29,920 matches
-
Manolescu n-a scris nici un rând despre cărțile mele (n-a scris dumnealui nici despre alți mult mai iluștri echinoxiști, dar ce poți să zici) nu e de natură să intri la o idee, apoi la o fandaxie etc.? în fine, vorba englezului (în traducere), cui îi pasă? Să păstrez, așadar, prudența și să(-mi) revin la obiect. Nu sunt deosebiri - nici majore, nici medii, nici minore - între un scriitor român din București și altul din Cluj, Oradea, Alba Iulia, Satu Mare
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Cu siguranță eram prea îmbătat de fericirea de a fi debutat. Am mai debutat, după aceea, la Poșta redacției ținută de Ana Blandiana la �Contemporanul", apoi la rubrica similară, intitulată �Ave!" a lui Adrian Păunescu de la �Tribuna" clujeană, apoi, în fine, am debutat la �Echinox". Și acesta socotesc că e debutul meu de luat în seamă. Vă amintiți ce-ați simțit, la ce v-ați gîndit cînd ați văzut pentru prima oară cartea de debut, Viața fără nume (Editura Dacia, 1980
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ce categorie să-i plasăm? Dac-ar fi să ne luăm după etichete, ei ar trebui promovați în rândul îngerilor. Dacă ne luăm după fapte, observăm că nu sunt, vai, decât gloanțele ucigașe din mitraliera mai demult promisă și în fine arătată nației de către cel mai nemălai dintre slujitorii la baionetă ai lui Ion Ilici Iliescu.
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
omogenitate a domnit în rîndul adolescenților de acum patruzeci de ani, care au știut, instinctiv, să deosebească adevărul de minciună și să se comporte în consecință. Altă bizarerie: la întîlnirile din primii ani de după Revoluție, atunci cînd pasiunile politice - în fine, eliberate - distrugeau familii și prietenii de-o viață, unitatea grupului n-a suferit fisuri. Faptul că nu avusesem nici un comunist printre noi a facilitat situația; de altfel, imensa majoritate s-a aflat și după 1989 de partea bună a baricadei
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
mai întâi patru balerini, artiști emeriți, pe Irinel Liciu (în absență), Gheorghe Cotovelea, Alexa Mezincescu și Ileana Iliescu, apoi a acordat Ordinul Național pentru Merit, în grad de Cavaler, Alinei Cojocaru, prim solistă la Royal Ballet Covent Garden și în fine, a reunit, de curând, la București, stele ale baletului românesc, din câteva generații, venite din diferite colțuri ale Europei și ale Americii, cât și din țară, pentru a le înmâna, de asemenea, distincții și decorații. Întâlnirea a avut un puternic
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
Adina Cezar, Raluca Ianegic și Sergiu Anghel, au menținut viu, până în 1989, un gen de artă neagreat oficial și au susținut astfel însăși ideea de diversitate a stilurilor, este un merit în sine, dincolo de valoarea spectacolelor create de ei. În fine, faptul că, în afara unui criteriu strict profesional, distincția cu gradul cel mai înalt a fost acordată numai unor artiști de peste hotare, părea că avea ca subtext îndemnul adresat tuturor de a pleca mai întâi din țară dacă vor ca, ulterior
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
Semn bun: comedia rezistă. În fond, așa cum rîdem a mia oară la Unora le place jazz-ul, să zicem (știm că Billy Wilder e cineastul favorit al lui Nae Caranfil), de ce n-am rîde a doua oară la acest ?... În fine, după film - aici am vrut să ajung -, fiind miezul nopții, lumea e direcționată spre o "Ieșire" care nu mai conduce sub cupola luxosului Mall, ci la o scară care coboară direct în afara complexului. După toată lăfăiala de confort din Mall
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
două numere din Dialog, acelea din 2000, selectează textele și interviurile politice ale lui Ion Negoițescu de după plecarea lui în Germania, dar și scrisoarea către Goma din 1977, multe nereluate de autor în cărțile publicate în România după 1990. În fine, un număr unic pe 2001 cuprinde, prefațate de dl Neagu Djuvara, conferințe, dialoguri, mese rotunde, scrisori publicate în revista d-lui Solacolu în decursul anilor referitoare la teme istorice: 23 august, Yalta, procesul Antonescu, rolul Regelui Mihai între 1944 și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
22... Cei trei studenți olteni care au primit de acasă o damigeană de vin de Drăgășani și care, bând de dimineață până seara, adorm îmbrățișați, prăbușiți pe podea, fără să mai simtă cutremurul devastator. După nouă seara, trezindu-se în fine, ei vor să aprindă lumina. Ioc, beznă. Nici apă, nimic. Telefonul, mort. Uitându-se pe geam afară, ei văd mahmuri mulțimea cu lumânări aprinse. Cred că e Învierea, ceea ce li se pare curios, - înviere în martie!... Dar ies, coboară clătinându
