338 matches
-
scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau acțiune; prinde din viață modelele, le desenează silueta, le face să gesticuleze, să filozofeze. Pretutindeni simțim răul ce stăpînește tipurile lui Gorki. E urîtul, e spllen-ul rus, taska. (...) ea e forța ascunsă ce ne aduce aminte de acele jucării moderne de copil, constînd într-o tablă de oțel magnetizat, pe care se învîrtesc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adaug , la încheiere, urări de viitoare frumuseți literare ale scriitoarei Tania Nicolescu:, știutoare și a filozofiei zen, atât de asemănătoare rugăciunii inimii, a românilor ortodocși, încheind cu al său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
hai să Începem cu Începutul. Păi, tocmai aici e problema. Cu ce să Încep? Începe cu orice-ți vine acum În minte, că la urma urmei toate se leagă Între ele, de oriunde ai Începe. Că dacă ar fi să filozofăm, am putea spune că Începutul poate fi oriunde și sfîrșitul nicăieri. Atunci cred că am putea Începe chiar de aici: cu toate că te admiram și credeam că nimeni nu e mai deștept decît tine, nu știu ce s-a Întîmplat cu mine de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
stepele despre care povestea Rusoaica, la pădurile de mesteceni albi, la conții slavi, din care aceasta cobora. Ori la cealaltă descendență, prusacă: de acolo, peste timp, venea, poate, dorința, trecătoare, de ordine a lui Thomas; de acolo, pornirea de a filozofa, chiar dacă morbid, de la o vreme, a bunicii. Antonia configurase, dacă nu În rațiunea lui Thomas, atunci În subconștientul lui, o femeie ireală; poate că impotența afectivă a lui Thomas, care nu se Îndrăgostise niciodată nebunește, ei i se datora În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ligheane cu pământ clocotind de râme, cum fac ăi de vor să-și obișnuiască țurloaiele cu apa fierbinte. Într-un cuvânt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul și raiul de pe pământ - pițigăie glasul Gabi cel Norocos pentru a sugera că, filozofând, Bruță-negriciosul se încordase, izbutind 47 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În care eu îmi revărsam bărbăția și tot eu țineam fata În care doar trecând în acea clipă pe stradă Deveneam pentru a treia oară neîntrerupt vinovat. M-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai spiritul unui sceptic grec și o inimă de Iov ca să încerci sentimentele în ele însele: un păcat fără vină, o tristețe fără motiv, o remușcare fără cauză, o ură fără obiect... Sentimente pure - care își au echivalentul în a filozofa fără probleme. Nici viața și nici gândirea nu mai au - în felul acesta - vreo legătură cu timpul, iar existența se definește ca o suspendare. Tot ce se petrece în tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindcă nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sub semnul sublimului? - Estetica să mai salveze crucea, ca simbol al veșniciei. Nu există o plăcere mai mare ca aceea să crezi c-ai fost filozof - și nu mai ești. A suferi înseamnă a medita o senzație de durere: a filozofa - a medita asupra acestei meditații. Suferința-i ruina unui concept; o avalanșă de senzații, care intimidează orice formă. Totul în filozofie este de rangul al doilea, al treilea... Nimic direct. Un sistem se construiește din derivări, el însuși fiind derivatul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e epatant. (Fiecare țară își are expresiile vidului ei mental.) - Interziceți adjectivul cotidian și definiția celebră a lui Aristot cade. Diferențele dintre filozofii antici și cei moderni, atât de frapante și de defavorabile ultimilor, pleacă din faptul că aceștia au filozofat la masa de lucru, la birou, pe când aceia în grădini, în piețe sau la cine știe ce margine de mare. Apoi anticii, mai leneși, stăteau multă vreme întinși, căci știau bine că inspirația vine orizontal. Astfel, ei așteptau gândurile, pe când modernii le
