140,845 matches
-
revoltă până ajunge să lunece hipnotic pe versantul unei deslușiri fără speranță, necunoscător de regrete, rezultat al vâltoarei boemei care îl face impersonal ca pe majoritatea tinerilor crescuți în spiritul concepțiilor de la Stambul; pentru ca, la ceasul decisiv al orientării sale finale să ajungă la înțelegerea că nu se poate rupe de rădăcinile pământului și ale neamului său de răzeși. Afecțiunea și, abia în final, înțelegerea, îl salvează de la o posibilă abdicare, sub presiune a simțurilor. Tocmai această înțelegere crește în tragicul
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
dintr-o povestire în alta, pot fi citite ca proze distincte. Pictorul Radovici o cunoaște întâmplător pe Taina, iar aceasta se va îndrăgosti mai târziu chiar de fiul lui, Florin. Al, fratele Tainei, o iubește pe Ana și, în capitolul final, se întâlnesc cu toții la o mătușă din Craiova. Naratorul e și aici omniscient și prezent imediat cu explicațiile de rigoare, făcând uneori chiar salturi prea mari, punând în pagină acte puțin cam pripite, nemotivate îndeajuns, insuficient argumentate în devenirea lor
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
dar, după un examen, niciodată superficial, el se întoarce la preocupările privind viața socială și politică, pe care o încadrează în liniile mari ale evoluției vieții din Transilvania și din Vechiul Regat, înainte și după Unire. Scriitorul strânge în judecăți finale concluziile unui examen critic susținut. Febra interioară este alimentată de ideile statului național român, ale moralei, ale credinței, ale tradiției. Tonul de obiectivitate este realizat, nu prin declarații, ci prin punerea faptelor în acțiunea multor scene și scenarii, materialul epic
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
modificărilor, cât și intervenția lui Victor Iova de a copia din „Gazeta literară” pentru a le introduce în romanul pregătit pentru editare (Prăbușirea), lipsind aproape șapte pagini de manuscris, rătăcite în redacția „Vieții românești”. Fiecare „Notă asupra ediției” ajunge în final treaptă în definirea personalității lui Ion Agârbiceanu, întreaga lucrare semnată de Mariana Iova și Victor Iova fiind o atentă și avizată punere în valoare a acestei opere.
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
literară, dar nu cu o aparatură în vogă. E un risc metodologic asumat, acela de a ignora toată critica mai recentă. E chiar un gest polemic destul de categoric. Dar criticul își rezervă plăcerea unui bilanț al receptării într-o secvență finală, din volumul anunțat, Triumful unui marginal, axat, din câte putem bănui, tocmai pe o confruntare cu istoria receptării. Exegetului nostru îi displac filosofările exagerate în jurul textului poetic, exploatările psihanalitice și toate speculațiile duse prea departe, până la uitarea punctului de pornire
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
neîncetat, trebuie să te forțezi să nu stai pe loc, dînd chiar senzația că nu te iubești pe tine, deși tot ce-ți dorești e un moment nu de fericire, e prea mult spus, ci de potolire a durerii. Destinația finală, de multă vreme cunoscută, face din viața Ioanei Em. Petrescu, mărturisită cu măsură, un șir de refuzuri care, ca să-l citez pe Mihail Sebastian, valorează cît o acțiune. Nu se întîmplă mare lucru în jurnal: o poveste de dragoste, care
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
configurarea Europei nu este un eseu despre necesitatea făuririi UE ca pol de stabilitate pentru "religiosul secol XXI", ci o lucrare didactică, admirabil concepută, pe "istoria problemei", de la apariția ei până în prezent, de la inventarul rezolvărilor propuse în timp, până la concluzia finală, de stringentă actualitate, ce se concretizează în construcția pe care, oricum ar evolua politic, România n-o poate ocoli. De altfel, autorul își încheie demersul cu o pledoarie despre vocația europeană a poporului român, vocație justificată nu numai geografic, prin
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
în captivitate. Aici, dimpotrivă, ființa chinuită e un copil, agresiunea nu e la vedere, agresorul e chiar părintele și captivitatea nu e de natură fizică - se vede foarte bine din ce mi-ați citit - și cu atât mai puțin punctul final. Mai degrabă intriga. Nu știu ce va face Alice după naștere. - Dar nu spuneau Părinții Bisericii că e la fel de primejdios să pui o carte în mâinile unui ignorant, cum e să pui o sabie în mâna unui copil? - Basmul crud s-a
