6,757 matches
-
lui uscată o reciclează, făcând-o bobițe minuscule pe care le strecoară în pasta de dinți. În sfârșit, cu câteva zile înainte de o nouă întâlnire, Vlada consumă numai lichide, pentru a elimina tot din intestine și a-i "curăța drumul" filozofului. În celelalte capitole ale romanului, unul mai slab decât celălalt (nivelul cel mai de jos fiind atins în Achtung!), Ioana Baetica va căuta o etajare intelectuală a acestor mizerii. Fișa de înregistrare e substituită printr-o fișă de lecturi, la fel de
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
înțelege întrebarea, poate aș găsi și răspunsul... • Cuvintele duc uneori în locuri tainice. Dar nu e obligatoriu să le urmezi. • „Toate pânzele sus! Până în pânzele albe!” • Speranța moare penultimă... Înaintea noastră. • Nefericit de profesie. • Ideile mele proprii vin de la mării filozofi ai omenirii (citat). Dacă alegi între două rele dai sigur de belea. Viața e făcută cam așa: bărbaților le place să se asocieze în jurul unui SECRET, iar femeile adoră să îl afle cât mai repede. Dalila a descoperit secretul lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
conchide că tot ce rămîne pe dinafara ficțiunii literare "nu are valoare literară". Concluzia? Pleșu, Manolescu, Liiceanu sau Patapeivici, deși scriu bine, nu sînt scriitori. Substratul stă în aceeași afurisită de invidie culturală din cauza căreia, din cealaltă tabără, cea a filozofilor, despre Liiceanu sau Pleșu se spune că nu sînt filozofi pentru că sînt scriitori. Cu alte cuvinte, scriu prea frumos ca să mai fie și gînditori. Pentru Florin Iaru, e de-a-ndoaselea: Liiceanu și Pleșu nu sînt scriitori pentru că sînt filozofi. Iată cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
are valoare literară". Concluzia? Pleșu, Manolescu, Liiceanu sau Patapeivici, deși scriu bine, nu sînt scriitori. Substratul stă în aceeași afurisită de invidie culturală din cauza căreia, din cealaltă tabără, cea a filozofilor, despre Liiceanu sau Pleșu se spune că nu sînt filozofi pentru că sînt scriitori. Cu alte cuvinte, scriu prea frumos ca să mai fie și gînditori. Pentru Florin Iaru, e de-a-ndoaselea: Liiceanu și Pleșu nu sînt scriitori pentru că sînt filozofi. Iată cum poți să stai în altă tabără și să împărtășești aceeași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
cea a filozofilor, despre Liiceanu sau Pleșu se spune că nu sînt filozofi pentru că sînt scriitori. Cu alte cuvinte, scriu prea frumos ca să mai fie și gînditori. Pentru Florin Iaru, e de-a-ndoaselea: Liiceanu și Pleșu nu sînt scriitori pentru că sînt filozofi. Iată cum poți să stai în altă tabără și să împărtășești aceeași ranchiună culturală ca cei din tabăra filozofilor neliterați.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
scriu prea frumos ca să mai fie și gînditori. Pentru Florin Iaru, e de-a-ndoaselea: Liiceanu și Pleșu nu sînt scriitori pentru că sînt filozofi. Iată cum poți să stai în altă tabără și să împărtășești aceeași ranchiună culturală ca cei din tabăra filozofilor neliterați.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
placul publicului, gâdilându-i, adică, urechile, cum ar zice dascălul lui Caragiale. Compozitorul are un plan elaborat și bine definit care pune în mișcare un angrenaj complicat și, inevitabil, rezultatul nu este întotdeauna complet previzibil. Herbert Brun, un compozitor și filozof cu totul remarcabil, vorbea despre: "ultima mea piesă pe care încă n-am învățat cum să-mi placă". Dacă rezultatul sonor este în contradicție cu logica piesei, fie programul, fie datele trebuie modificate. Dacă nu există o astfel de contradicție
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
lîngă indubitabilul simț muzical, poate o achiziție filogenetică a cărei trăsătură dominantă se manifestă cu o raritate atît de mare, încît efectul ei apare o dată la un milion de oameni. Să dechidem, de pildă, Înțeleptul singuratic. În această carte, patru filozofi arabi sînt prezentați prin prisma biografiei și operei lor, pentru ca, în cazul a trei dintre ei, Grete Tartler să le traducă pentru prima dată în limba română cîte o lucrare de bază. Cei patru filozofi ai Evului Mediu arab sînt
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
singuratic. În această carte, patru filozofi arabi sînt prezentați prin prisma biografiei și operei lor, pentru ca, în cazul a trei dintre ei, Grete Tartler să le traducă pentru prima dată în limba română cîte o lucrare de bază. Cei patru filozofi ai Evului Mediu arab sînt: Al-Farabi, Ibn Sina, Ibn Bagga și Ibn Tufayl. Respectînd ordinea, varianta latinizată a numelui lor este: Alfarabius, Avicena, Avempace și Abubacer. Neîndoielnic, urechilor noastre numele lui Avicena ne sună cel mai familiar, ceilalți neavînd pentru