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înțelege și a nu aprecia nimic. Senzația acestei confuzii absolute face din orice filozof un poet, dar nu toți filozofii o pot atinge și o pot trăi cu o intensitate durabilă. Căci dacă ar atinge-o, n-ar mai putea filozofa abstract și rigid. Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet. - Din lumea definitivă a formelor și a problemelor abstracte, care într-un vârtej al simțirii, în confuzia tuturor elementelor sufletești, se împletesc în alcătuiri ciudate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Cum să mai faci atunci filozofie sistematică și în ce fel să mai poți fi capabil de o arhitectonică bine definită? Sânt oameni care au început cu lumea formelor și sfârșesc în confuzia absolută. De aceea, ei nu mai pot filozofa decât poetic. Dar în confuzia absolută, nu mai importă nimic în afară de chinurile și voluptățile nebuniei. Esența grației Sânt multe căi prin care se poate realiza o detașare de pământ, o avântare și o înălțare deasupra unei mențineri oarbe în viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Îl vrei”). CÎt de mîndru, tare ar fi, omul robește la „un nu știu ce plăcut”. E Îndeajuns o clipală, o zîmbire, un dar mic nesocotit pentru ca sufletul să intre În focul mistuitor. Ikanok Însuși se supune, prilej pentru Afrodita de a filozofa: viața omului este un somn În care el visează „de la rîs pînă la plîns”, În lume gustul este Împărat... Amorul este, aici, În ipostază de observator moral. În Iubitul și Urîtul Îl vedem, cum se zice, la lucru. Adică la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
existenței, spleen istoric, asemenea oameni n-au. E o mare calitate pentru luptător, bineînțeles o inferioritate din punct de vedere uman. - Nu știu cum vorbești tu, tată, tu ironizezi toate. Recunoști o însușire și apoi o persiflezi. - Pica, fii liniștită, nu ironizez. Filozofam, uitând că staude vorbă cu tine. Așa am eu obiceiul să sucesc cuvintele. Voiam să spun un lucru mult mai simplu, în favoarea lui Gavrilcea. Ființele se specializează, într-asta stă atracția lor, în special pentru sexul contrar. Viteazul nu reflectează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de adevăr, omenirea caută să se salveze social de uitare. În fiecare din noi rezidă un biet om comun, care și-aduce aminte de părinții și bunicii lui și încearcă a-i înscrie pe o piatră. . - Pomponescu a început să filozofeze, comunicarăSmărăndache și Hagienuș celorlalți. . - Interesant! constata Gaittany, prudent și mirat că se aduce în vorbă numele lui Pomponescu. (Pentru el nu exista ceea ce nu era la ordinea zilei.) Un alt fenomen semnalat de puținii care înțelegeau pe fostul ministru ignorat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trezi în urmă-i un răs nemăsurat și ne va inunda cu cea mai proastă reputație...” - “Vorbește!” zice Glaucon. - “Dacă, zice Socrate, ori filozofii nu vor domni în cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi și stăpăni nu vor filozofa autentic și adecvat, și dacă acestea două - puterea politică și filozofia - n-ar ajunge să coincidă (și dacă numeroasele firi care acum se îndreaptă spre vreuna dintre ele, dar nu și spre cealaltă, nu vor fi oprite [să procedeze astfel
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
scriu pe piatra de mormînt: " Aici zace cineva care nu l-a iubit pe Aristotel"." Urmează o splendidă incursiune în istoria semnificației lui Aristotel pentru destinul celor mari de la Renaștere până astăzi. Punctul doi, filozofia esopică, filozofia celor care au filozofat din resentiment, a bolnavilor și malformaților din istoria filozofiei. "Pînă și Aristotel avea ulcer și era mai firav, și Platon, la bătrânețe, venea acasă plângând din pricina răutăților sale filozofice. Marii esopici ai filozofiei sânt însă Malebranche, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Sartre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o nouă plăcere pentru a deveni părinți, Schweindi, și într-o bună zi o să apară o plăcere normală în mijlocul corpului nostru și mai multe copilării or să urmeze una alteia. Și atunci vom fi părinți fericiți așa cum prevede legea. JÜRGEN (filozofând): Poate că de la bun început este totul scris dinainte și hotărât.... și atunci totul se va întoarce în propria liniște acasă, și atunci toate pe lumea asta vor fi egale ca un teatru. Dacă lumea este un teatru, atunci există
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Îl fugăriră, cu oțet și sare,/ Pân'ce, iertați, i-au apucat cârceii"255. Secvența nu lasă loc nici unor ambiguități interpretative: autorul a intenționat să "îngâne", adică să parodieze, prin eposul său cu uriași buni și dispuși mai degrabă să filozofeze decât să-și măsoare, aprigi, forțele în luptă, atât modelul care l-a inspirat, cât și numeroase alte teme, motive, autori... "Parodia se găsește peste tot în carte, de la acest micro-nivel, până la macro-nivelul operei, parodie a romanelor medievale populare"256