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
nu verific, Salomon?), din faza aproape Aragon, în memoria mea virusată: "notre coeur, crapuleuse démence, / A pleuré sur tous les faubourgs..."." E un sfîrșit ușor trist, de-o melancolie atent presărată pe fiecare cuvînt, cîntărită cu multă grijă pentru efectul final, de ecou. Jurnalul, între coperți frumos ilustrate, al unei experințe încheiate și puse, deja, deoparte, cu cîștig incert, cu regret dificil de măsurat, cartea Ioanei Bot se "înnoadă", la final, ca o fundă chic pe un pachet de ciocolată dulce-amăruie
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
confiscat de rea-voință, dar nici eliberat vreodată de ironia mușcătoare, spera ca nervii încordați ai scriitorului să se destindă dacă nu după catastrofa Mioarei, măcar după succesul meritat al romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Pedagogia recomandării finale va fi avut darul să arunce în aer răbdarea clocotitoare a scriitorului umilit: Ar fi și timpul ca omulețul acesta pripit, iritat, pururi grăbit, cu privirea în jos ca și cum ar căuta ceva pierdut, cu podul palmei aprins, incendiat de febre
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
structuri geometrice, sclipesc enigmatic. Nu m-au intereseat explicații despre ce ar fi dorit regia: cosmosul, planetele ... Convingătoare este rotirea personajelor în jurul acelui centru de putere magică, magnetică, reprezentat de colivia centrală. Și ea prinde să se rotească în haosul final. Deduc și o proiecție a muzicii posibil a fi deslușită în această concepție: desenele rotitoare din uvertură și final, din aria Elvirei. Cum Mozart nu creat niciodată din afara subiectelor sale, ci numai dinlăuntrul lor - nu a fost comentatorul, ci actorul
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
și sextetul cu cor, excelent cântat. Efectul este ca un foc de artificii care bucură pe toată lumea. Dar în umbra cortinei închise au rămas nerezolvate teatral scena cimitirului (unde se aude vocea Comandorului acolo îngropat) și - pe cale de consecință - tragedia finală: vizita Oaspetelui de piatră. Sunt pilonii de rezistență ai libretului lui Lorenzo da Ponte.
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului rus, tratată însă nu în maniera vulgar-depreciativă a romanului omonim al lui Viktor Erofeev. Titlul filmului lui Sokurov și cadrul final (în care, una dintre ferestrele deschise lasă să se vadă nu peisajul de afară, ci magma timpului care curge precum Neva cea din apropiere) sugerează o altă dimensiune a Ermitajului - și, prin extensie, a oricărui alt muzeu - aceea de arcă
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
și în rândul unor intelectuali, ideea falsă că poemul Împărat și proletar al lui Eminescu constituie un îndemn la luptă împotriva "regimului burghezo-moșieresc", întrucât în manualele școlare era reprodus, din poem, doar discursul proletarului (nu și monologul împăratului sau reflecțiile finale ale poetului).
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
scîrbiți de politică, și cu cei care cred că jocurile sînt făcute dinainte. Aceste persoane sînt, altminteri, foarte sensibile la rezultate și îmi telefonează în miez de noapte să conversăm despre sondajele ieșirii de la urne. Nu mai vorbesc de rezultatele finale de la parlamentare. Unii dintre amicii și prietenii mei apropiați au votat cu Puterea. Cei mai mulți cu Opoziția. Culmea e că cei care îmi telefonează la ore problematice sînt tocmai cei care au stat acasă. Și mi se adresează cu un ton
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
experiență de criogenare făcută pe spectatori. Nu-i nimic, plăcerile cinefile au compensat inconvenientele, așa că urăm viață lungă BiFESTului! Iată că și regizorii "de artă" fac sequeluri; ultimul film al regizorului hongkonghez Wong Kar Wai (difuzat la BiFEST) e elementul final al unui triptic, în sensul că 2046 continuă destinul protagonistului din O iubire imposibilă, aducând și personaje din Days of Being Wild (1991). Legătura dintre filme e foarte strânsă, iar plăcerea vizionării lui 2046 depinde de cât de mult vă
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
eseistică. Și fiindcă ambiția academică a autorului, chiar dacă formală, este vădită, nu putem trece cu vederea câteva greșeli, neintenționate sau din grabă: Salmon Rushdi, corect Salman Rushdie; oprobiu, corect oprobriu; paianuri, corect peanuri; Versacce, legatto, trovatto, corect fără dublarea consoanei finale.
