul este scop final al existenței. De aici, desigur, multe diferențe față de filosofia kantiană și, ceea ce ne interesează mai mult în acest context, față de personalismul energetic. Considerând formula de filosofare proprie personalismului renouvierist, mizând pe aspectul ei cosmologic, evident, uneori, în lucrările filosofului francez, ne este îngăduit să spunem că omul poate fi gândit, în privința locului său în lume, și în funcție de coordonatele pe care le-am observat la Kant și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
noastră în natură înseamnă a se bate pasul pe loc într-un proces în esență mereu identic și deci absurd prin monotonia sa"304; și absolutismul are, așadar, o funcție "predictivă", asigurată, de asemenea, indirect. O viziune (teorie, model de filosofare, concepție) antropologică așa cum descoperim în personalismul energetic și în celelalte specii personaliste nu este unică în filosofia contemporană. De altminteri, orice filosofie postkantiană cu intenții antropologice are un accent personalist, căci fiecare formulează ideea unei ordini a lumii în care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
singură, și uite așa descurajezi, tu, orice tentativă masculină de impresionat. Îmi repetase în diverse forme că sperii bărbații, mă întreb dacă oare pe toți sau se gândea doar la el, deși, atunci când mi-a spus că bărbații fug de filosofări, a adăugat cu emfază că, în ceea ce îl privește, pot sta liniștită, întrucât, fiind doar un copil, el n-are de gând să fugă. Din afirmația lui, cel puțin prima parte a fost falsă, pentru că a fugit mâncând pământul, despre
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pe care le-am atribuit eu. Williams echivalează moralismul cu teza "priorității moralului asupra politicului"32 și cu teza că "teoria politică este ceva de genul eticii aplicate"33, despre care găsește că sunt întruchipate în două modele clasice de filosofare politică: modelul legislativ (enactment model) și modelul structural (structural model). Potrivit modelului legislativ, exemplificat în mod paradigmatic pentru Williams de utilitarism, "rolul filosofiei politice este acela de a formula principii, concepte, idealuri și valori pe care politica (în măsura în care face ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ideii că politica nu este nimic altceva decât "etică aplicată" și - în plus - abordării de tip "mai întâi etica" (ethics first) a filosofiei politice. Prin acest termen Geuss desemnează o abordare despre care spune că este axată pe teza că filosofarea referitoare la lumea socială și politică trebuie să "înceapă" "cu încercarea de a obține ... o "teorie ideală" a eticii"46 pentru ca apoi, într-un al doilea pas, să "aplice acea teorie ideală acțiunii agenților politici"47. Prin "teorie ideală a
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau măcar susțin că le justifică - fără a recurge la temeiuri morale? Și mai important: ce înseamnă, mai exact, "prioritatea moralului asupra politicului"? Ce susține această teză pe care Williams o consideră punctul comun al celor două modele moraliste de filosofare politică? Așa cum au insistat Eva Erman și Niklas Möller, această afirmație destul de confuză - și în privința căreia Williams nu face nimic pentru a o dezambiguiza 59 - poate fi interpretată în mai multe sensuri, printre care unul epistemologic, unul conceptual, unul temporal
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Rescuing Justice and Equality și - bănuiesc - în multe alte scrieri moraliste de filosofie politică 62. Este definiția sa o definiție a moralismului sau mai curând o definiție - și aceea extrem de caricaturală, stângace și neinspirată - a teoriei ideale ca metodă de filosofare politică, în accepțiunea pe care i-a dat-o John Rawls 63? De unde a dedus Geuss că Rawls ne sugerează să "aplicăm" "teoria sa ideală a eticii" "acțiunii agenților politici", când orice student decent în filosofia politică știe că el
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
libertate, 16, 21, 48, 50, 55-56, 63, 70-71, 84, 104, 132, 136, 149, 159, 161-162 libertatea conștiinței, 48, 104 libertăți fundamentale, 48, 85 logica acțiunii și raționalității politice, 142, 148, 152 M marxism, 23, 110 metaetică, 105 modelul legislativ (de filosofare politică), 30 modelul structural (de filosofare politică), 30-31, 37 moralism parohialist, 18, 40, 67, 129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129, 164 moralitate personală, 144, 147, 150-151 moralizare (a
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