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
mentală. Însă o asemenea reprezentare ți-o poți face citind traducerile Gretei Tartler, mai precis Vederile locuitorilor cetății virtuoase (a lui Alfarabius), Povestea lui Havy Ibn Yaqzan (a lui Avicena), Cel viu, Fiul celui Treaz (a lui Abubacer). Simplu spus, filozofii aceștia arabi gîndesc în perspectivă islamică, dar în tipar grec. Asta înseamnă că perspectiva unei gîndiri nu e totuna cu tiparul ei. Perspectiva e direcția în care un gînditor, mișcîndu-se, își urmărește scopurile teoretice. În schimb, tiparul e cadrul care
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
O altă analogie e cea cu cinematograful. Perspectiva unui gînditor e ca filmul pe care îl proiectezi într-o sală de cinema, iar cadrul gîndirii e ecranul pe care privești filmul cu tot cu aparatul de proiectat. În virtutea acestei analogii, cei patru filozofi arabi privesc un film islamic pe care îl proiectează pe un ecran grec cu ajutorul unui aparat care, la rîndul lui, e grec. Cu alte cuvinte, viziunea pe care o au asupra lumii e islamică, dar paradigma pe care sprijină e
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
să nu fie în același timp sensibil. Între inteligibil și sensibil nu există nicio deosebire de natură. Ceea ce-i totuna cu a spune că inteligibilul este numele pe care îl ia sensibilul atunci cînd intră în cîmpul înțelegerii noastre. La filozofii arabi din această carte, tronul lui Allah e inteligibil, iar căile prin care ajungi la el sînt două: prin moarte sau prin cunoaștere iluminată. Ambele au rostul de a te desprinde de lumea sensibilă. Dar, cum moartea are neajunsul de
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
noi astăzi prin cuvîntul ,recenzie", cartea lui Kierkegaard fiind mai curînd o diatribă ad hominem îndreptată împotriva unui Andersen care, deși nu-și publicase încă poveștile care aveau să-i aducă faima mondială, era deja un nume celebru. Pe scurt, filozoful îi reproșează scriitorului că, neavînd o concepție proprie despre viață, lipsa aceasta se răsfrînge malign asupra substanței narative a romanului. În al doilea rînd, că nu are puterea de a se detașa de viața personajelor pe care le descrie. Sau
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
înseamnă că în ea e vorba cu precădere de autorul ei, și abia apoi de temele circumstanțiale asupra cărora a apucat el să se aplece. Cu alte cuvinte, indiferent de disciplina în numele căreia vorbește și indiferent de concluziile la care ajunge, filozoful vorbește mereu despre preferințele și gusturile lui. Atîta doar că o face indirect, prin ricoșeu, adică prin oglindire în afară, iar nu prin introspecție, adică prin întoarcere înăuntru. Și astfel, toate temele pe care le cercetează sînt pretexte de care
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
care se va strădui s-o apere în fața adversarilor, cît mai curînd gradul de potrivire între personalitatea omului viu și teoria la care a ajuns în cele din urmă. Dacă așa stau lucrurile, atunci unui exeget preocupat de înțelegerea unui filozof nu-i va mai rămîne decît ca, plecînd de la opera autorului, să meargă regresiv către ființa lui, întrebîndu-se cu stăruință cîtă coerență există între intuițiile pe care le-a avut la început filozoful și forma livrescă în care le-a
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
atunci unui exeget preocupat de înțelegerea unui filozof nu-i va mai rămîne decît ca, plecînd de la opera autorului, să meargă regresiv către ființa lui, întrebîndu-se cu stăruință cîtă coerență există între intuițiile pe care le-a avut la început filozoful și forma livrescă în care le-a turnat de-a lungul timpului. Acesta e procedeul de care face uz Petru Vaida în lucrarea Opera filozofică a lui Tudor Vianu. Petru Vaida cercetează cărțile lui Tudor Vianu trecînd mereu dincolo de ele
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
în minte cîteva intuiții fundamentale de care nu se va dezice niciodată. Aceste intuiții nu sînt rezultatul unor influențe livrești, căpătate în urma lecturii și a studiului temeinic, ci sînt reprezentări spontane dobîndite în urma vieții de care a avut parte. Doi filozofi citind aceleași cărți dar ducîndu-și viața pe alte meridiane vor purta în ei alte intuiții de bază. Așadar, hotărîtoare în configurarea unei gîndiri de filozof e viața pe care acesta a trăit-o, și nu cărțile pe care le-a