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
nu american. Pe drum, în timpul zilei, este înconjurat de "aburi lăptoși" din care se desprind niște femei voluptuoase, venite să-l ispitească, urmează apoi o ploaie de galbeni, "sute și mii de ochi ai Satanei", alte ispite mărunte și asaltul final al demonilor întărâtați. Episodul este unic, lipsit de urmări, și nu poate fi interpretat ca o probă inițiatică, așadar un derapaj în construcție. Numai consecvența l-ar fi salvat și ar fi dat prozei o altă șansă. Deșertul roșu este
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
se află în siajul unui circuit de unde nici destinul, nici hazardul, nici propria-i fire, la rândul său un destin, nu-i vor îngădui să evadeze. Cu rezerva speranței, acel poate mâine surplusează, iar aici gândul ne duce la replica finală a Scarlett-ei O"Hara, din Pe aripile vântului. O fragilă sfidare, o vitează sfidare la adresa neantului. Prin calitatea persuasiunii, lectorul se include acelui poate mâine, replică la cenușiul vieții, la dezastruosul astăzi, participă la tentativa de autorecuperare a unui eu
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
asupra ediției, iar în final indici alfabetici ai poeziilor; II. Proză. Teatru. Literatură populară, cu note și comentarii, indici și altă notă asupra ediției, adecvată conținutului, 1262 p.; III. Publicistică. Corespondență. Fragmentarium, plus notele și comentariile aferente și o secțiune finală, mult prea redusă, de mărturii despre poet și referințe critice despre operă, 1264 p. Aceste prime trei volume îl redau în întregime pe poetul, prozatorul și dramaturgul cunoscut din ediția Perpessicius, în textele finisate sau în fragmentele autonomizate, însă fără
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
unul sau altul dintre cei interogați întrețes aproape toate convorbirile. Astfel că, cel puțin pentru moment, încercerea de a defini "muzica țigănească" din perspectiva insider-ilor se sprijină pe relativ puține certitudini, pe care autoarea le creionează atent într-un subcapitol final al expunerii sale teoretice. Citind aceste "însemnări finale", apoi recitindu-le după ce te-ai lăsat purtat pe nisipurile mișcătoare ale "taifasurilor" nu-ți poți reprezenta "muzica țigănească" altfel decât ca pe o realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
toate convorbirile. Astfel că, cel puțin pentru moment, încercerea de a defini "muzica țigănească" din perspectiva insider-ilor se sprijină pe relativ puține certitudini, pe care autoarea le creionează atent într-un subcapitol final al expunerii sale teoretice. Citind aceste "însemnări finale", apoi recitindu-le după ce te-ai lăsat purtat pe nisipurile mișcătoare ale "taifasurilor" nu-ți poți reprezenta "muzica țigănească" altfel decât ca pe o realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror analize după criterii apriorice. " "Adevărurile" referitoare la "muzica
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
Beckham și Ibrahimovici. Și nu-mi pare rău. Printre picături, m-am uitat la tenis și la noua stea, Șarapova, și m-am gîndit la Turul ciclist al Franței care stătea să înceapă cînd Wimbledonul și ul erau deja în finală. Să vă spun ce mi s-a părut mie mai interesant. Am avut revelația că e mult mai bine să vezi fotbalul la televizor decît din tribună. Nu numai că vezi detalii (apropiate, mărite) care pe teren îți scapă, dar
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
scenei. Mare parte a înscenării amintește de lumea visului și multe simboluri sunt greu de descifrat, spre exemplificare, perfect coregrafiat sub lupa încetinitorului, meciul de tenis între doi domni înveșmîntați în costume roz-rococo. De o mare forță poetică este aria finală, cînd însoțitorii lui Ghandi își deschid cuferele, din care începe să curgă nisipul, în timp ce ei înșiși sunt mumificați cu bandaje albe." Și, în continuare, cronicarul se întreabă: "Moarte, unde îți e spaima?" "întoarcerea la Ritual" sub acest titlu Stefan Rütter
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
de tenis fantomatică, fără minge, și mineri, cărora Ghandi, cu găleata plină de becuri, le netezește calea spre iluminare. Și, la sfîrșit, să fie ironie oare, poate chiar cinism, apropierea iluminatului personaj de sfinții moderni? Aglomerarea cadavrelor mumificate în imaginea finală, să însemne oare, sfîrșitul utopiei cuceririi libertății fără violență?" (...) Deci, finalul, cu totul copleșitor: Ghandi ne povestește acum despre drumul sufletului, despre diferența dintre finit, infinit și reîncarnare, aștepți acum marele Final al regiei, soluția genială a acestui moment teologic
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]