63, 70-71, 84, 104, 132, 136, 149, 159, 161-162 libertatea conștiinței, 48, 104 libertăți fundamentale, 48, 85 logica acțiunii și raționalității politice, 142, 148, 152 M marxism, 23, 110 metaetică, 105 modelul legislativ (de filosofare politică), 30 modelul structural (de filosofare politică), 30-31, 37 moralism parohialist, 18, 40, 67, 129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129, 164 moralitate personală, 144, 147, 150-151 moralizare (a politicii), 77 multiculturalitate, 112 N nationalism
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
articolul lui Matt Sleat, "Realism, Liberalism and Non-ideal Theory Or, Are there Two Ways to do Realistic Political Theory?", în Political Studies (2014), DOI: 10.1111/1467-9248.12 152, nu toți realiștii confundă moralismul cu teoria ideală ca metodă de filosofare politică. 64 John Rawls, A Theory of Justice. Revised Edition (Belknap Press, Cambridge, 1999), pp. 6-10. Trad. rom. John Rawls, O teorie a dreptății (Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012), pp. 28-32. Astfel de întrebări se ridică și cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
aforistice, e mai degrabă rezultatul unei exigențe interioare, aceea a unui tip de luciditate aparte, care cere contradicției verbale să suplinească discontinuitățile și rupturile impuse de succesiunea evenimentelor din realitatea familiară. Constantin Noica considera că poporul nostru nu are vocația filosofării pentru că ignoră problematica devenirii (cuvînt împrumu tat, de altfel, pentru care nu există o formă proprie în limba română). Ca să existe devenire, e nevoie de întîlnirea unor forțe contrare, inegale, astfel încît această confruntare să producă o cutremurare, un dezechilibru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică (idealizând satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de călătorie cu numeroase intruziuni eseistice pe teme de artă și literatură, încheindu-se cu o succintă filosofare metaforică asupra vieții. Se reține în special „dosarul de existențe” pe care îl înglobează scrierea, M. făcând portrete reușite unor contemporani, printre care Al. Sahia, Șt. Roll, Miron Radu Paraschivescu, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu. SCRIERI: Contradicții în Imperiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
Turnul Babel pe Main (1995) prezintă trăsături ce vor deveni o constantă a poeziei sale. Retorica poemelor este colocvială, discursivitatea lor favorizând receptarea, fără a exclude tensiunea mesajului. Texte ample din Fiul risipitor dezvăluie gravitatea rostirii și o înclinație spre filosofare, fiind totodată semnul „ieșirii” din spațiul natal și al migrării către alte meleaguri. Turnul Babel pe Main sintetizează poetic dificultățile de adaptare pe care le resimte exilatul. Tragismul trăirii este însă camuflat de o ironie amară, adesea mușcătoare. Registrul ironic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
da înapoi către acea presupusă zonă de umbră, să nu rămână paralizată față de pierderea reperului luminos, unic și stabil, cartezian"167. Lipsa întemeierii, a fundamentelor, a constrângerilor "tari" ale normativității devin astfel repere ale discursului postmodern care atenționează astfel că filosofarea nu mai poate fi realizată în sensul cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168, în metanarațiuni, antifundaționalism, valorizarea experienței estetice și retorice în locul adevărului, pluralism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diferit decât înainte: drept "societate de consum" la Baudrillard, "societate a spectacolului" la Debord, "societate tehnologică" la Ellul etc. Dezbaterile poststructuralismului, ale situaționalismului, ale Tel-Quel-ului sau ale postmodernismului francez în formare i-au marcat în continuare opțiunile, precum și stilul de filosofare. Problema scriiturii ca economie și producere axată mai degrabă pe rolul semnificantului, avatarurile barthesiene de surprindere a scriiturii între alte noțiuni ca text, discurs, scriere, sau ale diminuării instituției autorului, incursiunile semiotice ale Juliei Kristeva ce vor contura conceptul de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
definitivată în Le Miroir de la production, va reprezenta, din perspectiva strategiilor discursive, un reviriment, o abandonare a schemelor anterioare și a stilului preponderent analitic, pentru a aborda, într-o modalitate aparte, teme noi. Radicalizarea temelor, dar și a stilului de filosofare și scriitură, precum și "deconstruirea" unui personaj-cheie în conceperea modernității vin să contureze desprinderea de modernism și intrarea într-un stadiu discursiv nou, în care, cel mai adesea, a fost etichetat drept postmodern. Baudrillard critică absolutizarea economicului și a procesului său
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]