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
studiului temeinic, ci sînt reprezentări spontane dobîndite în urma vieții de care a avut parte. Doi filozofi citind aceleași cărți dar ducîndu-și viața pe alte meridiane vor purta în ei alte intuiții de bază. Așadar, hotărîtoare în configurarea unei gîndiri de filozof e viața pe care acesta a trăit-o, și nu cărțile pe care le-a citit într-o perioadă sau alta. Și chiar lucrul acesta îl spune și Petru Vaida: "Orice gînditor are anumite intuiții originare fundamentale care nu pot
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
bine ce anume se ascunde în spatele acestui cuvînd bizar. Și iată cum individualitatea, ireductibilă fiind la scheme raționale, se preschimbă în dovada cea mai clară a existenței elementului irațional, adică în proba vădită că cel mai scandalos dușman al gîndirii filozofilor - iraționalul - există aievea. Potrivit lui Petru Vaida, una din dramele lui Tudor Vianu este că, deși a fost toată viața un adept al rațiunii și un partizan al raționalității umane, esteticianul a fost silit să accepte că rațiunea nu poate explica
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
tentativa lor de a cuceri această culme. Anunțul victorios a fost făcut în ajunul încoronării reginei Elisabeta II, care îl va înnobila pe alpinist. Vineri, 30 mai Simbol al culturii franceze Se împlinesc 225 de ani de la moartea scriitorului și filozofului Voltaire (François-Marie Arouet), membru al Academiei Franceze. În secolul al XVIII-lea, într-o perioadă în care cultura franceză domina Europa, Voltaire domina cultura franceză. Opera sa cuprinde toate genurile literare: piese de teatru, dialoguri, lucrări istorice, romane, povestiri, versuri
Agenda2003-21-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281045_a_282374]
-
i-au dat toate mijloacele de a se cultiva, de a învăța totul despre lumea aceasta. Prin muncă neobosită, legând zilele cu nopțile, cuvioasa Paraschiva s-a îndulcit din învățătura timpului, a cunoscut limbile străine, s-a mângâiat cu înțelepciunea filozofilor. Dar mai presus de toate a pus citirea zilnică a Bibliei și a vieții sfinților, sporind în cuvioșie și sfințenie. La 18 ani s-a produs momentul de cumpănă al vieții ei, când tatăl ei, vrând s-o mărite cu
Agenda2003-41-03-14-15 () [Corola-journal/Journalistic/281568_a_282897]
-
Elisabeta IOSIF: Am în fața mea un filozof, convertit de arta cuvântului. De fapt, un scriitor, pentru care cuvântul devine simbolul ființei creatoare. „Versul este pentru viziuni, proza pentru idei”, spunea Henri Ibsen. Să decupăm de aici eseul și critica literară, atât de frecvente în scrierile cărturarului Al.
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
cenacluri literare, să organizeze manifestări culturale, așa cum se întâmplă în Argeș, București, Cluj, Vâlcea etc. E.I: În balanța a doua secole, când unii și-au pierdut mentorii iar alții sunt uitați, s-a creat o anume „disperare” de destin. Filozoful Al. Florin Țene a consolidat, într-un fel, ideea disputată în secolele XIX și XX privind arhetipul intelectualului. Așadar, ce rol pot juca acum, la început de secol al XXI-lea, intelectualii? Al.F.Ț.: Intelectualul în societate ar trebui
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
despre „modele”, să ne oprim la modelul intelectual și scriitoricesc al unui manager cultural, cum a fost Artur Silvestri. Al.F.Ț.: Artur Silvestri a fost un „Om al Faptelor Mari”, un împlinitor al acestora. Tot ce a făcut acest filozof al culturii universale este pentru dezlipirea ochilor celor care încă mai bâjbâie prin întunericul ignoranței, ca un profet creștin: Fă binele aproapelui tău, precum ai dori să ți se facă ție. Cred că a fost cel mai mare, cel mai
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
inspirație și 90% transpirație“ (Edison). Bineînțeles că în această „poveste“ a avut un rol și întâmplarea; de exemplu, poate fi o întâmplare faptul că doamnei Tales îi plăceau brățările de chihlimbar și... iubea pisicile. Se povestește că soția matematicianului și filozofului grec Tales din Milet (cca 624-547 î.Hr.) obișnuia adesea să-și mângâie pisica preferată. Nimic interesant, desigur; surprinzător este faptul că brățara ei de chihlimbar „se încărca de electricitate“, de aceea, în momentul în care atingea nasul pisicii „săreau scântei
Agenda2004-45-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283009_a_284338]