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
nu e atît de încărcată pe cît pare, că specialiștii români n-au tăcut asupra păcatelor de tinerețe ale celor doi, că, în contemporaneitate, au existat voci ale unor democrați care se auzeau mai bine decît vocile extremiștilor, că, în fine, românii sînt aceia care nu obosesc să respingă părerea răspîndită tot de români, de la care au preluat-o străinii care s-au ocupat de noi și anume că dominanta ideologică în România interbelică n-a fost dată de fascismul intelectual
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
A cîștigat Lelouch! Ne-am oprit și ne-am îmbrățișat în stradă. Seara, la ceremonie, înainte de a fi strigat pe scenă, îl văd în culise pe Orson Welles, care băuse zdravăn. Aveam 28 de ani și eram fericit că, în fine, puteam să-i spun cît de mult îl admir. M-am îndreptat spre el, dar el, luîndu-mă drept un vînător de autografe, mi-a întors spatele! Două secunde mai tîrziu, mi se înmînează Palme d'or: cînd mă întorc în
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
Athos s-a oprit. - Și Aramis, a spus, prompt, ducesa." Pentru Athos, cei trei sînt, prin urmare, D'Artagnan, Porthos și Aramis. Pentru ducesa de Chevreuse, fosta amantă a lui Aramis, cei trei muschetari sînt Athos, Porthos, D'Artagnan. La finele ultimului roman, în testamentul lui Porthos, citim: Am un fiu, în comun cu cei trei prieteni ai mei: pe domnul Raoul-Auguste-Jules de Bragelonne". Din punctul de vedere al lui Porthos, cei trei muschetari sînt deci Athos, Aramis, D'Artagnan. Rămîne
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
de adjuvant în conspirații, în timp ce D'Artagnan și Athos se întîlnesc în întreprinderea restaurației lui Carol al II-lea, iar apoi în dizgrația lui Louis XIV. Astfel, Vicontele... "materializează" cele două perechi abia schițate la începutul ciclului. În plus, la finele romanului, Athos și Porthos mor aproape simultan, iar D'Artagnan se întîlnește, patru ani după aceea, pentru ultima oară, cu Aramis. Și astfel, toate combinațiile posibile de 2+2 au fost epuizate. Așa cum s-au epuizat și combinațiile 3+1
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
amor hetero- sînt cît se poate de credibile. în plus, bărbații din text se rețin, femeile în schimb sînt aproape nediferențiate. Toate acestea dau poveștii aerul de joc al inteligenței lipsit de fundament, al artificiului care pierde undeva viața. în fine, pentru un roman de numai 125 de pagini, aglomerarea de nonconformism relațional și sexual este cam mare. Cecilia Ștefănescu scrie mult mai bine despre lucruri asumate și cu o oarecare priză la realitate decît atunci cînd operează cu invenția pură
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
ridicate de colaborarea cu poliția politică și de accesul la dosarele Securității. Există deci o împletire, cu atât mai interesantă cu cât mizează total pe autenticitate, între judecăți morale, precizări procedurale, evocări ale unor evenimente ale istoriei recente și, în fine, anecdotica bogată și intens colorată (și uneori plină de umor) - care fac din aceste dezbateri o lectură aplicată și cu deosebire captivantă. La finalul dezbaterilor se va desprinde, ca o concluzie implicită, constatarea că în România toate aceste probleme au
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
a respinge concomitent, oricum asezonat cu multă artă "nimic din ceea ce ți-ai închipuit acolo/ nu poate fi împlinit aici, în Queens,/ între tablouri, între albume de artă,/ între Monday și Friday, job, metrou,/ Saturday: vizite, cumpărături" (ibidem). Și, în fine, ca o încununare meditativă a singurătății macerante, această inversare ca de clepsidră a conținuturilor celor doi termeni geografici, cu o reconsiderare a termenului originar, în care, precum într-o divină virtualitate, se află toate cele ce urmează a prinde viață
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
adânc aceste lumi diferite. Deci putința formidabilă de a fi în același timp național cumva (deși mereu se lepăda de această calitate cu o singură excepție: limba română) și de a fi foarte cosmopolit, la modul comunității muncitorești/industriale de la finele secolului 19 și începutul secolului 20. Puțin demodată treaba asta, dar foarte, foarte reală! New York, 29 mai 2002
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