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Moliere i s-a refuzat un loc în cimitir pentru că fusese actor. Ai noștri au toți locuri asigurate. Înseamnă, oare, că nu prea sunt a ctor i ?ʺ (p. 10). Sau : ʺMircea Eliade și-a cicatrizat rana prin erudițieʺ, filozofează Emil Cioran. ʺAdică prin răspunsuri, nu prin întrebăriʺ, i se tălmăcesc vorbele, la care mai vine un adagio : ʺÎn timpul teroarei comuniste, unii scriitori ruși își î ngropau manuscrisele. ʺBine că le-au scris ! ʺ spuneau sărmanii autori. Doamne, ce-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
foarte apreciat de lingviști volum (aplecat asupra graiului local) numit ,, Dăinuiri dăneștene “. Să-i zici filozof, iarăși protestează: el își are propriile categorii morale și spirituale, nu citează (deși citește, dacă ești în măsură să observi) din nici un filozof, însă filozofează mai tot timpul. Originalitatea lui, des verificabilă, se susține și cu gesturi exterioare: n-a ajuns el la Polul Sud, ca Emil Racoviță, dar asta nu-l împiedică să-și frece trupul cu zăpadă, în plină iarnă, călindu-și organismul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ele. Odată ce devenim conștienți de timp ca substantiv, ne punem întrebări despre creația timpului.“52 Atunci când folosim expresiile limbajului „în mod practic“, noi urmăm reguli ale folosirii, pe care le-am învățat fără să fim conștienți de acest lucru. Când filozofăm nu ne mai putem sprijini însă pe asemenea reguli, care conferă sens expresiilor limbajului. Asta înseamnă că limbajul „nu mai lucrează“, că „roțile se învârt în gol“. Atunci când folosim, în viața practică, expresii care se referă la stările noastre subiective
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înțelegere“ pe care o poate oferi cercetarea filozofică așa cum a practicat-o Wittgenstein în ultimele două decenii ale vieții sale. Suntem tot timpul tentați, în ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 267 viața cotidiană și cu atât mai mult când filozofăm, să considerăm anumite demersuri, anumite mișcări ale gândirii nu numai drept firești, naturale, ci drept norme generale. Iar de obișnuințele care tind să orienteze autoritar modul nostru de a gândi nu devenim coștienți decât atunci când ajungem să le percepem drept
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 293 conceptuale nu există o tensiune, o contradicție. Învățăm cu toții să dăm semnificație exprimărilor semenilor noștri cu privire la ceea ce simt ei, tot așa cum învățăm să dăm semnificație varietății manifestărilor lor comportamentale nonverbale. Atunci când „reflectăm“, când „filozofăm“, vom fi însă tentați să caracterizăm exprimările despre ceea ce simțim drept „descrieri“ ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și în alte însemnări ale sale Wittgenstein s-a pronunțat împotriva ideii curente că obiectul cercetării filozofice este formularea și întemeierea unor teze teoretice, autorul afirmă că „această intenție explicită este pe de-a întregul compatibilă cu faptul că el filozofează cu intenția neexprimată de a întemeia o teorie“. Iar dacă se va putea arăta că lucrarea conține „o teorie bine întemeiată“, atunci indicația cu caracter biografic că Wittgenstein nu a urmărit formularea unei teorii „ar putea cel mult să ne
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atunci când a început să predea la Cambridge, în 1930, Wittgenstein semnala că este important să distingem între ceea ce am putea numi „folosirea primară“ a expresiilor limbajului și concluziile la care putem fi conduși dacă reflectăm asupra acestor expresii, adică atunci când „filozofăm“: „Filozofia este o încercare de a ne elibera de un anumit gen de încurcături. Încurcătura «filozofică» privește intelectul, nu instinctul. Enigmele filozofice sunt fără însemnătate pentru viața noastră de zi cu zi, ele sunt enigme ale limbajului. În mod instinctiv
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sau care a devenit punct de plecare în crearea unui astfel de sistem. În plus, în acest caz, nici nu este avută în vedere limba în totalitate, ci numai un sector al ei, limbajul special propriu filozofiei, iar cînd se filozofează pornind de la fapte de limbă, acestea sînt de obicei situații particulare și tocmai prin aceasta evaluabile din perspectivă filozofică, fiindcă întregesc sau particularizează o imagine de ansamblu. Atît din perspectivă istorică, cît și din perspectiva oricărei epoci ce ar putea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]