cascade, tot mai diluate și mai șterse, cînd ar trebui să ne zbatem, asemeni somonilor, în susul torentului de cerneală care formează buclele vieților noastre, să navigăm înapoi, către primele pagini, prima frază, primul cuvînt, prima literă și să suim în fine, prin penița de aur dumnezeiesc, în rezervorul insondabil al harului, acolo unde se află, adormite, toate poveștile." "Greșala" de a urma cursul molcom al fluviului face parte integrantă din Corpul lui Cărtărescu. 400 de pagini de roman ascund multe pasaje
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
mulțumească dlui Pițu pentru atenția acordată vieții și operei dlui Manolescu. Se teme totodată de nașterea unui cult al personalității și-l invită cordial pe dl Pițu să se uite și prin biografiile altor eminenți intelectuali români de astăzi. În fine, citim în Familia și un interesant experiment făcut cu ajutorul studenților din anul IV al Literelor orădene în legătură cu felul în care văd ei publicațiile culturale actuale și cum și-ar dori să fie. Mai exact, pe care le-ar sponsoriza. Sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
demult de autorul emisiunii Fotbal la Maxx, a vrut să-l bată și i-a spus ceva asemănător: "Cioară". Numeroși suporteri stelisto-dinamovisto-rapidiști arborează pancarte cu slogane rasiste ori antisemite și se bat cu oamenii de ordine sau între ei. În fine, de curînd un post francez de televiziune reproducea cîteva declarații din Le Monde despre felul în care, în timpul războiului din Algeria, bineștiutul om politic francez de extremă dreapta, Jean-Marie Le Pen, pe atunci locotenent, îi tortura pe algerienii de la care
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
Butonatul a devenit, de altfel, o meserie. Bernard Pivot, pe care, în absența televiziunii, nu l-am fi "întîlnit" niciodată, făcea un elogiu acestei continui alergări pe claviatura telecomandei. Ce bucurie, bucuria de a alege! După 1989, am avut, în fine, parte, în toate domeniile de ea. Un contraargument ar fi, admit, acela că butonatul este, de la un punct încolo, dovadă de frivolitate, de neputință de fixare, expresie a nervozității celor incapabili să se oprească la ceva. Nu e fără importanță
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
grotescă, pentru că poeții pe care autorul spune că a mizat, deși sînt din București (în ideea de a-și dovedi nevinovăția de discriminare pozitivă), se dovedesc a fi toți din provincie: Ianuș îi atrage atenția, Vakulovski e din Brașov, în fine se face o altă propunere: "Dar să zicem, Svetlana Cârstean, care este din București sută la sută?". Nu e. Și așa mai departe. O mențiune de stil: e inflație de deșteptăciune în cultura română, toți eventualii padre padrone suferă de
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
nășit de Manolescu și apropiat de Lefter, cineva crescut la școala postmodernismului, deci convertit prin naștere, cineva prieten cu C. Rogozanu, cineva de sex feminin (poantele favorite ale lui Alexandru Mușina sînt cu dame, gîsculițe, demimondene, provinciale, zburătoriste etc.), în fine cineva care scrie din orice altceva decît din convingere. Pentru că nu există convingere, părere, opțiune firească, relaxare în lumea culturală așa cum se vede ea dinspre "justițiarii" noștri de azi. Alexandru Mușina, Sinapse, Editura Aula, Brașov, 2001, 222p., f.p.
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
dramaturgul recunoaște în Cehov - într-o scurtă notă de la finalul piesei Mașinăria Cehov - pe "adevăratul precursor al teatrului absurdului" și mărturisește că a fost marcat de așteptarea personajelor "spectre" cehoviene înainte de a-i cunoaște pe Vladimir și pe Estragon. În fine, și în piesa care închide volumul, Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, avem de-a face tot cu o problemă a comunicării. Cei doi îndrăgostiți încep să se înțeleagă rostind la
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
apărut mai demult la noi, tradus în harnica Editura Universal Dalsi (editor Maria Marian, în tălmăcirea excelentă a Lenei Stan și Laviniei Stan, amândouă semnând notele) nu a avut, după părerea noastră, comentariile potrivite unei culturi asemănătoare celei române, în fine descătușată în Decembrie '89. Se spune că, fără Montaigne, Etienne de la Boétie ar fi rămas un necunoscut. Numai prietenia lor înflăcărată, o prietenie pasională, după Sainte-Beuve, numai mariajul sufletelor lor, cum scrie însuși autorul de care ne ocupăm, au dus
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]